RDW

Câteva străduţe bucureştene: un microcosmos

Casa Stăuceanu şi casa Soru pe Strada Constantin Daniel numărul 16 şi respectiv 14. Cap de perspectivă era până de curând Casa Rosetti-Soleşti, monument istoric, Strada Povernei numărul 1-3

Sunt străzi liniştite, cu case frumoase. Pe muchie între centrul şi nordul capitalei, adică un cartier bun. Au fost trasate spre sfârşitul secolului XIX, în epoca în care se deschidea din actuala piaţă Romană spre nord bulevardul Colţea, numit azi, ca şi în interbelic, Lascăr Catargiu. Unele, cum este strada Visarion, au apărut chiar mai devreme, spre mijlocul secolului al XIX-lea, dar casele din acele vremuri s-au risipit de mult în colbul iscat de construcţiile ulterioare.Era o arie acoperită de vii
Era o arie acoperită de vii, lucru de care mai amintesc azi numele unora dintre străzi: Povernei, Viişoarei. Ca semn că în cartier sunt şi oameni subţiri, uneia i s-a pus numele Vasile Alecsandri. Cu x, Alexandri.O stradă se numea Brutari. Cu siguranţă că pâinea şi vinul nu lipseau de pe masa bucureştenilor, în vremurile acelea. S-a dovedit că străduţei Brutari i s-a menit de către ursitoare un destin politic. De-a lungul vremii, s-a numit General Badoglio când era la putere Dreapta, Filimon Sârbu când au venit la putere comuniştii. Când s-au dus şi ei pe apa sâmbetei, s-a nimerit un liberal să-şi aducă aminte că la numărul 14 a locuit doctorul Constantin Daniel, dintr-o familie cu simpatii ancestral-liberale. Era doctor psihiatru, dar era pasionat de orientalistică şi, până când murise, în 1984, tradusese sumedenie de texte din limbi orientale. Repede s-au făcut diligenţele necesare şi au apărut pe stradă plăcuţe cu numele Strada Constantin Daniel 1917-1984 Orientalist.
They are quiet streets, with beautiful houses. Just at the border between the center and the North of the capital city, that is, in a good neighborhood. They were traced towards the end of the XIXth century, in the period when Colţea Boulevard, today referred to, just like in the inter-war period, Lascăr Catargiu, sprang from the North side of the current Romană Square. Some of them, like Visarion Street, appeared even earlier, towards the middle of the XIXthe century; however, the houses of those times perished long ago in the dust of subsequent constructions.It Was an Area Covered with Vineyard

It was an area covered with vineyard, a reality still echoed by the names of some of the streets: Povernei, Viişoarei. As an indication of the fact that the neighborhood was also inhabited by persons of high station, one of them was named Vasile Alecsandri, spelled with an “x”: Alexandri. Another street was named Brutari. Bread and wine surely honored the Bucharest community’s tables in those days. It turned out that the small Brutari Street had been acribed a political destiny by the Fates. Over time, it was named General Badoglio when the right came to power and Filimon Sârbu when the communists did.

Citiţi textul integral în numărul 2 / 2011 al Revistei Arhitectura.

Read the full text in the print magazine.

 

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog