RDW

Regionalizarea și protecția patrimoniului construit

În luna martie, Observatorul Urban București a demarat realizarea unei analize privind situația monumentelor istorice în România. În acest sens, a trimis un chestionar Direcțiilor județene de cultură și Direcției pentru Cultură a Municipiului București (DCMB). Până la mijlocul lunii aprilie, am primit răspuns de la peste două treimi dintre Direcții, care au în responsabilitate un procent similar din obiectivele înscrise în Lista Monumentelor Istorice. 

A urmat apoi, în prima parte a lunii mai, un al doilea chestionar, a cărui intenție a fost construirea unor studii de caz. Acesta a fost adresat unui număr de 14 Direcții județene, DCMB, Ministerului Culturii – Biroului de Presă, în atenția Direcției Patrimoniu Cultural – și Institutului Național al Patrimoniului (INP). Direcțiile județene au fost selectate dintre cele care trimiseseră un răspuns la primul chestionar, în funcție de valoarea patrimoniului construit din județ, astfel încât să existe cel puțin un județ în teritoriul fiecăriei comisii zonale a monumentelor istorice și regiuni de dezvoltare și, pe cât posibil, astfel încât studiile de caz să nu se refere la județe vecine. Dată fiind lipsa de personal cu care se confruntă Direcțiile, am menționat faptul că răspunsul poate veni în 45 de zile de la expedierea adresei și că unele întrebări pot rămâne fără răspuns, în funcție de tema acestora. Am rugat Direcțiile județene ca, în cazul în care consideră că nu pot răspunde în timp util, să ne anunțe. O Direcție a fost în această situație. Până la mijlocul lunii iulie, cinci Direcții județene, DCMB și INP au răspuns. Deși nu am solicitat DJC Sibiu răspunsul la acest al doilea chestionar, am fost în măsură să obținem unele informații în cadrul unui interviu acordat de către conducerea instituției. Menționăm faptul că, în cazul INP, răspunsurile privind regionalizarea au venit din partea Direcției Cercetare, Evidență și Inventariere a patrimoniului cultural imobil. Mai jos, pentru fiecare Direcție județeană, a fost trecut numărul de obiective din teritoriul de activitate aflate în Lista Monumentelor Istorice 2010.

Vă prezentăm răspunsurile la întrebările privind relația dintre regionalizarea României și domeniul protecţiei şi punerii în valoare a patrimoniului construit. Cele trei întrebări ale Observatorului Urban București au solicitat identificarea problemelor actuale ce ar putea fi rezolvate prin regionalizare (1), a oportunităților (2) și a riscurilor care ar putea apărea (3).

Chestionarul a făcut trimitere la Memorandumul Guvernului României din 19.02.2013:

„Adoptarea măsurilor necesare pentru demararea procesului de regionalizare-descentralizare în România”, potrivit căruia între „obiectivele referitoare la competenţele ce urmează a fi exercitate de viitoarele regiuni” se numără și „dezvoltarea culturală la nivel regional”. Memorandumul își mai propune ca, în relație cu aceste obiective, „majoritatea serviciilor publice deconcentrate din judeţe să devină instituţii de interes judeţean/local în coordonarea/subordinea autorităţilor locale”.

Direcția Județeană pentru Cultură Alba/LMI 2010: 679 obiective

1-3: Răspunsul arată că, din cauza lipsei datelor privind procesul de regionalizare nu poate fi formulat un punct de vedere, dar se subliniază faptul că „protejarea și valorificarea patrimoniului construit este un element definitoriu și identitar pentru o anumită regiune” și că „o stare bună sau foarte bună de conservare a patrimoniului construit al unei regiuni are influențe pozitive privind capacitatea de dezvoltare economică și turistică a acesteia”.

Direcția pentru Cultură a Municipiului București/LMI 2010: 2.621 obiective

1-3: „Nu putem aprecia cu exactitate oportunitățile și riscurile legate de protejarea patrimoniului cultural național imobil care ar putea apărea în procesul de regionalizare. Însă considerăm că orice măsură care va genera diminuarea progresivă a fondurilor destinate protejării monumentelor istorice, dispariția unor instituții având personal specializat în domeniul protejării patrimoniului și, nu în ultimul rând, pierderea specialiștilor din domeniu, pot constitui premisele unei slabe gestionări a problematicii legate de protejarea patrimoniului cultural național imobil. Cum, de altfel, alocarea permanentă și responsabilă a unor fonduri destinate protejării patrimoniului, reorganizarea și întărirea instituțională a unor organisme specializate în domeniu, precum și protejarea specialiștilor din domeniu pot constitui cadrul general benefic al realizării unor viitoare acțiuni eficiente de protejare a patrimoniului.”

Direcția Județeană pentru Cultură Harghita/LMI 2010: 740 obiective

1-3: În lipsa datelor privind regionalizarea nu poate fi formulat un punct de vedere. Răspunsul arată că, de principiu, „[…] problemele protecției și punerii în valoare a monumentelor istorice nu sunt organizatorice/administrative, ci profesionale”.

Direcția Județeană pentru Cultură Sibiu / LMI 2010: 1.014 obiective

2-3: „Pericolele sunt cele ale subordonării în fața unor interese locale. În acest moment, Direcţia reprezintă legea. Atunci când ea ar intra în subordindea unei autorităţi locale, că este Consiliul Regional, că este Primăria, ar intra în interesul direct al unor persoane care administrează regiunea, pentru că aşa au decis oamenii prin vot.
Avantajul va fi un mai mare interes, o mai mare implicare a comunităţii în a-şi restaura şi pune în valoare monumentele. Pentru că acestea, aşa cum am mai spus, dau identitatea locului. Probabil se va întâmpla ca în cazul fericit al Poloniei, regiunile vor intra în competiţie între ele: care este cea mai frumoasă, care este cea mai bogată, care ştie să atragă cei mai mulţi bani. Evident că atunci protejarea patrimoniului şi abordarea monumentelor va fi mult mai activă şi, cred eu, monumentele vor avea de câştigat”.

Direcția Județeană pentru Cultură Suceava/LMI 2010: 517 obiective

1-3: Răspunsul este sceptic privind posibilitatea de a se produce schimbări pozitive în domeniu în urma regionalizării. Acesta mai face referire la faptul că transferul unor atribuții de la nivel județean către cel regional ar putea fi în detrimentul locuitorilor (complicarea inutilă a unor procese). De asemenea, răspunsul identifică un pericol în transmiterea competenței de avizare în domeniul patrimoniului cultural unei entități a administrației locale (regionale).

Direcția Județeană pentru Cultură Vaslui/ LMI 2010: 438 obiective

1: „Considerăm că procesul de regionalizare ar putea sincroniza acțiunile de verificare, protejare și promovare a monumentelor istorice din regiune, prin programe coerente la nivel regional. Restaurarea unor monumente istorice din aceeași categorie […] în întreaga regiune, coroborat cu dezvoltarea infrastructurii rutiere, ar putea determina, în vederea promovării, crearea unor circuite turistice tematice […]”./ 2: „Sperăm că procesul de regionalizare poate deschide oportunități de finanțare a restaurării și promovării monumentelor istorice din surse europene, dar la nivel regional”./ 3: „Un risc major al procesului îl poate constitui un conflict de interese între unele inițiative locale sau regionale care privesc amplasarea unor construcții noi în zona de protecție a monumentelor istorice. Este legal și logic ca o entitate politico-administrativă să își avizeze propriile inițiative?”

Direcția Județeană pentru Cultură Vrancea/LMI 2010: 427 obiective

1: „a) o cunoaștere și un control mai bune asupra patrimoniului cultural construit – regiunea fiind percepută ca un teritoriu considerat omogen de către oamenii care îl locuiesc, de unde și o creștere a responsabilității față de monumentele istorice locale și regionale; b) o mai bună gestionare a bugetului alocat protejării și promovării patrimoniului; c) o dezvoltare mai armonioasă a patrimoniului construit”/ 2: „a) crearea unor mecanisme instituționale în parteneriat cu organizațiile non-guvernamentale care să dezvolte industria culturală în zonă; b) crearea unor trasee cultural turistice care să pună în valoare patrimoniul cultural construit; c) o promovare a monumentelor istorice mai eficientă la nivel regional, decât cea la nivel național (proiect REGIO)”/ 3: „a) un management cultural deficitar; b) lipsa unei legislații care să favorizeze o bună colaborare inter-instituțională pe orizontală și pe verticală (importantă este colaborarea între instituțiile culturale și unitățile administrativ teritoriale).”

Institutul Național al Patrimoniului, Direcția Cercetare, Evidență și Inventariere a patrimoniului cultural imobil (DCEIPCI)

1-2: Direcția „nu a fost solicitată să emită un punct de vedere în proiectul de regionalizare” și „nu a realizat o analiză de impact a regionalizării în domeniul său de activitate”. „Administrarea Listei Monumentelor Istorice fiind organizată pe regiunile de dezvoltare cunoscute, pentru DCEIPCI regionalizarea nu reprezintă o modificare a activității sale.”/ 3: „Pentru activitatea de până acum a DCEIPCI, organizată conform regiunilor de dezvoltare, nu au existat riscuri.”

Mai multe detalii pot fi găsite pe site-ul www.observatorulurban.ro.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog