RDW

CASA ALBĂ DIN VISCRI

Dosar Tematic

CASA ALBĂ DIN VISCRI

text şi foto: Daniela PUIA

Satul Viscri , Foto:Daniela Puia

Satul Viscri

Viscri este una dintre sutele de localități dezvoltate de comunitățile săsești din Transilvania pe parcursul a mai bine de opt secole. Un sat de dimensiuni mici, așezat între dealuri, la puțini kilometri de drumul principal ce leagă Brașovul de Sighișoara, Viscri păstrează structura și elementele satului tradițional săsesc: o dezvoltare predominant liniară în lungul străzii principale cu gospodării lungi, înșiruite, case poziționate la aliniament și un front închis de ziduri înalte cu porți generoase. Biserica fortificată impresionantă este mărturia spiritului comunitar al sașilor și măiestriei meșterilor locali, dar și al istoriei de secole frământate de conflicte. Toate aceste calități ale satelor tradiționale săsești din Transilvania au fost recunoscute și apreciate de UNESCO în 1993 și, ulterior, în 1999, când au fost înscrise în Lista Patrimoniului Mondial șase biserici fortificate și localități săsești din Transilvania, printre care și Viscri.

În anii ’90 însă, comunitățile săsești se diminuaseră deja considerabil. Un număr foarte mare de familii părăsiseră treptat vechile așezări, emigrând în Germania. Moștenirea lăsată de ei este excepțională, iar patrimoniul construit este doar o parte a acestei moșteniri ce cuprinde un complex de elemente sociale și culturale de o inestimabilă valoare în spațiul multicultural transilvănean.

În Viscri și în alte localități similare s-au desfășurat, în ultimele două decenii, numeroase proiecte care au urmărit recuperarea, restaurarea sau revitalizarea construcțiilor, obiceiurilor și tradițiilor locale. Exemplară este activitatea în acest sens a Fundației Mihai Eminescu Trust, care a realizat peste 1.000 de proiecte, din care 300 doar în Viscri, incluzând restaurarea a numeroase construcții, pavarea drumurilor sau susținerea antreprenoriatelor locale.

Viscri este astăzi un sat intens vizitat de turiști din toate colțurile lumii, care vin să cunoască istoria și obiceiurile unei comunități săsești tradiționale, să admire biserica fortificată, străzile și gospodăriile satului și peisajul cu pajiști și păduri. Găsesc aici un muzeu, un atelier de pielărie și unul de pâslă, pensiuni, case de oaspeți și mâncare tradițională. Viața satului s-a schimbat, dar prin toate eforturile întreprinse și interesul acordat, memoria și spiritul locului se păstrează încă în satul dintre dealuri.

Casa Albă, Strada Bisericii, nr. 41, Viscri
Arhitect: Werner Desimpelaere1

Casa Albă este numele nou primit de gospodăria cu numărul poștal 41 din Viscri, aflată pe Strada Bisericii, în zona centrală a satului. Poziționarea și organizare ei este specifică gospodăriilor săsești. Parcela lungă, dreptunghiulară, este poziționată cu latura scurtă spre stradă. Frontul este perfect închis, asemeni unei fortificații, de zidul exterior al casei, cu ferestrele mici ale camerei principale și aerisirile pivniței și podului și de zidul înalt cu poartă generoasă spre curtea gospodăriei. Casa principală, așa cum indică inscripția păstrată pe una dintre grinzile sale de lemn, a fost construită în 1796. Gospodăria adăpostea însă cu siguranță una dintre familiile satului cu mult timp înainte. Câte generații s-au succedat în lungul existenței sale, câte familii au locuit și au muncit aici și care sunt poveștile lor nu știm. Ultimii locatari au plecat cu mai bine de 15 ani în urmă în Germania, iar în 2007 au vândut casa și gospodăria. Casa, anexele și terenul fiind nelocuite și neutilizate timp de mulți ani, se aflau atunci într-o stare avansată de degradare.
Cu toate acestea, în 2007, organizarea și construcțiile erau neschimbate, parcă înghețate de secole. Construcția principală este casa, compusă dintr-o pivniță semi-îngropată peste care sunt dispuse camerele de locuit, acoperite de o șarpantă înaltă cu pod funcțional. În continuarea casei se află anexele casnice (magazie, bucătăria de vară) și anexele gospodărești (grajdul pentru animale) organizate pe un singur nivel, la cota terenului, de asemenea cu pod înalt. Casa și anexele formează un corp comun de construcție, amplasat în lungul parcelei, pe latura nordică. La mică distanță și perpendicular față de acesta este amplasată șura, o construcție închisă din lemn cu șarpantă înaltă ce ocupă toată lățimea parcelei. În spatele șurii se întinde grădina gospodăriei.
Actualul proprietar este arhitectul belgian Werner Desimpelaere care, alături de familia sa, a început în anul 2007 un lung proiect de restaurare a casei din Viscri și amenajarea unei case de vacanță sau case de oaspeți care să adăpostească până la 12 persoane, membri ai familiei, prieteni sau invitați. Proiectul s-a desfășurat pe parcursul a 8 ani, familia deschizând oaspeților casa abia în 2015.

În momentul începerii proiectului, arhitectul avea o lungă experiență în domeniul conservării și restaurării patrimoniului construit și, totodată, mulți ani de explorare și studiu privind patrimoniul săsesc din Transilvania. Dorința lui a fost de a restaura și de a da o nouă viață casei vechi de secole, parte a unei ample și speciale moșteniri europene. La baza deciziilor sale a stat principiul simplității, la care apelează permanent în toate etapele și detaliile intervenției, prin simplitate înțelegând în primul rând minime modificări sau completări. Astfel, în ceea ce priveşte construcția casei și a anexelor sale, arhitectul le-a păstrat în forma lor originală (amprentă, volumetrie și dimensiuni), fără extinderi sau demolări; intervențiile noi de la interior sunt minimale şi non-invazive, compartimentările existente au fost păstrate şi doar completate.

Casa Albă, Foto:Daniela Puia

În casa din față, pivnița semi-îngropată și camera mare dinspre stradă au rămas neschimbate. Camera mare poartă astăzi numele de camera istorică a familiei și adăpostește piese vechi de mobilier și obiecte tradiționale păstrate în casă. Este un loc dedicat istoriei casei, cu atmosfera întunecoasă și răcoroasă a camerei destinată de secole să reprezinte statutul social al familiei și unde se păstrau obiectele de valoare, hainele bune, și vesela bună, și războiul de țesut. În continuarea pivniței, tot semi-îngropat, a fost amenajată bucătăria, iar la etaj, deasupra acesteia, un grup sanitar și o baie. În podul înalt al casei sunt astăzi amenajate două încăperi de dormit.

În casa din spate, zona anterior destinată grajdurilor adăpostește astăzi două camere de dormit și o baie, toate la nivelul terenului și cu acces direct din curte. Deasupra lor, în fostul pod deschis al anexelor gospodărești, este amenajată o amplă cameră de zi, deschisă cu o terasă acoperită spre spate.
Între anexele gospodărești și casa principală exista un spațiu deschis spre curte, protejat cu șarpantă, destinat bucătăriei de vară. Arhitectul a păstrat deschiderea liberă sub șarpantă a acestui spațiu și l-a amenajat ca sufragerie, mobilată cu o masă generoasă pentru 12 persoane. O pasarelă situată la nivelul etajului, deasupra sufrageriei, face conexiunea între camera mare dinspre stradă și camera de zi deschisă spre spate. Prin poziția sa centrală și relația directă cu pasarela, sufrageria devine spațiul central al casei, conectând toate încăperile principale și secundare de la toate nivelurile construcției.

Organizarea interioară a întregii case este liniară, o axă longitudinală conectând toate spațiile interioare la nivelul parterului și etajului, ceea ce asigură o parcurgere liberă a spațiului și o relație vizuală directă între încăperi. În același timp, toate spațiile interioare au o relație particulară cu exteriorul: sufrageria este deschisă printr-un amplu spațiu vitrat spre grădină, dormitoarele de la nivelul parterului au acces direct din grădină, dar ferestre de dimensiuni mici care le asigură intimitatea, camera de zi de la etaj beneficiază de o terasă acoperită, iar bucătăria și pivnița de intrări directe protejate dinspre grădină.

Arhitectul crede cu tărie în valoarea tradiției și a spiritului casei și al locului, considerând tradiția „un element necesar în viața contemporană, care trebuie să trăiască prin creație și inovație din partea noii generații. Pentru a putea crea și inova însă, este nevoie de o profundă înțelegere și acceptare a tradiției și de înglobarea ei în viața actuală, nu de accentuarea contrastului între actual și trecut”2. Acestea au fost principiile ce au stat la baza proiectului de restaurare. Din respect pentru istoria și spiritul locului, toate elementele construcției, cum ar fi zidăria, grinzile sau ușile din lemn au fost restaurate și reutilizate. În același timp, toate lucrările de restaurare și amenajare au fost realizate cu materiale, meșteri și muncitori locali.

Casa din față

1 pivniţă
2 toaletă
3 bucătărie
4 camera istorică a familiei (1796)
5 vestibul cu scară la primul etaj
6 pasaj spre casa din spate, cu toaletă şi baie
7 cameră cu patru paturi simple
8 casa scării cu dulap încastrat
9 cameră cu pat dublu    

Casa din spate

10 sufragerie cu masă pentru 12 persoane
11 cameră cu pat dublu
12 camera de duş
13 cameră cu pat dublu
14 galerie
15 colţ de salon
16 terasă acoperită

Werner Desimpelaere este arhitect și urbanist  belgian, absolvent al Higher Institute Sint Lucas din Ghent în 1966. A fost angajat, partener și președinte al grupului interdisciplinar Groep Planning3, o echipă de arhitecți, urbaniști și ingineri alături de care a realizat numeroase proiecte de arhitectură, restaurare și planificare urbană. În 1972-1975, Werner Desimpelaere elaborează în calitate de coautor strategia de reabilitare al centrului istoric Brugge. După 1990 colaborează ca expert cu organizații precum UNESCO, Consiliul Europei și Guvernul Flamand, în special pentru proiectele din zona Europei de Est.
La sfârșitul anilor ’90, prin programul de cooperare Flandra, Europa Centrală și de Est, ajunge în România pentru a studia planurile de reabilitare ale centrelor istorice din Cluj și Sibiu. Explorând istoria și patrimoniul cultural al orașelor transilvănene, descoperă și bisericile fortificate și satele săsești pe care le va explora în următorii ani.

 

NOTE

1. www.casa-alba.be
2. Pentru documentarea articolului, am realizat un interviu cu domnul Werner Desimpelaere la Viscri, în 9 septembrie 2017, ocazie cu care am vizitat casa şi am realizat fotografiile
3. Groep Planning a fost înființat în Brugge, în 1966, de Jan Tanghe, Jacques Pêtre, Ignaas Deboutte și Willy Canfyn. Werner Desimpelaere devine partener în 1975. În 1982 grupul deschide un birou și în Bruxelles, iar din 1995 se extinde pentru a include mai mulți specialiști în domeniile energiei, mediului, agriculturii și horticulturii, sociologiei, economiei, geografiei și planificării urbane. Astăzi, bazându-se pe o complexă colaborare interdisciplinară, grupul activează în domeniul cercetării științifice și cercetării prin design prin două organizații: SumReserch și SumProject, realizând ample proiecte de arhitectură și urbanism.

Bibliografie

DESIMPELAERE, Werner, „Transilvania: necunoscută deci neapreciată?” în Lumini și umbre în relațiile româno-belgiene după cel de al Doilea Război Mondial: de la antagonismul Războiului Rece la agenda comună a Uniunii Europene și NATO, vol. 3, partea I Textul, (Bruxelles-București: Ambasada Belgiei în România, 2015)
FABINI, Hermann, Universul cetăților bisericești din Transilvania, Sibiu, Monumenta, 2009
HULSEMANN, Jan, Casa țărănească săsească din Transilvania. Ghid pentru restaurarea caselor vechi, București, Simetria, 2014
Groep Planning / SumProject+SumResearch, www.sum.be
Groep Planning, Brugge. Structuurplan voor de binnenstad, stadt Brugge, 1976
Fundația Mihai Eminescu Trust,
www.mihaieminescutrust.ro
Situri săteşti cu Biserici fortificate din Transilvania în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO
www.whc.unesco.org/en/list/596 și
www.cimec.ro/monumente/unesco/UNESCOro/indexTrans.htm

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog