RDW

Facultatea de Arhitectură „G.M. Cantacuzino” din Iaşi. Proiecte de diplomă

Aflată la confluenţa artei cu ştiinţa şi tehnica, valorificând atribute ale acestora în creaţii specifice, ARHITECTURA este o profesie complexă, în continuă evoluţie, care solicită din partea celor ce o practică o pregătire temeinică în domeniile menţionate şi un nivel cultural ridicat. Pe lângă acestea, imaginaţie, sensibilitate faţă de frumosul autentic, capacitatea de înţelegere a omului şi a lumii sale, pasiune, orientare faţă de nou, respect faţă de lucrul bine făcut.

Decan,

Prof. univ. dr. arh. Virgiliu ONOFREI

Muzeu Tehnic – Reconversie fabrică de ciment, Bicaz

stud. arhitect Laurian GHINIŢOIU

îndrumător: prof. univ. dr. arh. Virgiliu ONOFREI

Alegerea sitului. Tema

Există motive personale pentru care am ales această fabrică de ciment pentru a o reabilita şi reconverti. Unul dintre motive e faptul că bunicul meu a participat la construirea fabricii, în anii ’50, şi a lucrat acolo până la închiderea ei, în 1980, tot atunci deschizându-se o altă fabrică, la 5 km, mult mai productivă. Tatăl meu lucrează la automatizarea acestei noi fa­brici încă de la înfiinţarea ei, iar pe parcursul anilor s-a reuşit găsirea unor tehnologii noi pentru diminuarea emisiilor de pulberi. Născut în Bicaz şi marcat de aceste structuri, trecând aproape săptămânal timp de 10-15 ani prin zonă, consider că ele nu trebuie distruse, ci valorificate. Fostă sursă de poluare, fabrica ar putea căpăta un rol nou, un rol exemplar, devenind o expresie a tehnicii şi a gândirii ecologice, a aspiraţiei către crearea unui mediu curat. De aici au rezultat cele două componente tematice ale demersului – muzeul tehnic şi spaţii de cercetare ecologică – ansamblul fiind întregit de amenajarea unui parc, element intermediar, legat printr-un pasaj pietonal de oraşul Bicaz, aflat la 1 km de sit. Parcul este dedicat în primul rând locuitorilor oraşului Bicaz, o mare parte din ei fiind strămutaţi aici din valea Bistriţei, înainte de realizarea barajului.

Din studiul asupra zonei, rezultă că judeţul Neamţ s-a dezvoltat foarte mult din punct de vedere turistic, iar acest proces continuă, ceea ce ar asigura un flux mare de turişti, posibili vizitatori ai muzeului. Un alt element important este cadrul natural al zonei. Poluarea a crescut continuu până la închiderea fabricii, după care a urmat o perioada de 30 de ani în care s-a putut observa o scădere treptată a factorilor poluanţi din zonă. Integrarea unor spaţii pentru cercetări ecologice într-o construcţie care prin funcţiile productive adăpostite a fost identificată ca un puternic poluator are o valoare simbolică, dar ea este justificată şi pragmatic, de faptul că una dintre căile de protecţie a mediului şi de asigurare a dezvoltării durabile este cercetarea ştiinţifică în domeniul ecologiei. Proiectul propune prin aceasta o grăbire a procesului de trecere de la cenuşiul unui mediu degradat de pulberile de ciment la verdele tonic al unui mediu natural regenerat.

Compoziţie. Rezolvare funcţională

Fabrica şi barajul sunt două elemente foarte importante şi foarte strâns legate. Barajul nu ar fi existat dacă nu s-ar fi construit fabrica, iar fabrica nu s-ar fi construit dacă nu ar fi fost proiectat lacul de acumulare, implicit barajul. Conceptul este legat de aceste două elemente care şi-au primit interpretarea în proiect prin potenţarea expresivităţii structurilor din beton armat existente şi prin integrarea corelată a apei şi a vegetaţiei, cu funcţii plurivalente – compoziţională, ecologică şi poetică.

Spaţiile de muzeu şi de cercetare ocupă marea parte a principalei structuri existente (hala de materii prime – 382/26/28 m). Acestea sunt despărţite printr-un element liniar, reprezentând o limită fizică (barajul) şi totodată o limită temporală (anul 2010). Se exprimă astfel trecerea de la vechi la nou, de la tehnologiile agresive faţă de mediu la o gândire tehnică radical diferită.

Accesul major s-a realizat prin intermediul unei piaţete, parţial acoperită de un volum ce leagă cele două grupuri de silozuri, transformate în spaţii de expoziţie. Astfel s-a creat o poartă deschisă spre această nouă lume. Axul intrării urmăreşte relaţia vizuală cu coşurile de fum, siluete suple, înalte (peste 50 m). Separate de restul fabricii prin intermediul parcului propus, ele au un rol compoziţional, intrând într-un dialog expresiv cu orizontalitatea halei. Din spaţiul intrării se deschide perspectiva asupra zonei de loisir aflate la cota -5.00, comunicând în exterior cu parcul. Tot de aici se accede la aulă, prin intermediul unei rampe. Volumul ce cuprinde aula este suspendat de grinzile structurii, care în trecut susţineau podurile rulante.

 Zona de expoziţie este formată din patru volume opace luminate zenital. Ele sunt accesibile prin intermediul unor rampe exterioare lor, legătura dintre volume realizându-se prin pasarele. O anvelopă metalică (perforată de goluri de dimensiuni diferite) îmbracă rampele, creând tensiune şi mister. Prin spaţiile de expoziţie de la baza volumelor se realizează legătura cu parcul. Alte zone de expoziţie sunt create în silozuri. În grupul de 12 silozuri (diametrul de 9 m) sunt prezentate efectele pozitive ale industrializării, ca vector al dezvoltării, parcursul expoziţiei fiind ascendent. Ajungând sus, se continuă în volumul orizontal, de unde se percepe imaginea vastă a cadrului înconjurător. Închiderea parcursului se face prin intermediul unei rampe în spirală care străbate celelalte patru silozuri (diametrul de 12 m), unde sunt evidenţiate efectele negative ale industrializării forţate.


 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog