RDW

„Machine of desire” 2016

95ce0f3f6ef59d4fcae47585d0aaa32edaf32c6e

Corespondență specială de la delegația UAR la deschiderea pentru presă a Bienalei de Arhitectură de la Veneția.

Delegația UAR este formată din prof. dr. arh. Nicolae Lascu, vicepreședinte UAR Cultură, și arh. Monica Lotreanu, Redactor Șef Revista Arhitectura.

Vă reamintim că Uniunea Arhitecților din România împreună cu Ministerul Culturii, Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Cultural Român, au organizat un concurs național pentru selectarea proiectului care va reprezenta România la cea de-a 15-a ediție a Expoziției Internaționale de Arhitectură – la Biennale di Venezia.

Introductory Arsenale

Proiectul selectat de juriu este „Selfie Automaton” (Autori: Tiberiu Bucșa, Gál Orsolya, Stathis Markopoulos, Adrian  Arama, Oana Matei și Andrei Durloi).

Expoziția Internatională de Arhitectură – La Biennale di Venezia, se desfășoară între 28 mai și 27 noiembrie 2016.

Presa internaţională – 2900 de jurnalişti acreditaţi!!! – a fost răsfăţată pe durata unei vernice della biennale de două zile. Răsfăţul a fost spectacolul oferit în premieră pentru ochii curioşi, mintea iscoditoare şi „dispoziţiile” noastre critice.

Primul act:

Conferinţa de presă a fost organizată în sala Teatro Piccolo Arsenale, plină „ochi” de jurnalişti cu broşuri, laptopuri şi bliţuri, în 26 mai, ora 11.00. La masa vorbitorilor s-au aşezat doar cei doi protagonişti ai bienalei: Paolo Baratta, preşedintele Bienalei de la Veneţia, şi mult aşteptatul (în a se dezvălui) arhitect Alejandro Aravena, primul comisar al bienalei de arhitectură provenind din America latină. La microfon a fost invitată şi Rebecca Irvin,care a vorbit din partea sponsorului exclusiv al bienalei, ROLEX.

În astfel de conferinţe ne aşteptăm la o bună doză de platitudini, parţial conţinute în fraze frumoase, tipărite în comunicate de presă. Aşa că, pentru cititorii noştri exigenţi, voi sintetiza spuse care, presupun, vor crea nişte linii de vizibilitate şi înţelegere a expoziţiilor cuprinse în bienală.

Baratta a denumit bienala o „machine of desire” anticipând probabil aşteptările vizitatorilor şi profesioniştilor faţă de tema cu implicaţii socio-politice „Reporting from the front”. Dincolo de metafora deleuze-guattariană aproape evidentă, Baratta a schimbat apoi sensul discuţiei precizând ambiţiile expoziţiei: e nevoie de o arhitectură a minţii deschise (open mind architecture). „Bienala din acest an vorbeşte limba urgenţei şi speranţei.”

Preşedintele a subliniat pentru presă trei expoziţii speciale organizate cu partenerii bienalei:

Reporting from Marghera and other Waterfronts, curatoriată de dr. urb. Stefano Recalcati, un subiect cu implicaţii în economia şi în egală măsură prezervarea Veneţiei, Report from the Cities: Conflict of an urban age, un proiect important în anticiparea conferinţei ONU din acest an, în Quito, Habitat III, şi A World of Fragile Parts, un pavilion de arte aplicate la Sale d’Armi din Arsenale organizat împreună cu Victoria and Albert Museum din Londra.

Alejandro Aravena şi-a proiectat la lansarea programului său curatorial pentru această Bienală internaţională de arhitectură un demers al arhitectului activist, interpretat destul de convenţional de public ca fiind unul de sorginte stângistă. La conferinţa de presă a afirmat însă destul de limpede că nu a dorit ca expoziţiile să caricaturizeze tema Reporting from the front prin etalarea accentuată a precarităţii resurselor, a neputinţei şi dezarmării arhitecţilor, a sărăciei unor comunităţi… Expoziţia generală va fi despre mijloace inteligente ale arhitecţilor practicieni, în dialog cu decidenţii şi beneficiarii finali ai arhitecturii şi proiectelor urbane. A dorit să arate că, cu cât sunt resursele mai precare, intervenţiile mai locale şi mai mici şi constrângerile mai mari, cu atât e reclamată nevoia de calitate a arhitecturii , de idei şi instrumente inteligente şi adaptate ale profesioniştilor.

Răspunzând la o întrebare din public, Aravena a punctat ferm că bienala trebuie dovedească gândirea şi căutările arhitecţilor care trebuie să dea un sens nou analizei resurselor şi mijloacelor de intervenţie în oraşe. A atacat arhitectura birourilor corporatiste care masifică şi uniformizează producţia de arhitectură abdicând de la un mod de a lucra aplicat, profund, ingenios cu geografia şi oamenii locului.

Să fi fost oare astfel perceput atelierul lui Tadao Ando în expunerea de la Expoziţia Reporting from the front Arsenale a proiectului de restaurare şi modernizare complexului monumental Punto della Dogana (vechea vamă a Veneţiei), aflat vizavi de San Marco, peste canal, lângă Santa Maria della Salute, un loc emblematic al imagisticii veneţiene? Imediat după deschiderea expoziţiei, cineva a lipit un manifest A4: „Venezia NON e in vendita. NO agli obelischi di Tadao Ando a Punta della Dogana!”. Poate că Veneţia reactivă, Veneţia în căutare de soluţii arhitecturale noi e un subiect foarte proaspăt al Bienalei de Arhitectură din acest an!

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog