RDW

Satul Nou din Muzeul Satului

1.2016_ACTUALITATEA-CIVIS_IC__10

„Satul e cea mai frumoasă podoabă a pământului românesc. În el se găsesc toate premisele civilizaţiei noastre. Prin felul lui de a se pierde în verdeaţă, cu aspectu-i de grădină, satul românesc afirmă acea înţelegere a naturii şi acea noţiune sensibilă a vieţii care se resfrânge în toate artele noastre populare…”

(G.M. Cantacuzino, Izvoare și popasuri, Ed. Eminescu, 1977, p.155)

Profesorul arhitect George Matei Cantacuzino, subtil cunoscător al valorilor civilizaţiei rurale româneşti, a sintetizat esenţa uneia dintre cele mai relevante valori ale patrimoniului ahitectural din România – arhitectura vernaculară, expresie a necesităţilor materiale şi spirituale ale unor comunităţi ce împărtăşesc acelaşi sistem de valori. Satul românesc tradiţional, prin toate componentele sale: aşezare, materiale, forme, proporţii, cromatică, este un exemplu de unitate, de armonie, între natura vie a peisajului şi natura artificială a elementelor construite. Casele, gospodăriile, aşezate la o oarecare distanţă faţă de uliţă, constituie puncte de interferenţă a spaţiilor naturale cu cele făurite de om. Primul proprietar al unei case era meşterul sau ajutorul meşterului care o înălţa. Această participare directă, afectivă şi efectivă la durarea propriei case îi imprima o armonie prezentă atât în aspectul exterior, cât şi în organizarea interiorului.

Fondat în anul 1936, ca rezultat al cercetărilor complexe desfăşurate de Şcoala Sociologică de la Bucureşti sub coordonarea profesorului Dimitrie Gusti, Muzeul Satului Românesc, azi Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, este un loc de suflet pentru mulţi dintre arhitecţii români. Aici au făcut primul releveu în anul I, nenumărate schiţe, perspective, acuarele, fotografii, reveniri în vizite, marcate, aproape de fiecare dată, de alte detalii descoperite sau regăsite peste ani. Activităţile dedicate transmiterii valorilor patrimoniului etnologic către toate generaţiile constituie o constantă a ofertei muzeale, iar colaborarea cu facultăţile de arhitectură, cu arhitecţii are caracter permanent, fie că este vorba despre patrimoniul construit, restaurarea monumentelor sau de moderna sustenabilitate a arhitecturii vernaculare.

Aniversarea, în luna mai 2016, a 80 de ani de la întemeierea Muzeului Satului Românesc marchează un moment important în devenirea Muzeului Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, prin deschiderea spre vizitare a Satului Nou, un proiect realizat pe un teren de peste 3 ha din Parcul Herăstrău, între Palatul Elisabeta şi Arcul de Triumf, acordat de Primăria Capitalei în urmă cu 25 de ani. Au fost necesare campanii de cercetare și achiziții, elaborarea unui proiect coerent de amenajare a parcului, lansat în anul 2007, cuprinzând soluţii de amplasare a unor clădiri originale – locuințe cu anexe gospodărești sau ateliere ale unor meșteșugari, dar şi clădiri cu funcţionalitate publică.

Monumentele din Satul Nou au fost strămutate din satele de proveniență păstrându-se, la fel ca în anul 1936, toate elementele originale, cu respectarea materialelor şi tehnicilor tradiționale de construcție. Hanul Galben din Bucureşti, construit la începutul sec. al XIX-lea şi demolat în anul 1985, a fost refăcut după planşe din Arhiva de relevee a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu”, iar Cantonul de drum este reconstituirea unui monument identificat de cercetătorii muzeului într-o campanie dedicată cantoanelor de drum, desfăşurată în perioada 1995-1997 în județele Prahova, Dâmboviţa, Mehedinţi.

Grupate în trei mari zone de vizitare – Centrul civic, Zona meşteşuguri şi ocupații şi Zona minorităților – cele 27 de gospodării, instalaţii de tehnică tradițională, clădiri cu funcţionalitate publică, datează din sec. XVIII–XXl, provenind din toate provinciile istorice ale României. Câteva dintre monumentele din expoziția inițială a muzeului au fost transferate în Satul Nou pe amplasamente mai generoase, completând în mod fericit parcursul muzeal. Este cazul Bisericii Turea, jud. Cluj, sec. al XVIII-lea, primul monument strămutat pe noul teren la începutul anilor ’90, în care a fost oficiată singura slujbă de Înviere din istoria muzeului.

Centrul civic al Satului Nou cuprinde Biserica Turea, Hanul Galben, Cantonul de drum şi Salonul de dans din Aluniş, jud. Prahova, 1928. Au fost deja realizate campanii de cercetare pentru identificarea unei şcoli, a unei primării şi a unei remize pentru pompieri, monumente ce vor completa zona Centrului civic.

Zona minorităților continuă ideea tematică ilustrată în muzeu prin gospodăria lipovenească de la Jurilovca, jud. Tulcea, 1898 şi gospodăria secuiască din Bancu, jud. Harghita, 1862. Au fost identificate pe teren, demontate şi reconstruite în Satul Nou gospodăria săsească din Dealu Frumos, jud. Sibiu, sec. al XIX-lea, casa săsească din Saschiz, jud. Mureş, 1762, casa evreiască din Poienile Izei, jud. Maramureş, 1860, gospodăria huțulă cu ocol întărit din Breaza, jud. Suceava, sec. al XIX-lea. Este în curs de derulare cercetarea ce vizează completarea zonei minorităților cu o gospodărie aparținând comunității turce sau tătare din Dobrogea.

Zona meşteşuguri şi ocupații cuprinde 16 monumente, din care 4 făceau parte din expoziția inițială a muzeului şi au fost strămutate în Satul Nou – atelierul de olărit din Horezu, jud. Vâlcea, sec. al XIX-lea, atelierul de fierărit din Vărzarii de Jos, jud. Bihor, 1905, gospodăria din Câmpanii de Sus, jud. Bihor, sec. al XIX-lea şi gospodăria din Șerel, jud. Hunedoara, sec. al XIX-lea.

Gospodăria de apicultor din Cut, jud. Alba, 1882, teascul de stors ceară din Sebeşu de Jos, jud. Sibiu, sec. al XVIII-lea, gospodăria de văsar din Lăzeşti, jud. Alba, sec. al XIX-lea, cabana silvicultorului din Valea Doftanei, jud, Prahova, sec. al XX-lea, staurele din Grădiştea de Munte, jud. Hunedoara, sec. al XX-lea, şi din Șugag, jud. Alba, sec. al XIX-lea, bordeiul pentru păstorit din Câmpulung Moldovenesc, jud. Suceava, sec. al XVIII-lea, casa Beuran din Budieni, 1882, şi casa din Țicleni, sec. al XIX-lea, ambele din jud. Gorj, ca şi monumentele din sec. al XX-lea din Soveja, Vrancea şi Afumați, Ilfov, ilustrează spații ce adăposteau meşteşuguri şi ocupații specifice vieții rurale din toate zonele României.

Satul Nou din Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”, o excepțională realizare muzeologică, îşi aşteaptă oaspeții – desigur, mulți dintre ei arhitecți – care vor fi, cu siguranță, încântați de atmosfera mirifică a parcului-muzeu, de valoroasele monumente de arhitectură vernaculară, de spectacolele folclorice autentice cu care muzeul îşi onorează patrimoniul şi imaginea ca instituție culturală de referinţă a Capitalei.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog