RDW

Casa Filipescu-Cesianu

Fațada

Fațada

Casa Filipescu-Cesianu reprezintă una dintre puţinele reşedinţe aristocratice din perioada Belle Époque a Bucureştiului care îşi păstrează aspectul din 1892, anul în care arhitectul Leonida Negrescu intervine cu modificări radicale pe faţadele vechi.

Amplasată în apropiere de Piaţa Victoriei, la intersecţia dintre Calea Victoriei şi strada Sevastopol (stradă care purta în trecut numele de „Uliţa Filipescului”), clădirea a adăpostit câteva familii din aristocraţia românească (Iancu şi Maria Ghica Filipescu, de la care a fost preluată de Constantin Cesianu în 1890), ulterior aici găsindu-şi sediul Societatea Română de Radiodifuziune şi apoi Muzeul Comunal, astăzi Muzeul Municipiului Bucureşti. După 1990, în Casa Filipescu-Cesianu s-a aflat depozitul de patrimoniu al muzeului sus-menţionat, precum şi câteva birouri ale muzeografilor şi specialiştilor, în corpul B.

Plan de încadrare

Plan de încadrare

Istoric

Odată cu extinderea Podului Mogoşoaiei (Calea Victoriei) către nord încep să apară şi în această zonă construcţii rezidenţiale ale familiilor boiereşti de rangul întâi. O particularitate a acestora era faptul că, iniţial, erau reşedinţe estivale care apoi au intrat în teritoriul intravilan odată cu extinderea oraşului către nord, păstrându-şi grădinile ample şi elemente volumetrice şi de limbaj specifice reşedinţelor de vară. Traseul Căii Victoriei era brăzdat de uliţe perpendiculare – Filip Moxa, Occidentului, Frumoasă şi Filipescului. Între ultimele două uliţe se aflau proprietăţile Filipeştilor – care au dat numele uliţei Filipescului (devenită Sevastopol în urma Războiului Crimeei 1853-1856).

Parcela pe care este amplasată Casa Filipescu-Cesianu a suferit mici modificări în urma uneia din cele mai ample operaţiuni urbanistice de sistematizare ale Serviciului Tehnic al Primăriei Capitalei, în perioada 1875-1909. În planul adoptat la 1936 au loc schimbări radicale de viziune urbanistică, impunând păstrarea grădinii şi includerea acesteia în spaţiul verde decretat conform „Planului director de sistematizare a spaţiilor verzi”.

Clădirea este compusă din două corpuri, probabil realizate în aceeaşi etapă (există și ipoteza că ar fi existat două etape de construcție, iar corpul B ar fi fost realizat în prima). Intrarea o regăsim în extrema de vest a casei, interiorizată şi orientată spre grădină, elementul diafan care stabileşte legătura dintre oraş şi monumentul istoric. În prezent, pe latura opusă, pe fund de lot, se găseşte o anexă, fostă magazie, care a fost modificată şi transformată în lapidariu.

Oportunitate

Imobilul în ansamblul său – casa şi grădina – au suferit de-a lungul timpului o serie de intervenţii, unele nefericite şi neconforme statutului său, datorate pe rând neîntreţinerii şi defectuoasei întrebuinţări a spaţiului interior, corelate cu intervenţiile realizate în anii ‘90, urmărilor diverselor cutremure, bombardamentelor celui de-al Doilea Război Mondial, precum şi traficului intens de pe Calea Victoriei.

Ca urmare a posibilităţii accesării fondurilor europene pentru consolidarea şi amenajarea ansamblului, beneficiarul, Municipiul Bucureşti, în deplin acord cu Muzeul Municipiului Bucureşti, administratorul spaţiului, au hotărât realizarea acestui proiect amplu, corelată cu cercetarea de rigoare, în vederea punerii în valoare a obiectivului în ansamblul său, având ca scop final redarea acestui spaţiu bucureştenilor şi tuturor celor care, venind în Capitală, doresc să simtă şi să revadă un colţ din vechiul Bucureşti.

Proiectul de restaurare

De la realizarea studiului de fezabilitate, depunerea proiectului tehnic şi până la asistenţa tehnică în şantier şi recepţia lucrărilor, echipa noastră a controlat şi a coordonat în permanenţă instrumentele complexe utilizate în procesul organic al unei restaurări realizate cu profesionalism şi răspundere faţă de substanţa istorică. În spatele rezultatului de care sperăm să se bucure vizitatorii care vor trece pragul muzeului au stat studiile de cercetare specifice restaurării, pentru un diagnostic cât mai exact, proiectele pe specialităţi, conceptul final de intervenţie de refuncţionalizare a casei și a grădinii, multiple avizări în comisii de specialitate, toate, coroborate cu cerinţele şi necesităţile enunţate de tema de proiectare iniţială.

Povestea restaurării, aşa cum este normal, a început însă deodată cu şantierul, a evoluat şi s-a adaptat la situaţiile neprevăzute apărute în timpul execuţiei. Perioada mare de timp de la finalizarea şi autorizarea proiectului până la execuţie coroborată cu întreţinerea neglijentă a obiectivului în ansamblu au condus la evoluţia masivă a degradărilor interioare şi exterioare.

O parte din elementele de detaliu s-au definitivat în timpul executării lucrărilor, fiind însă subordonate conceptului iniţial de intervenţie.

Proiectul de consolidare, conservare şi restaurare al Casei Filipescu-Cesianu a constat în lucrări de consolidare structurală a corpului principal, recompartimentare şi refuncţionalizare a spaţiului interior, astfel încât fostele încăperi ale casei împreună cu spaţiile nefolosite din subsol şi pod să devină spaţii expoziţionale vizitabile. Faţadele cu toate elementele exterioare decorative au fost reanalizate pe schelă cu restauratorii executanţi. Identificarea pieselor originale de pe faţade, precum şi a intervenţiilor ulterioare au făcut obiectul unui proiect de detaliu de componente artistice, care s-a dezvoltat şi completat în paralel cu şantierul.

Astfel, elementele decorative ale faţadelor au fost reîntregite şi readuse la starea iniţială ca volumetrie şi înlocuite acolo unde în intervenţiile anterioare s-a folosit cimentul (mortare din ciment). Astfel, imobilul şi-a redobândit identitatea, devenind un reper vizual caracteristic Căii Victoriei.

Structură

Consolidarea Casei Filipescu-Cesianu a fost realizată prin intervenţii la elementele verticale – cămăşi armate, subfundări şi ancorări ale arcadelor din subsol, rigidizarea planşeelor din lemn şi transformarea lor în şaibe rigide. Zidăriile originale au fost reţesute local cu cărămidă veche, iar recompartimentările interioare şi noile goluri în zidăria exterioară au fost subordonate materialului şi tehnicii originale.

Pe şarpantă, element deosebit al casei, care servea doar la acoperirea unui pod folosit ca depozit, s-a intervenit punctual, astfel încât spaţiul nou-obţinut să poată primi funcţiuni cu multiple activităţi, destinate pe rând diverselor momente ale zilei – de la spaţiu muzeal pentru cercetare electronică, la întâlniri şi spaţiu expoziţional periodic, la concerte de cameră sau jazz, seara. O parte din aceasta a rămas aparentă, fiind recuperată prin curăţare şi tratare corespunzătoare, devenind astfel un element decorativ dominant în spaţiul nou-creat şi, în același timp, un exponat în cadrul muzeului care atestă măiestria vechilor meşteri tâmplari, în timp ce alte elemente mai puţin fericite ca structură şi condiţie fizică au fost înlocuite şi antichizate sau îmbrăcate.

Fațade

Fiecare element ornamental: denticul, mascheron, brâu şi cartuş a fost desenat, consemnat şi asumat de proiectant împreună cu specialistul restaurator. S-a făcut o evaluare a stării elementelor şi vechimii lor şi s-au înlocuit elementele degradate grav, nerecuperabile şi replicile neconforme ale elementelor originale.

La nivelul cornişei au fost identificate profile metalice cu rol de susţinere a cărămizilor scoase în consolă şi s-a dispus restaurarea pe toată lungimea, păstrându-se modelul original şi materialul iniţial: tencuială decorativă cu praf de piatră. Intervenţiile anterioare cu mortar de ciment au fost înlăturate.

Cromatica aleasă a urmărit sublinierea monumentalităţii volumului, raportându-se la specificul casei.

Feroneria faţadelor a fost demontată şi restaurată în atelier. Ferestrele de la parter au primit toate, pe exterior, grilaje din fier forjat după modelul existent, găsit in situ.

Interioare

Pentru că nu aveau valoare istorică, sobele existente au fost dezafectate, iar în locul lor s-a realizat un sistem centralizat HVAC care să menţină condiţiile optime pentru expunere şi vizitare.

Finisajele interioare au preluat elementele specifice caselor boiereşti de secol XVIII-XIX, insistându-se pe materiale autentice adaptate cerinţelor actuale. Intervenţia de la nivelul tavanelor s-a realizat în lipsa, cu desăvârşire, a componentei originale, pliindu-se pe nevoile stricte ale funcţiunii muzeale.

Pardoselile din camere au fost realizate din parchet masiv de stejar, iar cel al scărilor şi spaţiilor de trecere din marmură de Ruschiţa antichizată. Parchetul ales în varianta clasică cu friz, atât prin nuanţă, cât şi prin desen a urmărit să estompeze neregularităţile planimetrice ale încăperilor.

Umezeala excesivă din subsol a determinat alegerea unei pardoseli din cărămidă pusă pe cant în pat de nisip şi separată de zidărie printr-un strat marginal de pietriş.

Spaţiul nou-creat de la mansardă a urmărit evidenţierea prin contrast a elementelor originale ale şarpantei cu finisarea în stil minimal şi funcţionalist a celorlalte componente.

Iluminatul interior a fost suplimentat cu un sistem de corpuri LED montate pe şina aparentă a simezelor de expunere ale muzeului.

Tâmplării

Starea avansată de degradare a impus ca tâmplăria veche să fie înlocuită complet, dar elementele vechi specifice (cremoane, druckere, şilduri) au fost preluate în modelul nou. O particularitate arhitecturală a fost decizia de a adopta un sistem hibrid care să respecte autenticitatea tâmplăriei, păstrând calităţile termice superioare unei soluţii noi. Astfel, s-au folosit tâmplării cu două foi: la interior geam simplu (pentru a crea ambientul original de epocă pentru amenajarea ulterioară conform noii teme), iar la exterior geam termoizolant adaptat modenaturii originale.

La baza acestei alegeri a stat un studiu cu detalii de tâmplărie şi ilustraţii 3D pentru fiecare tip de ancadrament în parte, valabil în toate contextele de amplasare posibile.

Învelitoarea

Elementul de identitate al Casei Filipescu-Cesianu este acoperişul imperial, ce marchează intersecţia străzii Sevastopol cu Calea Victoriei. Teşitura de la colţul străzii Sevastopol cu Calea Victoriei este evidenţiată de un accent vertical – turnuleţul cu fleşă metalică şi un hublou rotund cu un ancadrament decorativ din tablă de zinc. Aceste elemente sunt preluate la restul acoperişului pentru a ritma compoziţia şi a evidenţia marginile bine definite ale clădirii. Singura concesie făcută costurilor de execuţie şi rigidităţii autorităţii de implementare a proiectelor a fost realizarea învelitorii acoperişului imperial din solzi de tablă de zinc în locul solzilor de ardezie vopsiţi – care au fost descoperiţi pe o parte a acoperişului, în momentul desfacerii.

Varianta de intervenţie propusă de proiectant a avut în vedere refacerea învelitorii cu ardezie, pe zona imperială. Considerentele strict bugetare au hotărât însă folosirea solzilor din tablă de zinc în locul ardeziei, păstrând designul acesteia. Lucarnele au fost extrase şi refăcute în întregime, după modelul original, ca rezultat al unei degradări masive.

Grădina și împrejmuirea 

Un detaliu important pentru Casa Filipescu-Cesianu a fost amenajarea grădinii. S-a dorit crearea unui foaier urban care să concentreze activităţi culturale şi să susţină traseul de promenadă pe Calea Victoriei, păstrând în acelaşi timp imaginea de grădină specifică locuinţelor boiereşti din secolele XVII-XIX. Elementul principal al grădinii devine foişorul de lemn ridicat în punctul cel mai înalt al grădinii şi care subordonează restul construcţiilor şi aleilor din grădină.

S-au utilizat statuile şi fragmentele litice aflate în patrimoniul MMB pentru a susţine un traseu expoziţional şi a echilibra compoziţional grădina în zonele în care nu exista vegetaţie medie sau înaltă. Pavajele exterioare din piatră, de diferite mărimi şi texturi, au completat legătura dintre arhitectura clasică a casei şi construcţiile noi adăugate ansamblului.

Legătura cromatică şi plastică dintre arhitectura casei şi amenajarea peisageră a grădinii este realizată de gardul din fontă ce a fost reîntregit şi restaurat la forma lui iniţială.

Iluminatul arhitectural al grădinii a fost conceput cu proiectoare pentru punerea în valoare a vegetaţiei şi pitici luminoşi pentru ambientare şi marcarea aleilor.

Muzeul Municipiului Bucureşti va continua povestea în spaţiile Casei Filipescu-Cesianu organizând o expoziţie având ca tematică istoria familiei, copilăriei şi a vieţii intime în Bucureştiul ultimilor 300 de ani.


Foto: Aurora TÂRŞOAGĂ

Proiectare:

SC CREDO DESIGN SRL – proiectant general

Şef proiect complex – arh. ing. Aurora TÂRŞOAGĂ

SC MC DESIGN CONSTRUCT SRL – proiectant structură

SC ADCA PROIECT GRUP SRL – proiectant instalaţii

Asistenţă tehnică:

SC CREDO DESIGN SRL – proiectant general

Şef proiect complex – arh. ing. Aurora TÂRŞOAGĂ

SC MC DESIGN CONSTRUCT SRL – proiectant structură

SC MID INSTALL 2003 GRUP SRL – proiectant instalaţii

Antreprenor:

SC AEDIFICIA CARPAŢI S.A.

Componente artistice – faţade: restaurator Dragoş CĂPITĂNESCU

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog