RDW

Concursul pentru extinderea Centrului de Cultură Arhitecturală al UAR CORPUL BIBLIOTECĂ-ARHIVE

Posibilitatea extinderii a fost de la început unul din argumentele importante care, în anul 2010, au fundamentat decizia Uniunii Arhitecților din România de cumpărare a imobilul din strada Jean Louis Calderon, nr. 48, monument istoric în stil neogotic, datând din jurul anului 1900, în vederea constituirii Centrului de Cultură Arhitecturală. Pe lângă desfăşurarea de evenimente culturale din domeniul arhitecturii (expoziţii, întâlniri profesionale, conferinţe etc.), cât şi pentru funcţionarea publicaţilor UAR, acesta s-a dorit să asigure spaţii corespunzătoare pentru punerea în valoare şi conservarea patrimoniului mobil, incluzând bunuri moștenite încă de la Societatea Arhitecților Români și completat în ultimele decenii prin achiziţii ale UAR, dar şi cu donaţii ale membrilor săi.

În mare parte, patrimoniul cultural mobil al UAR este format din: biblioteca UAR (circa 14.000 de volume, cărţi şi reviste, din care circa 1.000 de volume cărţi şi reviste vechi şi rare, anterioare anului 1945); arhivele de proiecte ale unor arhitecţi (donate sau depuse în custodie la UAR); arhivele de documente ale UAR; fototeca UAR, inclusiv a revistei „Arhitectura” (fondată în 1906); panourile unor expoziţii de arhitectură; colecţia de obiecte de artă şi de mobilier, inclusiv de machete. În prezent, mare parte din bibliotecă ocupă, destul de restricţionat, spații nerelaţionate funcţional între ele, de la subsolul, parterul şi etajul I al corpului principal de clădire din str. J. L. Calderon nr. 48. Arhivele documentelor UAR sunt adăpostite într-o anexă parter aflată pe latura posterioară a aceleiaşi incinte din str. J. L. Calderon. Arhivele de proiecte, cât şi o parte, destul de importantă, din arhivele documentelor UAR sunt depozitate în continuare în spaţii improprii, închiriate într-un alt imobil din Calea Victoriei nr. 126, alături de materiale valoroase de la foste expoziţii de arhitectură, machete etc.

Dată fiind situaţia menţionată, se impunea ca necesară realizarea unei extinderi a sediului Centrului de Cultură Arhitecturală, care să cuprindă spaţii special construite şi amenajate pentru bibliotecă şi arhivele tehnice, care să ofere condiţii adecvate pentru cercetarea şi consultarea acestui patrimoniu.

Pentru a selecționa un proiect pentru acest obiectiv arhitectural, în 27 februarie 2015, Senatul Uniunii Arhitecților din România a hotărât lansarea unui concurs public de arhitectură, într-o singură fază. Concursul a fost deschis pentru toţi arhitecţii din România, cu dreptul de semnătură activ şi care profesează în birouri individuale de arhitectură, asocieri constituite de birouri individuale de arhitectură, precum şi persoane juridice (societăţi comerciale de proiectare), fie individual, fie în asociere.

Concursul a fost lansat în data de 24 martie 2015, având la bază o temă îndelung studiată, mai ales pentru definirea limitelor amplasamentului noii construcţii, având în vedere condiţiile existente în teren şi restricţionările urbanistice ale zonei impuse prin PUZ-zone protejate, cât şi prin alte documentaţii de urbanism anterioare concursului, dar care nu mai erau valabile la data lansării acestuia. Problemele ridicate de amplasament, dar şi cele funcţionale sau de încadrare într-un mediu construit caracterizat de o mare specificitate au constituit, în mod sigur, pietrele de încercare pe care le-au avut de depăşit cele 47 de echipe concurente admise în jurizare, la care se mai adaugă alte două echipe descalificate din motive procedurale.

Predarea proiectelor a avut loc în data de 16 iunie 2015, ora 16.00, iar jurizarea s-a desfăşurat în zilele de 24, 25 şi 26 iunie 2015, în sala de expoziţie a UAUIM, unde au fost prezentate public până în 3 iulie 2015 proiectele participante, dată când s-a desfăşurat şi festivitatea de premiere a câştigătorilor.

Deoarece proiectele intrate în concurs nu au răspuns integral cerințelor temei de proiectare, juriul, format din prof. dr. arh. Peter Derer, preşedintele juriului, prof. dr. arh. Mircea Ochinciuc, prof. dr. arh. Zeno Bogdănescu, conf. dr. arh. Radu Teacă, conf. dr. arh. Dan Marin, arh. Ion Popușoi şi ing. Dragoş Marcu, a decis redistribuirea bugetului de premiere, acordând un premiu şi trei menţiuni de valoare egală, dar ierarhizate, după cum urmează:

Premiu – 2.000 euro

Proiectul nr. 86, autor: BIA arh. Alexandra Maria Afrăsinei; coautor: arh. Cornelia Maria Ţuglui, colaborator: arh. Alina Cristea.

Menţiunea I – 1.000 euro

Proiectul nr. 88, autor: ENE+ENE ARHITECTURA SRL; arh. Mihai Ene; coautor: arh. Adela Ene.

Menţiunea II – 1.000 euro

Proiectul nr. 55, autor: CRIŞAN ARCHITECTURE & ENGINEERING SRL; arh. Alexandru Crişan; coautori: arh. Ana-Maria Crişan, arh. Ioana Turcanu; colaborator: arh. Tudor Vasiliu.

Menţiunea III – 1.000 euro

Proiectul nr. 54, autor: ENTERPRISE architecture & design SRL; arh. Carmen Tănase; coautor: arh. Andreea Bogdan; colaborator: stud.-arh. Denisa Bădoi.

În ansamblu, juriul a apreciat participarea relativ numeroasă şi interesul concurenţilor, diversitatea soluţiilor şi ţinuta generală a proiectelor. Din analiza acestora, juriul a constatat însă următoarele:

subdimensionarea spaţiilor necesare arhivei; comandări funcţionale nepotrivite; ignorarea unor norme specifice spaţiilor de bibliotecă; neglijarea unor exigenţe de natură tehnică; interes scăzut faţă de adoptarea unor soluţii moderne (construcţie pasivă, energie regenerabilă);

expresia arhitecturală nu reflectă logica interacţiunii exterior-interior, caracter inadecvat funcţiunii de bibliotecă; lipsa preocupării pentru coerenţa finală a întregului ansamblu; soluţii structurale ale subsolului şi relaţii cu vecinătățile fără a se ţine seama de dimensiunile reale necesare în execuţie.

În final, trebuie apreciat că la buna desfăşurare a concursului au contribuit, în primul rând, participarea relativ numeroasă, dar şi sprijinul primit în organizarea sa din partea UAUIM, care a oferit gratuit spaţiul pentru desfăşurarea jurizării şi expunerii proiectelor, cât şi Filialei Bucureşti a OAR, care a pus la dispoziţie unele facilităţi curente necesare, de asemenea, jurizării, motiv pentru care le exprimăm cuvenitele mulţumiri.

arh. Alexandru Panaitescu, Comisar concursuri UAR

Premiu

text: Alexandra AFRĂSINEI, Cornelia Maria ȚUGLUI

Fațada dinspre strada Jean Louis Calderon;

Fațada dinspre strada Jean Louis Calderon;

Integrare în context

Prin problematică şi constrângeri, contextul cu valoare istorică şi arhitecturală indică o serie de direcţii de intervenţie ce implică raportarea la vecinătăţi şi relaţia cu casa monument, sediu al Uniunii Arhitecţilor. Direcţia de intervenţie pe care o propunem reprezintă o alternativă la introducerea unui nou volum construit alipit la limitele de proprietate şi la construcţia monument istoric, prin inserţia unui volum detaşat care se articulează punctual cu clădirea existentă. Prin detaşare, materialitate şi lumină volumul din sticlă translucidă încearcă să menţină un raport de subordonare faţă de clădirea monument istoric. Acest rol secundar asumat, de extindere, al noii inserţii este întărit de proporţii, înălţime şi de retragerea faţă de limite, menţinându-şi un caracter discret şi încercând să se integreze imaginii de ansamblu a întregului context.

Intervenţia se caracterizează prin dispunerea a două corpuri articulate – funcţiunile principale se organizează în volumul central, translucid şi detaşat, în timp ce funcţiunile complementare sunt preluate de un corp secundar, alipit construcţiei existente. Astfel, închiderea sitului pe latura nord-est se face printr-un corp de aceeaşi înălţime ce preia caracterul clădirii monument la nivel de finisaje şi textură.

Lumina reprezintă un factor determinant atât în organizarea spaţiului, cât şi prin perspectiva modalităţii de intervenţie în sit, întrucât coaja din sticlă translucidă, permeabilă vizual, permite ca prin modul în care se inserează în spaţiul îngust să nu obtureze vecinătăţile. Pe de altă parte, funcţiunea necesită un spaţiu intens luminos, dar care să menţină cărţile şi obiectele expuse protejate de lumina directă.

Raportarea la clădirea monument istoric se face printr-un detaliu discret la nivelul faţadelor, generat de alternanţa transparenţei şi a translucidităţii cojii de sticlă în funcție de compoziţia faţadei casei existente. Sticla translucidă devine transparentă în zonele de apropiere cu clădirea monument, raportându-se în mod diferit, în funcţie de vecinătăţi şi de nevoia de lumină.

Coaja exterioară a volumului, din sticlă translucidă, filtrează lumina care inundă spaţiul şi, împreună cu pardoseala reflectantă, generează un joc de imagini indirecte şi filtrate, un joc al siluetelor de vegetaţie şi al percepţiei. Spaţiul interior este învăluit de această lumină difuză şi creează un mediu omogen ce induce o stare favorabilă lecturii.

Organizare spaţială

Organizarea spaţială a propunerii depinde de context şi de raportarea la vecinătăţi, pe de o parte, aşa cum am prezentat anterior, şi, pe de altă parte, funcţiunea propriu-zisă a bibliotecii este cea care va determina configuraţia spaţială interioară. O serie de spaţii concentrice cu caracter centripet se înfăşoară către nucleul central – spaţiul intermediar perimetral exterior, coaja de sticlă translucidă, zona de lectură şi biblioteca, primul strat care se înfăşoară peste circulaţia verticală aflată în miezul nucleului.

Astfel, spaţiul interior se organizează în jurul nucleului central, care are atât rol funcţional, cât şi structural, cu structură metalică, fiind alcătuit din rafturi fixe destinate depozitării vizibile (şi uşor accesibile) a cărţilor. Circulaţia verticală reprezintă miezul nucleului (lift transparent şi scară metalică), având continuitate pe toată înălţimea volumului principal. Spaţiul generat de nucleul central şi coaja exterioară, din punct de vedere funcţional, se organizează ca un spaţiu deschis, fluid şi omogen, iar dispunerea flexibilă a elementelor de mobilier modulare depinde de tipul activităţilor.

Relaţia cu exteriorul se face în mod diferenţiat. Astfel, parterul, care cuprinde cafeneaua şi cartoteca digitală, permite deschiderea spre toate laturile, generând o relaţie directă cu spaţiile exterioare, cu caracter intim, create între clădire şi limite. Subsolul va comunica prin intermediul luminatoarelor dispuse perimetral cu curtea exterioară, iar nivelurile superioare vor avea o relaţie indirectă prin intermediul stratului exterior din sticlă translucidă.

Raportul cu contextul, relaţia de subordonare faţă de clădirea monument istoric, lumina şi funcţiunea în sine a bibliotecii au reprezentat factorii determinanţi ai soluției noii inserţii.

Proiectul nr. 86

Autor: BIA arh. Alexandra Maria Afrăsinei.

Coautor: arh. Cornelia Maria Ţuglui.

Colaborator: arh. Alina Cristea.

 

Aprecierea juriului

Juriul a apreciat că proiectul se detașează de restul propunerilor. Este o soluție cu o structură planimetrică și funcțională clară care, prin volumul simplu, cu materialitate diafană, se afirmă ca o intervenție sensibilă și discretă. Soluția propusă este flexibilă, poate să funcționeze atât în forma prezentată, detașată perimetral, dar și într-o altă ipoteză în care, avansând local până la limita de proprietate, poate fi corelată cu viitoare intervenții pe parcelele vecine. În același timp, scara existentă trebuie relocată pentru a servi și ca scară de evacuare; actualul nucleu se păstrează, căpătând funcțiuni anexe, specifice bibliotecii. Deşi conceptul structurii de rezistenţă este sustenabil, dimensiunile elementelor sunt nerealiste.

 

Mențiunea I

text: Mihai ENE, Adela ENE

Ilustrare concept

Ilustrare concept

Argument

La o primă vedere atitudinea privind posibilităţile de intervenţie poate contura poziţii variate care balansează între soluţiile discrete şi cele de forţă, însă o analiză atentă a contextului ne fundamentează opţiunea pentru o intervenţie rezervată din perspectivă vizuală, dar care să întregească valorile existente.

Extinderea propusă, raţională şi neutră, fără referinţe stilistice istorice, completează imaginea de ansamblu a incintei: un fundal arhitectural discret, aproape bidimensional, o scenografie pentru spaţiul public al curţii, care are rolul de a pune în evidenţă arhitectura eclectică, volumetrică a clădirii existente.

Ca ilustrare a acestor intenţii, volumul prismatic este şi rezultatul constrângerilor de natură urbană şi arhitecturală care îl modelează – coeficientul de utilizare a terenului, configuraţia suprafeţei construibile şi apropierea faţă de clădirea existentă.

Configurație generală și organizare funcțională

Clădirea propusă, o prismă dreptunghiulară cu lăţimea de 4,5 m, lungimea de 19,55 m, se aliniază la limitele estice, nordice şi vestice ale terenului, ocupând la sol suprafaţa maximă permisă de regulamentul de urbanism.

Se dezvoltă egal pe înălţimea a patru niveluri (H cornişă = 12,90 m), cu excepţia ultimului etaj, retras cu 1,5 m pe latura vestică (H totală = 16,00 m). Distanţa dintre cele două clădiri permite iluminarea naturală a spaţiilor, atât a celor nou-propuse, cât şi a încăperilor din imobilul existent, precum şi amenajarea la nivelul parterului a unei terase exterioare pentru întâlniri în aer liber şi cafenea.

Amplasarea nucleului de circulaţii verticale, compus din scară şi lift în apropierea scării secundare din clădirea existentă, în extremitatea sud-vestică a sitului, are o dublă motivare: exploatează la maximum configuraţia restrictivă a terenului şi, în acelaşi timp, respectă cerinţele impuse pentru căile de evacuare.

Legătura dintre cele două corpuri, cel existent şi cel nou propus, se face prin intermediul unui volum cu lăţimea interioară de 1,20 m, care asigură şi preluarea diferenţelor de cotă ale etajelor.

Faţada ritmată (folosind acelaşi modul de 60 cm atât pentru suprafeţele opace, cât şi pentru cele transparente) este expresia firească a unei organizări definite de elemente de mobilier modulare, repetitive, specifică acestui program.

Sistemul structural

Pentru a răspunde cerinţelor cerute prin temă legate de adaptarea la condiţiile de construire pe un teren cu acces, geometrie şi dimensiuni foarte restrictive, am adoptat o strategie bazată pe modularitate. Cu excepţia subsolului, imaginat în sistem de diafragme și planşee de beton armat turnat in situ, toate elementele ce alcătuiesc corpul nou propus sunt prefabricate, modulare şi utilizează tehnologii uscate. Structura metalică, folosind stâlpi şi grinzi din europrofile de oţel are patru travee de 3,60 m şi o alta atipică pentru corpul ce găzduieşte scara, deschiderea de 3,80 m şi înălţimea de nivel de 3,15 m. Pentru rigiditate laterală structura este contravântuită pe două direcţii, sistemul fiind ales astfel încât să nu deranjeze circulaţia în dreptul scării. Planşeele sunt şi ele gândite în sistem prefabricat, fiind formate din fâşii cu goluri din beton armat cu grosime de 20 cm, lăţime de 1,15 m şi lungime de 3,65 m. Acestea se sprijină pe talpa inferioară a grinzilor perimetrale şi necesită o suprabetonare pentru solidarizare şi suportul pardoselii.

Fațade 

Logica structurii, determinată de ideile de modularitate şi prefabricare se continuă şi la nivelul faţadelor. Peretele exterior este alcătuit din casete structurale prevopsite de 10 cm grosime, 50 cm înălţime, poziţionate orizontal şi alcătuiesc suportul pentru termoizolaţia din vată minerală bazaltică, finisajul interior de gips carton precum şi cel exterior din plăci de fibrociment alb. Pentru a obţine efectul de fundal neutru şi uniform toate ferestrele au sticlă serigrafiată cu un raster cu 60% acoperire, în aceeaşi culoare ca fibrocimentul (alb). Faţada vestică a parterului este complet transparentă și se deschide către spaţiul curţii exterioare.

Proiectul nr. 88

Autor: ENE+ENE ARHITECTURA SRL; arh. Mihai Ene.

Coautor: arh. Adela Ene.

Aprecierea juriului

Juriul a apreciat că proiectul corespunde atât cerințelor funcționale specifice, cât și exigenței unei soluții structurale raționale, ușor de executat. Volumul exterior compact creează o limită clară față de parcelele învecinate, făcând posibilă racordarea la viitoare intervenții pe acestea. De asemenea, a fost remarcată claritatea tratării accesului principal. Totuși, există o serie de aspecte criticabile: spațiul curții este prea generos, în detrimentul suprafețelor utile interioare; circulațiile interioare sunt lungi, cu un acces greu la nodul de circulație; imaginea fațadei este confuză, fără o regulă clară a poziționării ferestrelor.

 

Mențiunea II

text: Alexandru CRIȘAN, Ana-Maria CRIȘAN

Concept

Din punct de vedere conceptual, propunerea prezintă tipologia spațială a dezvoltării între două calcane, un volum interior de plinuri și goluri dezvoltate pe verticală. Dialogul creat între goluri și plăcile flotante destinate spațiului de lectură este unificat de lumina zenitală prevăzută la partea superioară a atriumului interior. Volumetria dezvoltată între cele două coji (pe limita de proprietate și limita sediului UAR) antrenează fațada clădirii monument, asimilând-o în noul volum ca fațadă interioară. Tectonica betonului aparent, materialul principal utilizat în compunerea spațială interioară, evidențiază dialogul dintre cele două corpuri de clădire. Paradoxal, plăcile aparent grele plutesc în spațiul interstițial, un efect datorat deplasării perimetrale a structurii și eliberării partiurilor interioare.

Dispunere funcțională

Soluția vizează integrarea spațiului alocat intervenției și alipirea la calcanul casei monument în vederea eficientizării spațiale la nivelul parterului. Clădirea dezvoltată pe 3 etaje mizează pe jocul spațial interior al plăcilor destinate bibliotecii, retrase diferențiat una de cealaltă în vederea eficientizării fluxului luminos necesar spațiului de studiu. Platformele destinate studiului sunt dezvoltate în interiorul anvelopantei determinate de cei doi pereți laterali din beton aparent, respectiv calcanul propus pe latura estică și cel rezultat prin dublarea peretelui fațadei clădirii monument pe latura vestică. Platformele interioare sunt interconectate prin intermediul unei cursive amplasate de-a lungul spațiului bibliotecii, care realizează legătura cu nodurile de circulație verticale amplasate la extremitățile acesteia. Din punct de vedere volumetric, clădirea se dezvoltă asemenea unui parazit, fiind atașată clădirii existente. Volumul principal se articulează pe verticală și orizontală prin intermediul corpului transparent, realizând astfel o trecere graduală raportată volumului clădirii monument.

Rezistență

Din punct de vedere structural, soluția propusă mizează pe cele două diafragme din beton armat amplasate pe laturile de est și vest, respectiv latura lungă spre vecinătate și dublarea peretelui existent al clădirii monument cu păstrarea golurilor acestuia. Planșeele respectă tipologia dală groasă cu elemente ceramice sau corpuri de umplutură din polistiren în grosimea căreia sunt amplasate traseele pentru instalațiile de ventilare-climatizare.

Luminatorul central amplasat deasupra ultimului nivel are prevăzute la partea superioară a lamelelor din sticlă celule fotovoltaice. Sistemul de control solar înmagazinează energia acumulată pe parcursul zilei prin intermediul acumulatorilor, preluând astfel parțial consumurile necesare utilizării corpului bibliotecii.

Finisaje

Materialele utilizate pentru corpul bibliotecii transpun elementele specifice unei inserții contemporane folosind preponderent betonul aparent ca formă de exprimare plastică, metalul și sticla pentru închideri și pardoseli din rășini epoxidice pentru suprafețele orizontale. Pentru suprafețele orizontale de închidere, intradosuri plăci, tavane etc. au fost utilizate finisaje din beton aparent amprentat, sticlă și metal, variind în funcție de dispunerea volumetrică.

Proiect nr. 55

Concurent: CRIŞAN ARCHITECTURE & ENGINEERING SRL

Autor: arh. Alexandru Crişan

Coautori: arh. Ana-Maria Crişan, arh. Ioana Turcanu

Colaboratori arhitectură: arh. Tudor Vasiliu

Colaboratori structură: ing. Mircea Crișan

Colaboratori specialități: ing. Alexandru Iatan

Aprecierea juriului

Juriul a apreciat calitatea spațială a proiectului, modul în care, în limitele unei formule unice, susținută prin iluminatul zenital, reușește să individualizeze și să nuanțeze diferite spații. Fațada neutră, exprimând sintetic un volum introvertit, pune în valoare clădirea principală, dar rezolvarea intrării este deficitară. În același timp însă, spectacolul spațiului interior se face cu prețul unor pierderi de suprafață și cu cel al ignorării, prin scara deschisă, a normelor de protecție la foc.

 

Mențiunea III

text: Carmen TĂNASE

Fațada spre strada Jean Louis Calderon

Fațada spre strada Jean Louis Calderon

Conceptul urbanistic

Soluţia de amplasare a corpului nou-propus respectă prevederile Planurilor de Urbanism de Detaliu întocmite pentru ambele imobile de pe str. J. L. Calderon, nr. 48 și nr. 50.

PUD-ul pentru imobilul de la nr. 50 a fost continuat printr-un PAC și, implicit, un PAC care impun un calcan de 5,5 m la limita de proprietate cu imobilul de la nr. 48, la 2 m față de proprietatea din spate.

Prin soluţia propusă respectăm atât reglementările de distanță, cât și reglementările cu privire la regimul de înălţime: respectiv H max=16 m și Rh=S+P+4E și alinierea la cornişă.

Integrarea în datele din PUD se face în spiritul conturării și accentuării ansamblului arhitectural urbanistic din care fac parte cele două imobile, o oportunitate de a reconcilia istoriile – la un moment dat comune – ale celor două case.

Cele două imobile de tip „Hotel-Particulier” au fost construite la sfârșitul sec. al XIX-lea de către Aron Iacob, în calitate de investitor și beneficiar, el fiind și autorul unui alt ansamblu de pe str. Thomas Masarik, nr. 6-8, unde imobilele reprezentative sunt unite între ele printr-un element de trecere. În acelaşi spirit, soluţia pe care o propunem creează un element de legătură între cele două imobile reprezentative (astăzi, cu proprietari diferiţi) element care, prin discreţia soluţiei, devine un ecran-fundal pe care cele două case monument se proiectează și sunt puse în valoare.

Conceptul de arhitectură

Fațada

Adăpostirea funcţiunii Bibliotecă și Arhivă U.A.R. ridică, deopotrivă, problema identităţii și reprezentării. Aducerea acestor elemente în limbajul unei intervenţii care se doreşte cât mai neutră nu se poate face printr-o exuberanță formală sau expresivă, ci doar prin subtilitatea detaliului. Astfel, faţada devine o textură în care lastre din piatră serigrafiate sau gravate cu imagini din arhiva UAR sunt ţesute într-un ecran filtrant pentru lumina care pătrunde în bibliotecă.

Ecranul faţadei se continuă pe planul de călcare, clădirea anunțându-se în modul cel mai modest, astfel încât identitatea i se dezvăluie vizitatorului treptat, prin plăci de piatră în pardoseală, serigrafiate cu proiecte, în timp ce textura faţadei este descifrată pe măsura apropierii.

Succesiunea de ecrane

Continuând acest gest al ecranului devenit element principal, întreaga clădire este gândită pe baza unor filtre care definesc şi organizează spaţiul. Celălalt ecran important care închide compoziţia este calcanul din spatele lotului. Acesta, pentru relaţionarea cu lotul din spate, este păstrat din corpul vechi de anexă, dar este înnobilat în interior de bibliotecă. Biblioteca însă se transformă şi în scară, iniţial din motive pragmatice, dar devenind mai apoi un spaţiu celebrat al clădirii, iluminat printr-un luminator care urmăreşte scara pe tot parcursul ei. Acesta oferă o continuare a parcursului început la intrare şi se opreşte într-o uşă secretă, element aproape indispensabil unei biblioteci. Uşa ascunsă are şi rolul de a separa fluxurile de circulaţie prin restricţionarea accesului la etajele superioare, dar asigură, în acelaşi timp, calea de evacuare.

Între clădirea bibliotecii şi construcţia veche se mai creează un spaţiu-tampon între cele două clădiri. O curte mică de lumină oferă prilejul unui dialog cu clădirea veche, peretele acesteia putând fi animat de instalaţii de lumină şi culoare, de proiecţii de film sau expoziţii. Toate acestea vor crea punţi între cele două clădiri, transformând ceea ce la început părea un spaţiu rezidual într-un nucleu al ansamblului.

În final, ceea ce rezultă nu este un obiect arhitectural, ci un proces care vine să completeze o evoluţie în timp şi se bazează pe grefarea pe această evoluţie continuă. Plăcile de pe faţadă se vor schimba, la fel şi cărţile care ,,decorează” interiorul sau evenimentele care animă curtea de lumină.

Proiect nr. 54

Concurent: ENTREPRISE architecture & design SRL

Autor: arh. Carmen Tănase

Coautor: arh. Andreea Bogdan

Colaborator arhitectură: stud.-arh. Denisa Bădoi

Colaborator structură: ing. Adrian Zecheru

Bilanț suprafețe:

S teren=544 mp

S construită Corp A (corp vechi)=264 mp

S construită Corp B (corp nou – Bibliotecă)=89 mp

POT=65%

S desfăşurată corp A=750 mp

S desfăşurată corp B suprateran (corp nou – Bibliotecă)=480 mp

S desfăşurată corp B subteran=135 mp

S desfăşurată totală=1.365 mp

CUT=2,5 < CUT max.(3,25)

Rh=S+P+4E

H max=16 m

Sistem constructiv: Stâlpi din B.A. în sistem BAR, cu armatură solidă și grinzi din beton armat

Instalații de încălzire-răcire: Pompă de căldură aer-apă, cu funcţionare electrică. De semenea, se pot monta două panouri solare pentru producerea apei calde menajere.

Aprecierea juriului

Juriul a apreciat înscrierea soluției într-o logică de ansamblu, corelând-o cu posibile intervenții pe parcelele vecine. În acest sens, ideea unui volum unitar pe fundal, ca închidere a spațiului dintre cele două imobile în oglindă, este corectă, dar nu în formula propusă pentru faţadă. Soluția funcțională necesită ameliorări, pentru că unele rezolvări sunt forțate.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog