RDW

Universitatea de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”- Bucureşti, Facultatea de Arhitectură, 6-7 iulie 2011

Se vorbeşte, tot mai mult, în ultima vreme, despre scăderea accelerată a nivelului de pregătire al elevilor, studenţilor, dar şi al profesorilor, în învăţământul românesc. Cu un număr atât de mare de facultăţi private, care dau diplome pe bandă rulantă, recunoaşterea pe plan internaţional rămâne o chestiune foarte serioasă, pe care cei în drept ar trebui s-o trateze mai puţin superficial. Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu” are o tradiţie care face onoare învăţământului românesc, atât de contestat în acest moment. De mai bine de un deceniu, proiectele de diplomă ale studenţilor la Facultatea de Arhitectură sunt susţinute într-o limbă străină, în faţa unui juriu internaţional, format din arhitecţi şi profesori de la instituţii de prestigiu din Europa.

Iată, în cele ce urmează câteva interviuri luate membrilor juriului, nu înainte de a avea punctul de vedere al preşedintelui Senatului Universităţii de Arhitectură „Ion Mincu”, domnul prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu:

Irina Irșai: De când aceste diplome ale Facultăţii de Arhitectură sunt recunoscute pe plan european, examenele se ţin în limba engleză şi nu numai. De când a început această recunoaştere internaţională a Universităţii pe care o conduceţi?

Emil Barbu Popescu: Cred că sunt 11 ani, dacă nu 12, de când am gândit o strategie pentru a ne impune în aria europeană, chiar înainte de a fi membri ai Comunităţii Europene. Cu alte cuvinte, am fost recunoscuţi cu mult timp înainte, nu numai ca şcoală, ca prestigiu, dar şi ca diplomă, pentru că noi făceam şi facem, în continuare, două evaluări, din 5 în 5 ani, cu organisme internaţionale de ar­hitectură. Este o evaluare extrem de corectă şi, mai ales, se compară curentele şi şcolile pe care fiecare membru al acestei comisii le aduce cu el, împreună cu experienţa şi tradiţia ţării respective.

I.I: Ştiu că organizaţi, în calitate de profesori, fie­care dintre dv., aşa-numitele excursii de studii în străinătate, în oraşele în care arhitectura poate fi analizată pe epoci şi discutată „in situ”. Acest lucru a contribuit şi el, probabil, la această calitate a învăţământului de astăzi şi la racordarea lui cu tendinţele occidentale.

E.B.P.: Lumea nu cunoaşte un detaliu: organizăm excursii de studii din anul 1969. Este o posibilitate de a privi critic obiectul de arhitectură, de a-l cunoaşte, de a-l desena, de a-ţi însuşi elementele de bază, de compoziţie şi astea sunt lucruri extrem de importante. De fapt, excursia de studii sau deplasarea de documentare face parte din procesul de formare a unui tânăr arhitect. Nu este întâmplător faptul că marii noştri arhitecţi se bazau pe crochiurile şi schiţele pe care le făceau în tinereţe. Noi am preluat, cu mijloacele timpului, aceste lucruri. La ora actuală, în nici un an de studiu nu lipseşte o astfel de excursie. Anul I, de obicei, merge în Grecia şi Turcia, pentru că studiază arhitectura clasică. Anul II şi III fac excursii pe teme diferite: Palladio sau „Pe urmele lui Le Corbusier”, urmând ca, pentru anul IV, şcoala să organizeze excursii în România. Este o tradiţie ca, intrând în ciclul II de învăţământ, să se vadă ce s-a realizat în ţară. Avem, anual, peste 200 de studenţi care fac, în străinătate, o practică de trei luni, înainte de a intra în partea finală, examenul de diplomă.

 

Arh. Keith Cole 

Bezzina & Cole Architects & Engineers – Malta

Irina Irșai: Presupun că sunteţi, pentru prima oară, în România şi aş fi curioasă să ştiu cum apreciaţi nivelul studenţilor de aici.

Keith Cole: Nu mă interesează doar nivelul de pregătire în arhitectură al studenţilor, ci, mai ales, capacitatea lor de a comunica. Cei de aici sunt comunicatori foarte buni. Sunt impresionat că toţi comunică în limba engleză. Li se deschide, astfel, oportunitatea de a comunica cu foarte multă lume. Este o mare deschidere şi cred că ceea ce propune Universitatea „Ion Mincu” este foarte incitant.

I.I.: Arhitectura este, la urma urmei, şi un act de comunicare.

K.C.: Evident, nu este vorba, însă, doar de comuni­carea privind construcţiile, care este cea mai importantă, dar arhitectul trebuie să înveţe să comunice personal cu clienţii pentru a realiza un proiect ideal. Nu e vorba doar de costuri, ci şi de funcţiuni, de ceea ce se întâmplă în interiorul cădirii, de realizarea unui proiect ideal, care să mulţumească pe toată lumea. Asta înseamnă să faci o arhitectură bună: să păstrezi, echilibrul dintre dorinţele clientului, costuri şi dorinţele arhitectului. Cred că asta este cheia succesului.

Personajul-cheie, ca să spunem aşa, al comisiilor de anul acesta este domnul profesor arhitect David Gloster, directorul Departamentului Educaţie al RIBA, Institutul Britanic Regal de Arhitectură. RIBA publică pe site-urile sale cel mai bun proiect de diplomă de la „Ion Mincu”, ceea ce, pentru autorul lui, este o reală şansă în carieră şi de lansare pe piaţa internaţională.

 

Prof. dr. arh. David Gloster

Director al Departamentului Educaţie RIBA – Marea Britanie

Irina Irșai: Reprezentaţi o instituţie de prestigiu din Londra. Ce părere aveţi, până în momentul de faţă, despre nivelul general al proiectelor? Aveţi deja un posibil câştigător?

David Gloster: Ne dorim o lucrare care să exploreze felul în care inventivitatea, creativitatea, imaginaţia pot contribui la dezvoltarea proiectului de arhitectură şi căuta căi, prin care, întreaga disciplină poate răspunde şi reţine atitudinile moderne, contemporane, faţă de subiectul ales.

I.I.: Care sunt calităţile pe care trebuie să le aibă proiectul câştigător?

D.G.: În opinia mea, trebuie să aibă calităţile unei arhitecturi cu „A mare”, ca să spun aşa… O arhitectură cu adevărat importantă. Sunt multe clădiri, dar este, de multe ori, o „arhitectură mică”. Proiectul trebuie să aibă calităţi supreme, inventivitate, trebuie să fie folosibil, dar, înainte de toate, trebuie să fie conceput de un student care vrea să fie un arhitect adevărat, într-o epocă în care acest lucru este extrem de dificil. Profesiunea trece prin momente grele şi trebuie să-i fii cu adevărat dedicat. Căutăm, deci, astfel de calităţi la un student şi-i cerem să se manifeste în consecinţă.

I.I.: Ce se va întâmpla cu proiectul câştigător?

D.G.: Va fi publicat pe un site specializat – www.presidencemedals.com – care este, de fapt, o arhivă a diplomelor făcute de studenţi, veche, deja, de mai bine de 15 ani, deci, avem enorm de multe lucrări din toată lumea. Studentul de la „Ion Mincu” care apare pe acest site va avea lucrările publicate pe internet mulţi ani de acum încolo, ceea ce reprezintă o promovare extraordinară, atât pentru el, cât şi pentru şcoala de arhitectură de aici.

 

Prof. dr. arh. Luis Conceicao

Decan Facultatea de Arhitectură, Universida de Lusofona de Humanidades Portugalia

Irina Irșai: Aşa cum am aflat, aţi mai fost deja de câteva ori în România şi sunteţi, pentru a treia oară, în comisiile de diplomă de la Universitatea „Ion Mincu”. S-au schimbat lucrurile anul acesta faţă de anii precedenţi, pentru că aveţi, deja, o experienţă ca membru în aceste comisii?

Luis Conceicao: Aproape tot ce am văzut mi s-a părut profesional şi există şi lucrări la un nivel foarte ridicat. În general, nivelul e foarte bun şi a fost aşa întotdeauna. Nu-mi amintesc primele comisii din care am făcut parte, se întâmpla deja acum 6 sau 7 ani, dar, de la ultima comisie, de acum doi ani, nivelul a rămas acelaşi, adică european, fără să existe diferenţe faţă de ceea ce se face în ţara mea sau în alte ţări europene.

 

Prof. dr. arh. Stefano Musso

Decan Facultatea de Arhitectură, Universitatea Genova – Italia, preşedinte EAAE

Irina Irșai: Aşa cum mi-aţi spus, sunteţi pentru a treia oară într-o comisie de dimplome la Univer­sitatea de Arhitectură din Bucureşti. Aţi remarcat diferenţe majore sau, pot spune, mai degrabă, pro­grese majore faţă de dăţile trecute?

Stefano Musso: Pot să spun, de la început, că am fost impresionat de calitatea proiectelor încă de prima şi a doua oară când am fost aici. Calitatea este în continuare foarte bună, similară cu cea din alte părţi ale Europei sau chiar din lume.

I.I.: Credeţi că viitorii arhitecţi din România s-ar putea integra în ceea ce se face în Europa, din toate punctele de vedere, mă gândesc la restaurare, de exemplu, la clădirile noi, dar şi la integrarea unui obiect de arhitectură în peisaj?

S.M.: Cred că ei suferă, ca toţi studenţii la Arhitec­tură din Europa, din cauza confuziei culturale pe care o trăieşte arhitectura contemporană, ceea ce e vizibil, de-altfel, în întreaga lume. Tocmai judecam o lucrare de restaurare; eu predau, de-altfel, restaurare şi pot să vă asigur că, şi în acest domeniu, lucrările sunt de bună calitate.

 

Arh. Călin Manoilescu – Franţa

Irina Irșai: Care este părerea dv. generală despre examenul de anul acesta şi dacă aţi sesizat diferenţe majore faţă de anii trecuţi, când aţi fost şi atunci în comisiile de diplomă?

Călin Manoilescu: Dacă ar fi să vorbim de anul acesta şi de anii trecuţi, când am mai avut ocazia să vin, se pot caracteriza printr-o mare varietate de subiecte şi, în acelaşi timp, o mare varietate în domeniul calitativ. Avem diplome care sunt foarte slăbuţe… câteva… şi avem unele care sunt mult mai bune. Este pentru prima dată când am avut, acum, de exemplu, în comisia noastră, care este comisia a 8-a, tema locuinţelor sociale. În România, după câte ştiu eu, nu s-a mai discutat de mult despre locuinţele sociale şi văd că este o temă care, astăzi, este de foarte mare actualitate în Franţa, cum, de-altfel, începe să devină peste tot.

 

Arh. Philippe-Charles Dubois

Ecole Nationale Superieure d’ Architecture – Franţa

Irina Irșai: Vă mărturisesc că sunt foarte legată de Paris şi de arhitectura nouă de acolo. Am văzut cartierul ZAC Rive Gauche cu toate numele de mari arhitecţi care au lucrat acolo, am văzut lucrările lui Jean Nouvel – Muzeul Quai Branly, am văzut şi Ministerul Culturii, făcut de Francis Soler. Aveţi nume importante în domeniu şi daţi direcţii în arhitectura contemporană. Cum vi se par proiectele de arhitectură contemporană din România, pentru că mi s-a spus că suntem, totuşi, racordaţi la ceea ce se întâmplă în străinătate. Aşa este?

Philippe-Charles Dubois: Nu pot pretinde că sunt în temă foarte bine cu arhitectura contemporană românească, dar ştiu că există schimburi culturale foarte bogate, la nivel european, şi cred că diferi­tele şcoli de arhitectură contemporană, între care, cea franceză, fac un schimb foarte bogat de idei şi suntem într-un moment-cheie al gândirii arhi­tecturale, cu problematici noi, ca de exemplu cele legate de mediu, şi cred că asta se reflectă, deja, în învăţământ, iar, în câţiva ani, lucrurile vor evolua mult şi fiecare va avea de învăţat de la celălalt.

 

Prof. dr. arh. David Covo

Şcoala de Arhitectură, Universitatea Mc Gill – Canada

Irina Irșai: Ştiu că ţara dumneavoastră este o prezenţă foarte importantă la Bienalele de Arhitectură de la Veneţia, de exemplu. Este nivelul absolvenţilor noştri bine situat la nivel internaţional?

David Covo: Am văzut proiecte foarte „puternice”, am văzut proiecte care se axează, mai mult, pe funcţionalitate, pentru că studenţii nu sunt probabil destul de siguri pe celelalte coordonate. Am văzut, pe de altă parte, proiecte care ţin cont de sustenabilitate, de mediul înconjurător şi proiecte care ţin cont de integrarea clădirii în oraş, ceea ce reprezintă o preocupare foarte importantă, în momentul de faţă. Cred că studenţii din România nu sunt foarte diferiţi de cei din Canada sau din alte locuri. Studenţii voştri călătoresc foarte mult şi sunt foarte sofisticaţi. Este de înţeles de ce pot comunica în engleză. Este o situaţie foarte stresantă pentru studenţi să negociezi cu profesori străini, într-o limbă străină, şi cred că cei de aici sunt printre cei mai buni.

 

Arh. Dan Hanganu – Canada

Irina Irșai: Anul acesta, au existat, din câte auzisem, nişte discuţii și aţi pus accentul pe noutatea teh­nologiei unui proiect dincolo de respectarea evi­dentă a funcţionalităţii sau a altor criterii.

Dan Hanganu: Tehnologia este din ce în ce mai importantă, nu numai în construcţii, ci în toate domeniile. Dacă aş putea să fac o remarcă perso­nală şi în meseria noastră, tehnologia este din ce în ce mai predominantă. Aş putea spune că, într-un fel, construcţia domină arhitectura, acesta devenind, dacă vreţi, mai marginalizată. Există din ce în ce mai mult, în dicţionarul promotorilor şi în vocabularul celor care, de fapt, manipulează toată piaţa asta, o oarecare neîncredere la adresa arhitecturii, fie că este din cauza atitudinii pe care o avem noi, ca arhitecţi, de a şti să ne impunem, fie că piaţa se îndreaptă, cu paşi vertiginoşi, către nişte criterii foarte simple: termene, adică timp şi profit. Şi cu asta lucrurile se cam termină, în aşa fel încât arhitectura este văzută, de fapt, dacă vreţi, ca stratul de decoraţie pe care îl aplică barocul pe un schelet de construcţie. Şi e păcat! Eu, totuşi, cred că arhitecţii sunt oameni de viziune, oameni care pot să aibă un cuvânt de spus în societate, oameni care merg dincolo de o imagine, de un desen, de o manifestare a unui sentiment, foarte subiectivă. Ar trebui să fim mult mai prezenţi în viaţa politică, mai prezenţi la nivel de decizie, dar nu suntem pentru că nu vrem să participăm, şi de-aici vine şi frustrarea care se manifestă în rândul arhitecţilor, că nu suntem luaţi în considerare. Cred că este, într-un fel, vina noastră.

În sfârşit, proiectul considerat cel mai bun anul acesta şi care urmează să fie promovat prin Insti­tutul Britanic Regal de Arhitectură a fost „Muzeul Fierului de la Reşiţa”, al studentului-arhitect Dan Caracostea. Este o lucrare care abordează spectaculos tema reconvertirii vechii arhitecturi industriale, fără a fi însă doar ostentativ şi încărcat de clişee la modă. Tânărul arhitect redă publicului nişte hale industriale pe care le revitalizează şi le transformă în muzeu. Având în vedere că este un pionierat de acest gen în România, cel puţin la asemenea proporţii, ar fi de dorit ca această lucrare să se şi concretizeze în spaţiul celui mai vechi laminor din ţară, despre care puţini ştiu că datează din secolul al XVIII-lea.

* Irina Irşai este videojurnalist şi autor al emisiunii „Decor şi stil”, difu­zată de TVR Cultural. Licenţiată a Facul­tăţii de Litere – Universitatea Bucureşti, secţia Română-Engleză.

Pâna în prezent, a realizat în jur de 200 de documentare şi reportaje de istorie, artă, arhitectură şi decoraţii interioare.

 

 

 

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog