RDW
  • Concursul de Arhitectură, prilej de reflecție și cercetare în vremuri potrivnice

    Într-o perioadă în care gândirea era uniformizată de un materialism dialectic sărac, concursurile de arhitectură propuse de revistele Japan Architect, Architectural Design și alte instituții au prilejuit o deschidere pentru tinerele generații de arhitecți din anii ’70-’80.

  • BUCUREȘTI 2000

    Tema concursului a fost redactată de o echipă din Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Formula de concurs aleasă, în lipsa unor date importante – proprietate asupra terenului, piața imobiliară, perspectiva de dezvoltare a zonei și a orașului, într-un moment în care noul sistem legislativ și instituțional nu era funcțional – a fost cea a unui concurs de idei, urmând ca, ulterior, să poată fi definite soluțiile de implementare ale proiectului câștigător.

  • Concursul ca generator de succes

    Privit în esența sa, concursul nici măcar nu ar avea de ce să constituie subiectul unei contradicții sau a unei dezbateri între actorii contributori în dezvoltarea peisajului urban indiferent de scara investiției. Concursul este un concept axiomatic și logic în orice domeniu de activitate și se reflectă pozitiv asupra oricărui rezultat dorit.

  • UN VEAC ŞI JUMĂTATE DE CONCURSURI DE ARHITECTURĂ 1859-1990

    Preocuparea pentru promovarea valorilor arhitecturale printr-o competiţie permanentă între arhitecţi, inclusiv prin susţinerea şi organizarea concursurilor profesionale, are în România o tradiţie de peste un veac şi jumătate. Practica a fost preluată din experienţa occidentală, inclusiv a şcolilor de arhitectură, mai a ales a celebrei Ecole de Beaux-Arts din Paris şi a devenit curentă mai ales spre sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu iniţierea realizării primelor clădiri publice reprezentative.(…)

  • CONCURSURILE PUBLICE DE ARHITECTURĂ ORGANIZATE PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

    După 1848, oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei încep să-şi pună probleme urbanistice. Procesul de modernizare, care are loc în urma dezvoltării capitalismului, a obligat Eforiile oraşelor, apărute la începutul secolului al XIX-lea, să întocmească legi privind reglementări edilitare, urbanistice şi arhitectonice. Oraşele îşi măresc suprafeţele de la o zi la alta, apar clădiri pentru instituţiile administrative, cum ar fi tribunale, primării, poştă, gări, şcoli etc., create, mai ales, după modelul francez. În timpul domniei lui Carol I are loc un avânt edilitar şi urbanistic, care va continua după declararea independenţei României în 1877.

  • CONCURSUL DE ARHITECTURĂ, ATUNCI ȘI ACUM

    (…)Concursul de arhitectură nu era doar ocazia unor exerciții de proiectare pe teme reale, ori a unei selecții de proiecte și proiectanți, ci era și un prilej de reflecție profesională și un exercițiu de critică de arhitectură – într-un fel, concursul era văzut ca o lecție profesională pe care arhitecții păreau să o aprecieze și pentru care luptau. (…)

  • CONCURS

    (…)Pentru Arhitectură, confruntarea de idei în concurs trebuie promovată ca o necesitate vitală. Am fost și rămân cu fermitate adeptul acestui principiu. De altfel, îi datorez în bună parte întreaga carieră. Modelul francez are meritul de a permite unui număr important de arhitecți, și mai ales celor tineri, să participe la această confruntare, într-o ambianță necrispată, purtătoare de optimism.(…)

  • SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.5-6/ 2019

    Spre deosebire de alte tipuri de competiții, concursul de arhitectură este destinat nu numai încoronării unui câștigător, ci, în special, să aleagă propunerile cele mai interesante, cele care se detașează prin pertinența răspunsului la exigențele multiple și riguroase ale unui program. Desigur, a se afla printre autorii aleși este, fără îndoială, o satisfacție și un plus de notorietate. Un mod de afirmare și de punere la încercare ce atrage și stimulează.(…)

  • IN SITU

    Clădirile proiectate și realizate de Popușoi „aparțin” locului în care au fost construite. Deși fiecare proiect pare a fi total diferit de celelalte, clădirile realizate de In Situ au un numitor comun: atenția la detaliu.

  • Mă tot gândesc cum sa rămân fidel arhitecturii

    A fost premiat la concursuri de arhitectură și fotografie. Consideră o datorie de la sine înțeleasă transmiterea cunoștințelor acumulate prin participarea constantă la taberele de creaţie şi artă profesională și atelierele de arhitectură „Minimum-party”, de la Plăieșii de Jos, județul Harghita.
    Fotografiile lui Szigeti Vajk István se remarcă printr-o sensibilitate care îi permite să transpună în imagine raporturile complexe dintre arhitectură și peisaj, făcându-ne să simțim, aproape întotdeauna, prezența umană.

  • Nu avem voinţă politică și viziune de ansamblu

    Ernest Pafka a călătorit mult, a văzut mult și a învățat mult, folosindu-și întreaga experiență pentru revigorarea spiritului și a spațiului civic și pentru crearea unei noi abordări asupra construcțiilor și a spațiilor publice din orașul care l-a adoptat. Este intransigent, perfecționist, categoric și nu negociază calitatea arhitecturii pe care o practică. Nu vrea să fie pe placul autorităților, nici al comanditarilor sau colaboratorilor, pentru că nu are altă măsură decât lucrul bine făcut, fără compromisuri și fără concesii.

  • ORADEA de mâine

    Tema atelierului de proiectare pentru anul V, din cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism din Cluj, a propus studenților analizarea unei inserții noi în zona centrală a municipiului Oradea. A fost un bun prilej de căutări, cu multe constrângeri urbanistice, însă bogat în semnificații și conținut arhitectural.
    Proiectul s-a elaborat individual, acesta reprezentând ultimul studiu ce precede lucrarea de diplomă și care atinge complexitatea acesteia, din punctul de vedere al nivelului cerințelor.

  • Elemente de strategie municipală

    Succesul de care se bucură Oradea în privința stării monumentelor istorice se datorează unei strategii locale coerente de reabilitare a clădirilor centrului istoric. Demersurile legale privind atingerea acestui obiectiv au fost realizate cu ajutorul unei comisii alcătuite din: specialiști ai Instituției Arhitectului-Șef, Fundația pentru Protejarea Monumentelor Istorice, Direcția Economică, Direcția Juridică, Direcția Patrimoniului Imobiliar și Poliția Locală.

  • Un certain regard…

    Primul meu contact cu patrimoniul românesc avusese loc în noaptea de 20 septembrie, când am ajuns la Cetate la o oră târzie. Acest ansamblu gigantic impresionează orice vizitator, fiind o relicvă monumentală a fostelor confruntări din zona est-europeană.

  • SINAGOGILE ORADEI

    Începând cu anul 1867, anul emancipării evreilor, se poate observa o schimbare în mentalitatea celor stabiliți în cartierul Subcetate; ei vor fi atinși de această „febră creatoare” a orașului, vor căuta noi oportunități pentru antreprizele lor, vor direcționa investițiile către celelalte cartiere ale orașului, cu precădere către Orașul Nou, unde vor deschide prăvălii sau vor construi case de locuit.

Arhitectura nr.5-6/2019 – Dosar Tematic

Arhitectura nr. 2-3/ 2019(...)Concursul de arhitectură nu era doar ocazia unor exerciții de proiectare pe teme reale, ori a unei selecții de proiecte și proiectanți, ci era și un prilej de reflecție profesională și un exercițiu de critică de arhitectură - într-un fel, concursul era văzut ca o lecție profesională pe care arhitecții păreau să o aprecieze și pentru care luptau. Nici nu e de mirare, pentru că arhitecții români activi înainte de război - acel grup de artiști pe care Julien Guadet îl numea, în 1891, „o adevărată colonie artistică franceză”, precum și urmașii lor interbelici - erau familiari cu ceea ce știau din Franța, de la École des Beaux-Arts, unde toate proiectele se numeau concours și aveau alura unui concurs cu premii (médailles). Iar în Franța și în alte țări europene, întrecerea între arhitecți era calea de a obține cele mai bune proiecte pentru lucrările importante.

Citiţi mai mult

Revista

Concursul de Arhitectură, prilej de reflecție și cercetare în vremuri potrivnice

Într-o perioadă în care gândirea era uniformizată de un materialism dialectic sărac, concursurile de arhitectură propuse de revistele Japan Architect, Architectural Design și alte instituții au prilejuit o deschidere pentru tinerele generații de arhitecți din anii ’70-’80.

BUCUREȘTI 2000

Tema concursului a fost redactată de o echipă din Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București. Formula de concurs aleasă, în lipsa unor date importante – proprietate asupra terenului, piața imobiliară, perspectiva de dezvoltare a zonei și a orașului, într-un moment în care noul sistem legislativ și instituțional nu era funcțional – a fost cea a unui concurs de idei, urmând ca, ulterior, să poată fi definite soluțiile de implementare ale proiectului câștigător.

Concursul ca generator de succes

Privit în esența sa, concursul nici măcar nu ar avea de ce să constituie subiectul unei contradicții sau a unei dezbateri între actorii contributori în dezvoltarea peisajului urban indiferent de scara investiției. Concursul este un concept axiomatic și logic în orice domeniu de activitate și se reflectă pozitiv asupra oricărui rezultat dorit.

UN VEAC ŞI JUMĂTATE DE CONCURSURI DE ARHITECTURĂ 1859-1990

Preocuparea pentru promovarea valorilor arhitecturale printr-o competiţie permanentă între arhitecţi, inclusiv prin susţinerea şi organizarea concursurilor profesionale, are în România o tradiţie de peste un veac şi jumătate. Practica a fost preluată din experienţa occidentală, inclusiv a şcolilor de arhitectură, mai a ales a celebrei Ecole de Beaux-Arts din Paris şi a devenit curentă mai ales spre sfârşitul secolului al XIX-lea, odată cu iniţierea realizării primelor clădiri publice reprezentative.(…)

CONCURSURILE PUBLICE DE ARHITECTURĂ ORGANIZATE PÂNĂ LA PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

După 1848, oraşele Ţării Româneşti şi Moldovei încep să-şi pună probleme urbanistice. Procesul de modernizare, care are loc în urma dezvoltării capitalismului, a obligat Eforiile oraşelor, apărute la începutul secolului al XIX-lea, să întocmească legi privind reglementări edilitare, urbanistice şi arhitectonice. Oraşele îşi măresc suprafeţele de la o zi la alta, apar clădiri pentru instituţiile administrative, cum ar fi tribunale, primării, poştă, gări, şcoli etc., create, mai ales, după modelul francez. În timpul domniei lui Carol I are loc un avânt edilitar şi urbanistic, care va continua după declararea independenţei României în 1877.

CONCURSUL DE ARHITECTURĂ, ATUNCI ȘI ACUM

(…)Concursul de arhitectură nu era doar ocazia unor exerciții de proiectare pe teme reale, ori a unei selecții de proiecte și proiectanți, ci era și un prilej de reflecție profesională și un exercițiu de critică de arhitectură – într-un fel, concursul era văzut ca o lecție profesională pe care arhitecții păreau să o aprecieze și pentru care luptau. (…)

CONCURS

(…)Pentru Arhitectură, confruntarea de idei în concurs trebuie promovată ca o necesitate vitală. Am fost și rămân cu fermitate adeptul acestui principiu. De altfel, îi datorez în bună parte întreaga carieră. Modelul francez are meritul de a permite unui număr important de arhitecți, și mai ales celor tineri, să participe la această confruntare, într-o ambianță necrispată, purtătoare de optimism.(…)

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.5-6/ 2019

Spre deosebire de alte tipuri de competiții, concursul de arhitectură este destinat nu numai încoronării unui câștigător, ci, în special, să aleagă propunerile cele mai interesante, cele care se detașează prin pertinența răspunsului la exigențele multiple și riguroase ale unui program. Desigur, a se afla printre autorii aleși este, fără îndoială, o satisfacție și un plus de notorietate. Un mod de afirmare și de punere la încercare ce atrage și stimulează.(…)

IN SITU

Clădirile proiectate și realizate de Popușoi „aparțin” locului în care au fost construite. Deși fiecare proiect pare a fi total diferit de celelalte, clădirile realizate de In Situ au un numitor comun: atenția la detaliu.

Powered by Jasper Roberts - Blog