RDW

Diplome UAIM 2012 – Un Muzeu Guggenheim la Helsinki

 

autor proiect: Mara Victoria Bogoescu

îndrumător arh.: prof.dr.arh. Ștefan Scafa-Udriste 

îndrumător strct.: prof. ing. Andrei Dragoș Marcu

Guggenheim Museum Helsinki

În 3 martie 2012 a fost lansat un concurs având ca temă elaborarea unui proiect pentru Muzeul Guggenheim Helsinki. Poziționat în zona Portului de Sud, acesta urmărea să devină noul reper al orașului, dar și un motor al viitoarei transformări portuare de mare amploare. Noul edificiu trebuia să răspundă provocării de a deveni un simbol al orașului ușor perceptibil din orice punct și să joace un rol pe scena urbană alături de celelalte clădiri memorabile ale Helsinkiului, care astăzi îi definesc silueta.

Cum ar trebui să arate Muzeul Guggenheim contemporan? Este abordarea sculpturală a cazului Bilbao valabilă pentru Helsinki, atunci când vorbim despre arhitectura scandinavă specifică lui Alvar Aalto, definită de linii drepte? Cum putem defini identitatea arhitecturală a orașului? Ar trebui noul muzeu să se conformeze tipologiei existente ori să încerce o nouă abordare?

On 3 March 2012, a competition for the design of a Guggenheim Museum in Helsinki was launched. The new landmark was set to be built in the South Harbour area, an urban waterfront undergoing an important transformation. The Guggenheim concept had to face 2 very important challenges: to become one of the major icons of Helsinki, visible from all spots along the waterfront, but to do so without challenging the existing landmarks of the city which today constitute the skyline of the harbour.

Other questions came in quick succession: How should a contemporary Guggenheim Museum look like? Is it the sculptural approach of Bilbao appropriate in a city like Helsinki, where Aalto’s architecture runs along strait lines or smooth curves? What is the architectural identity of Helsinki? Should the new icon comply with
the existing museum typologies or attempt a new programmatic approach?

O RAMĂ

 

Pentru că noul edificiu Guggenheim trebuie să fie vizibil din orice punct al orașului, acesta trebuie să fie ÎNALT.

Pentru a nu denatura silueta orașului, menținân-
du-și însă capacitatea de percepție și simbol, acesta
trebuie să se concretizeze într-un volum SUBȚIRE, dar…

O clădire ÎNALTĂ și SUBȚIRE nu este potrivită tipologiei muzeale deoarece conduce la o fragmentare masivă a spațiului expozițional…

Clădirea trebuie să fie ORIENTATĂ, dar în același timp non-referențială: UN PĂTRAT.

Legătura vizuală între Observator și Catedrala Uspenski devine axul virtual al proiectului definit de un GOL.

În jurul acestul GOL este generată RAMA subțire, concretizată ulterior prin programul specific Guggen-heim, prezent în tema de concurs.

Baza ramei se extinde orizontal, cuprinzând spațiile expoziționale desfășurate de-a lungul unor rampe duble care conferă fluiditate parcursului muzeal.

Cele două turnuri laterale cuprind funcțiunile hibrid complementare programului tipic de muzeu.

Ultimele niveluri care închid întregul sistem găzduiesc o mare „sală de bal” (multifuncțională), precum și un restaurant, ambele beneficiind de o vedere privilegiată asupra întregului port.

Clădirea devine astfel o RAMĂ prețioasă care înca-drează și pune în valoare două dintre simbolurile orașului: Observatorul și Catedrala.

Muzeul Guggenheim este astfel un edificiu ÎNALT, SUBȚIRE, ORIENTAT ȘI PĂTRAT. Acesta este ușor perceptibil din orice loc, atât de pe mare, cât și din oraș, marcând silueta acestuia, fără să obtureze însă celelalte clădiri-simbol ale Helsinkiului.

A FRAME

 

Since the new Guggenheim had to be visible from all spots it had to be TALL.

In order to screen as little as possible from the skyline, its volume had to be SLIM, but…

A TALL and SLIM building is not suitable for a museum typology because it produces a high fragmentation
of the exhibition spaces …

The building had to be ORIENTED but in the same
time non-referential: A SQUARE.

A line of sight was chosen between the Tähtitornin-vuori Observatory and the Uspenskin Katedraali –
A VOID linking the two buildings, which became a virtual axis of the project.

Around this VOID a slim square FRAME is
generated and populated by the whole program of the Guggenheim Museum, as presented in the Competition Brief.

The base of the frame expands horizontally to accommodate the museum spaces spiraled along a series of double helix ramps.

The sides of the frame (two towers) host most
of the hybrid program linked to the museum
concept.

The top of the frame hosts the great ball room (multifunctional hall) and the restaurant overlooking the whole harbour area.

Within the frame a precious void which holds two
iconic images of the harbour: cathedral and observatory.

The building was shaped to be TALL, SLIM,
ORIENTED and SQUARE. It is visible in the whole harbour area and beyond, but it doesn’t screen any of the existing urban landscape.

 

UN MONOLIT

 

Muzeul Guggenheim nu a întrunit niciodată carac-teristicile clasice ale unei clădiri obișnuite definită de pereți, ferestre și uși. Plecând de la spirala sculp-turală a lui Frank Lloyd Wright, Muzeul Solomon R. Guggenheim din New York și ajungând la gestul arhitectural a lui Frank Gehry acompaniat de linii
curbe și volume intersectate, ambele clădiri devin sculpturi non-referențiale în cadrul orașului. În același sens, RAMA trebuie să devină o apariție stranie, un obiect aruncat în mijlocul Portului de
Sud, care unește virtual și încadrează edificii simbol ale orașului.

Muzeul Guggenheim Helsinki devine astfel autonom, non-referențial, dar totuși definit prin citate subtile. Entitatea MONOLITICĂ a fost preluată din capodo-pera lui Stanley Kubrick 2001: A Space Odyssey. Liniile drepte și unghiurile ascuțite aduc aminte de voca-bularul arhitecturii lui Alvar Aalto. Albul și negrul sunt marcă a designului finlandez. Reverența pe care clădirea o face simultan către cele două ele-mente definitorii ale orașului, elementul natural și arhitectura, definește condiția și poziția edificiului în cadrul sitului, la limita între apă și uscat.

Deformarea pieței urbane, care precede Muzeul Guggenheim, pare generată de energia cu care RAMA extraterestră a lovit solul. Piața primește, sub amplele-i trepte, spații destinate artiștilor și evenimentelor culturale. Aceasta devine astfel foaie-rul muzeului creând imaginea de masiv și sporind efectul de surpriză. Odată ce ai urcat treptele, RAMA masivă pare că plutește deasupra apei. MONOLITUL este perceput acum într-un echilibru instabil la limita între apă și uscat.

Materialul ales este piatra naturală albă, care îmbracă întreaga fațadă ca o dantelă. Fațadele laterale, care preiau forma unei vele, se ridică solitar deasupra apei. Suprafețele vitrate și opace sunt ascunse în spatele traforului, dezvăluindu-și materialitatea numai pe parcursul nopții, atunci când misterioasele spații interioare sunt luminate.

A MONOLITH 

 

The Guggenheim Museum never embraced the appearance of a regular building made of walls, windows and doors. From the sculptural spirals of Frank Lloyd Wright’s New York Solomon R. Guggenheim Museum to the folds of Gehry’s Bilbao Museum the architecture is sculptural and non-referenced to the context. The FRAME should have the appearance of an estranged object, which was dropped in the middle of the South Harbour and came to a rest polarized on the axis linking the two existing icons.

The Guggenheim Museum Helsinki is autonomous, non-referenced, but is also permeated by subtle quotations.

The MONOLITH appearance is borrowed from
Stanley Kubrick’s representation of the alien object of in 2001: A Space Odyssey. The straight lines and sharp angles remind Aalto’s architectural vocabulary. The black and white is a Finnish Design Trademark. Finally the reversed bending of the two towers marks the split condition of the site: on the thin line between water and land.

The bending of the square in front of the new Guggenheim Museum seems generated by the energy with which the alien FRAME hit the ground. Underneath the steps of the Plaza, spaces for artists and cultural events are hosted. The bend also hides the glazed foyer of the Museum from the Skatuddskajen creating an illusion of great massiveness and generates the effect of surprise. When the top of the steps is reached, the massive FRAME seems to be floating above the waters of the port. The heavy MONOLITH appears to be in an unstable balance on the limit of the waterfront.

The material is natural white stone perforated along the façades facing the water and the land. The profile which takes the shape of a slim sail rises blind from the water of the port. Glazed or opaque surfaces are hidden beyond the stone triforium revealing their materiality only at night when the mysterious interior spaces are illuminated.

O NOUĂ TIPOLOGIE DE MUZEU

 

Așa cum a fost menționat și în tema de concurs, programul Muzeului Guggenheim Helsinki este unul atipic, nefiind destinat de această dată artei, ci arhitecturii și designului.

În plus, programul trebuie să fie hibrid, asociind spațiilor convenționale specifice activității muzeale unele complementare destinate atragerii unui număr mare de vizitatori, care de această dată vor lua contact direct cu lumea artistică.

Cursuri și workshopuri vor avea loc în noul ambient cultural, transformând muzeul, dintr-un amplu spațiu expozițional auster, într-un loc unde cele două lumi, artiști si vizitatori, se vor contopi.

Ales pentru a fi amplasat în Capitala Europeană a Designului 2012, noul Guggenheim stabilește o relație cu lumea fascinantă a modei, a înaltei societății, materializată în noul edificiu prin spații de reprezentare, așa cum este sala multifuncțională amplasată la ultimul nivel, o mare sală de bal sau un podium de modă, un Restaurant Michelin, cu o vedere panoramică asupra întregului port.

Proiectul demonstrează preocupare pentru invitații speciali ai muzeului, oferindu-le camere de hotel și apartamente situate în turnul de nord, la ultimele niveluri, spre apă.

Datorită acestei varietăți funcționale care definește imaginea noului Guggenheim, programul a fost împărțit în zone distincte, amplasate conform necesității fiecărei funcțiuni.

Baza ramei cuprinde spațiile expoziționale definite de amplele rampe care aduc aminte de conceptul primului Guggenheim (clădirea lui Frank Lloyd Wright), iluminate zenital, specific arhitecturii scandinave a lui Alvar Aalto.

Piața suspendată amplasată deasupra rampelor devine deck-ul panoramic al muzeului, definit de cele două turnuri care îl mărginesc. Acestea adăpostesc sălile de workshopuri, birourile administrative, hotelul și biblioteca conducând către ultimele etaje destinate restaurantului și sălii multifuncționale, întregul sistem definind RAMA.

A NEW MUSEUM TYPOLOGY

 

As stated in the Competition Brief, the program
for the Guggenheim Museum in Helsinki was not typical, since it was not destined primarily to art, but to architecture and design.

Moreover, the program had to be hybrid, including more than the conventional spaces and activities usually related to a museum, in order
to attract a numerous visiting audience and to allow them direct contact with the artists.

Workshops and masterclasses were program-med to take place in this new cultural environment, transforming the museum from a mere exhibition space to an educational “melting pot”.

As the new Guggenheim was to be situated in
one of the European Capitals of Design, a relation-ship between this new icon and the glamorous
world of fashion and high society was to be
materialized in representational spaces like a multifunctional hall which could be morphed
into a ball room or a catwalk, and a Michelin
Restaurant overlooking the port area.

Finally for special guests a small hotel of 7
rooms and 2 apartments was created within
the seaside tower.

Due to this variety in the activities linked to the image of the New Guggenheim Museum, the
program was split in distinct parts, coordinated with the surface and shape requirements of each function.

The base was destined to the exhibition spaces situated along a continuous system of spiraling ramps recalling to memory the first concept of a Guggenheim (the Frank Lloyd Wright Building), illuminated by a skylight and zenithal light, another trademark of the Great Finnish Architect Alvar Aalto.

The terrace above the ramps became the pano-ramic deck of the museum, the towers hosted
workshop spaces, offices, hotel and library
and the top bridge closing the frame was
designed as a great hall and restaurant.

O STRUCTURĂ PLUTITOARE 

 

RAMA trebuie să întrunească două condiții contradictorii: să fie GREA și UȘOARĂ, în același timp.

Structura trebuie să fie vizibilă, îmbrăcând întreaga formă a clădirii, dar în același timp dematerializată astfel încât să ofere edificiului imaginea de ramă ce plutește deasupra pieței și apei.

Principiul este destul de simplu: două turnuri din beton care ating pământul în două puncte și se înclină atât spre uscat, cât si spre apă, susținute de o consolă de 16 m lungime; o serie de rampe, acompaniate de nervuri longitudinale, amplasate între cele două turnuri, care plutesc deasupra foaierului și sunt puternic ancorate la capete de structura acestora; o mare grindă cu zăbrele la ultimul nivel susținută, de asemenea, de cele două turnuri; un tavan casetat menit să permită deschideri ample fără sprijin intermediar.

Pereții structurali ai turnurilor sunt perforați punctual în dreptul accesurilor lifturilor panora-mice, precum și în zona muzeului, pentru a permite fluxul publicului către expoziții, conferințe etc.

Efectul general este acela al unui efort de amploare susținut de elementele longitudinale, o structură aflată la limita instabilității, O STRUCTURĂ PLUTITOARE.

o RAMĂ, un MONOLIT, o STRUCTURĂ PLUTITOARE

 FLOATING STRUCTURE

 

The FRAME had to appear HEAVY and LIGHT in the same time.

The structure had to be visible, embracing the whole shape of the building, but also dematerialized to the point that the building should appear to be floating above the Plaza and the water of the port.

The principle is quite simple: two concrete towers which touch the ground in two points and bend towards sea and land in a 16 meter cantilever; a series of concrete ramps with longitudinal beams between the bases of the towers, above the foyer which are anchored at the ends and supported by the bended wall linking the towers with no intermediate structure; a steel beam on top supported by the two towers; rib ceilings for high spans and no columns. The load bearing walls of the towers, suffer only minimal, punctual perforations along the accesses of the panoramic elevators and at the museum levels, where the exhibition continues in the tower rooms.

The general effect is that of a huge effort in the longitudinal elements, a structure designed on the limit of instability, a FLOATING STRUCTURE.

 

Click pentru a descărca panoul 1

Click pentru a descărca panoul 2

Click pentru a descărca panoul 3

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog