RDW

„Remulus”

CA_Ai_Irina-Rotaru_Remulus

Remulus este o piesă de teatru extrem de actuală atât ca temă, cât și ca punere în scenă, care a fost jucată în Franța în noiembrie 2014. A fost concepută și interpretată pentru prima dată în 2009, în Italia, sub titlul de „Romolus – correct politically show”, ca o dramaturgie colectivă inspirată dintr-un fapt real puternic mediatizat.

Merită din plin atenția cititorilor unei reviste de arhitectură mai ales pentru că nu este o reprezentație teatrală în sensul clasic, ci mai curând un spectacol transversal care ar putea fi descris la fel de bine drept experiență urbană și care s-a „născut” din inițiativa unui arhitect român. Mi s-a părut cumva o sinteză extrem de fină a timpurilor prezente cu caracterul superficial cosmopolit al orașelor europene, în spatele căruia se ascund conflicte sociale și ideologice acute. Este un eveniment care îmbină teatrul, cu animația stradală, dansul, filmul și existența curentă în final, având un mesaj simbolic foarte puternic.

Atât locul de desfășurare al spectacolului, cât și momentul începerii acestuia sunt difuze, reprezentația circulând prin mai multe spații interioare și exterioare, urmărită de un public care surprinde uneori doar anumite fragmente ori aspecte, precum în cazul unei secvențe urbane. Se creează, astfel, din start o anume confuzie între realitate și ficțiune. Spectatorii încep prin a asista la o scenă de viață urbană foarte posibilă în peisajul cotidian al metropolelor internaționale. Nu e clar de la început care sunt actorii și care ceilalți spectatori întrucât mult înaintea începerii reprezentației interpreții se amestecă discret în public. De asemenea, acțiunea debutează foarte direct și personal astfel încât nu se înțelege dacă nu cumva se așteaptă o reacție din partea spectatorilor. Jocul este atât de viu, incisiv, încât tentează implicarea. Intervenția efectivă a publicului este stimulată și de acest amestec voit între spectatori și actori, alt mesaj implicit fiind că personajele sunt oameni ca oricare dintre cei din public și astfel de lucruri se pot întâmpla oricăruia dintre noi. Abordarea este foarte adaptată mai ales în contextul unei piese  care tratează aspecte politice, sociale și culturale extrem de complexe și intrigante. Este vorba despre o întrepătrundere dintre arte, caractere, mentalități și, în ultimă instanță, nevoi individuale într-o societate globală, cum reiese și din folosirea a 6 limbi (franceză, italiană, română, germană, romani, engleză) pe parcursul piesei.

Una dintre principalele realizări ale spectacolului este că reușește să fie o reprezentație emoționantă, care stârnește gânduri profunde fără a deveni însă apăsătoare, greu de suportat. Deși aduce în discuție niște chestiuni extrem de actuale și complexe (excluziunea socială și consecințele ei la varii niveluri) îndeamnă mai curând spre o atitudine pozitivă, constructivă, facilitează înțelegerea chestiunii în ansamblu și adoptarea unui raționament și comportament care să înlesnească soluționarea ei.

Credite:

Ideea spectacolului: Andrei Feraru

Regia: Andrei Feraru şi Camille Pawlotsky

Adaptarea pentru reprezentația în Franța: Andrei Feraru, Patricia Feraru şi Camille Pawlotsky

Coregrafie: Eugen Jebeleanu, Yann Verburgh

Înregistrare și montaj video: Camille Pawlotsky; Clémence Pogu (video) și Philippe Henry (sunet)

Încadrare în spațiu și costume: Patricia Feraru cu Joan Bich (costume și machiaj video)

Lumini, accesorii: Patricia Feraru şi Camille Pawlotsky

Interpreți: Sandra Veloccia, Thomas Ducasse, Antoine Reinartz, Eulalie Juster, Marilena Ivan, Eugen Jebeleanu, Giuseppe Furia, Didier Sauvegrain, Angelique Cavallari, Sandra Veloccia. Benjamin Arrigoni Maujean, Mélodie Cosquer, Quentin Giraud, Florence Mato, Camilla Pizzichillo, Andrea Verga

Prima dramaturgie italiană: Andrei Feraru și Tatiana Olear

Autori: Massimo Bavastro, Lia Bugnar, Ana Candida de Carvalho Cameiro, Silvana Grasso, Katia Ippaso, Ștefan Peca, Sara Pessina

Fotografiile de Pino Montisci au fost realizate cu ocazia prezentării spectacolului în cadrul festivalului Trame d’autore la Piccolo Teatro din Milano, unde a fost invitat pe 21 septembrie 2014.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog