RDW

regresul la o stare inferioară de dezvoltare?

încerc şi mă încearcă o altă perspectivă asupra lucrurilor (de la mic la mare, dar nu numai)

ne-am întrebat vreodată dacă nu cumva materialul este cel care conduce rostuirea artefactului şi nu inteligenţa umană1? în trecutul foarte îndepărtat ne era frig, frică şi înţelegeam (ştiam) mult mai puţin; trăiam din instinct; din instinct am început să ne „înconjurăm”, să ne facem „învelişuri”(fizice, dar şi mentale);

fătul este înconjurat de placentă, corpul este înconjurat de piele, Pământul este învelit cu atmosferă – primul înveliş în natură, de la mic la mare;

ne construim elementele mediului artificial de viaţă privind natura, imitând natura, adăugându-i ce îi lipseşte sau ce ne lipseşte şi dându-i înţelesuri bunului obţinut;

aceste învelişuri, fizice şi mentale, devin încetul cu încetul unul singur, format din: ce am copiat, ce am „inventat” şi  ce ne-a fost dat;

o împletire de mediu natural cu mediul artificial;

învelişuri la comun: omul cu nevoia sa de a se înconjura de „ceva”, dar şi  acel „ceva” care-l  înveleşte pe om.

 

dacă vrem să vorbim astăzi despre acest drum al învelişului nu putem ignora faptul că am ajuns pe Marte;

nu cu mult în trecut fusesem pe Lună, după ce cu mii de ani în urmă începusem să „ocupăm” Pământul;

acum privim spre planeta Marte,  iar istoria este plină de poveşti despre „a ocupa”, a coloniza, a se întinde;

dar cine ocupă, se întinde, colonizează?

încerc să spun că  drumul de la mic la mare ar fi un înveliş care se  extinde ca ocupare;

un spaţiu nou (mai puţin populat sau de loc populat) este ocupat cu/prin noi „învelişuri”;

dar şi noi înţelesuri;

pentru cei crescuţi în ograda (închiderea) civilizaţiei occidentale, acest parcurs a început cu  grecii antici;

odiseea culturii şi a civilizaţiei occidentale de astăzi a început, probabil, în jurul războiului de ţesut (vertical)2 care a produs pânză de mari dimensiuni pentru velele corăbiilor greceşti;

 

cauzele colonizării sunt aceleași de la grecii antici3 și până în 2012 (vezi raportul Clubului de la Roma pentru 2052): creşterea demografică şi suprapopularea locului dezvoltat prin învelişuri succesive, nevoia de  resurse individuale sau colective (Pământ: hrană, minereuri)?

dezvoltarea a permis colonizarea sau nevoia de colonizare a favorizat/forţat dezvoltarea?

mai-mult (acumularea şi extinderea) a condus spre mai-mare;

mai-mare, mai-eficient?

până la unicul înveliş, mondial, global?

de la mic la mare, motoare ale extinderii au fost:

– războiul de ţesut şi pânzele uriaşe care le-au permis grecilor întinderea peste ape,

– arcul roman-„cărămidă constructivă” pentru impresionante poduri şi viaducte care la rândul lor le-au permis romanilor să-şi aştearnă o uriaşă reţea de drumuri prin care au ocupat pentru sute de ani un teritoriu imens,

– scheletul de metal (bare şi noduri): ocuparea la scară mare a verticalei începând în 1889, cu cei 300 de metri ai Turnului Eiffel şi mergând astăzi spre 1.000 de metri înălţime,

– tehnologia care a luat locul tehnicii ca motor principal al extinderii în spaţiul terestru şi extraterestru;

 

arhitectura parte a „învelișului” mare, așa cum haina este parte a micului „înveliș”, înregistrează drumul materia-lului în aventura spațializării:

 

drumul lemnului s-a oprit undeva în vecinătatea nevoii imediate, cea dintâi „proteză” a omului, lemnul, i-a rămas şi cel mai la îndemână, îi ţine încă de cald, aprope ca în urmă cu  mii de ani;

drumul pietrei a pornit ca pântec protector, s-a opintit în firave movile de pietre adunate (ascunziş, arme, dar şi mormânt); apoi mari blocuri de piatră prelucrate şi aşezate cu trudă au devenit terase suspendate sau piramide uriaşe, iar mai târziu îmbinate cu mare meşteşug s-au regăsit în triliticul grecesc; drumul pietrei singure  aşezată în spaţiu s-a oprit odată cu catedralele gotice, dar continuă în componenţa betonului şi a cip-ului tehnologic;

 

drumul metalului pornit şi el în vecinătatea pietrei şi a focului cu lemne nu şi-a încheiat încă aventura (în urmă cu doar o sută de ani a fost prima schimbare importantă de paradigmă în arhitectură: Turnul Eiffel, constructivişti ruşi, urmaţi de Bauhaus, Mies van der Rohe apoi saltul spre un altceva, radical, deschis de Archigram, dezvoltat de Yona Friedman, pus în practică prima dată la scară urbană de Piano şi Rogers la Centrul Pompidou din Paris, prelungit astăzi în staţiile orbitale – un mega schelet ca susţinător de „învelişuri” la scara omului);

ne pregăteam pentru ceva anume?

se urmărea ceva anume? (dezvoltarea?)

cineva a trădat? (căsuţa cu mușcate în fereastră şi visul american);

după alungarea din Rai aveam nevoie de haine şi am ajuns pe Marte;

este un drum al omului?

poate în inconştienta lui încercare de a-i fi mai bine a pierdut scara;

dar materia-lul?

astăzi, oameni dezamăgiţi de prezent, în aspiraţiile de şi mai bine, devin din ce în ce mai nostalgici; (după ce?)

avem încă o problemă cu învelişul, în fond situaţia de astăzi este o problemă de înveliş;

avem o problemă cu extinderea la scara mega a unui înveliş probat în mic şi scăpat de
sub control?;

da, avem o problemă pentru că, în curând, vom fi 8 miliarde, iar materia-lul nu ajunge decât folosit foarte eficient;

materia-lul şi eficiența, un model de succes?

să ne întoarcem din nou în timp şi să reflectăm:

– dezvoltarea meşteşugului nu s-a făcut având în vedere colonizarea, dar meşteşugul a creat premisele dezvoltării (masa critică de instrumente la îndemâna omului)

– grila urbană greacă (democraţie şi urbanitate) la scara locuinţelor unifamiliare o redescoperim în grila Manhattanului zgârie-norilor de astăzi (democraţie, urbanitate, dar şi eficiență)

– Imperiul Roman, cel mai mare imperiu care a existat în Europa, s-a întregit  prin copierea timp de şase sute de ani a unui model urban de succes experimentat la scară mică;

astăzi:

– globalizarea a colonizat Pământul, răspândind în toată lumea „primatul raţiunii instru-mentale”4 prin care atingerea scopului se face cu mijloace cât mai economice, economicul eclipsând orice altă iniţiativă;

 

şi să aruncăm un ochi în viitor:

– mâine, după SUA astăzi, îi va întrece China pe toţi prin mărime şi nu prin micşorare: cea mai mare populaţie, cea mai mare rată a dezvoltării, cel mai eficient managment de ţară, cea mai mare devoltare pe verticală?

– spre mic vor merge doar ţările înspre-sărace: regresul la o stare inferioară de dezvoltare?

NOTE:

1.
Naom Chomsky,
Speranţe şi perspective (Editura Paralela 45), „Ernest Mayr spunea că inteligenţa superioară este o eroare a evoluţiei, incapabilă să supravieţuiască mai mult de un moment trecător într-o perioadă evoluţionară”.

2.
Indra Kagis McEwen,
Străbunul lui Socrate (Editura Idea Design & Print, 2011).

3.
Cauzele marii colonizări greceşti trebuie căutate în întreaga evoluţie a lumii greceşti posterioare epocii homerice. Este vorba de o relativă suprapopulare a Greciei, rezultată dintr-o evidentă creştere demografică, dar mai cu seamă dintr-o inegalitate a şanselor, deoarece pământul, principala bogăţie, era deţinut mai ales de aristocraţie. La aceasta se adaugă conflictele sociale din diferite cetăţi, ceea ce a făcut ca, în unele cazuri, cei învinşi să plece în alte locuri, precum şi spiritul de aventură (Wikipedia).

4.
Charles Taylor,
Etica autenticităţii (Editura Idea Design & Print, 2011)

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog