RDW

VĂ PLACE SPAȚIUL PUBLIC?

Titlul dezbaterii profesionale, care s-a ținut în incinta Cetății Oradea, în spațiile reamenajate din zona fortificațiilor, a fost sugerat de tematica și titlul similar al numărului 18, din 2014, al revistei Urbanismul Serie nouă. La dezbatere au fost circa 20 de invitați: participanții și laureații celor două secțiuni ale BNA 2018, găzduite de municipiu: Secțiunea 3 – Restaurare. Consolidare. Clădiri restituite comunităților și Secțiunea 5 – Spațiul public incluziv.

CO-WORKING sau Centrul comunitar creativ

În cadrul Bienalei Naționale din toamna anului 2018, la secţiunea rezervată acţiunilor de restaurare şi de redare a patrimoniului construit către comunităţi, a existat un proiect atipic, „Mater – biblioteca de materiale”. Acest proiect este atipic nu atât prin obiectivul recuperării – o fostă clădire a industrializării comuniste, din epoca relativ recentă, ci prin tema de proiectare care răspunde unei cerinţe de investiţie încă neînţelese în spaţiul românesc.

Ce vrăji a mai făcut Eliza?

Știam o parte din proiectele semnate de Eliza. Știam că este, alături de alte cinci colege și prietene, inițiatoare a programului De-a Arhitectura, în anii 2011-2012. De atunci, programul funcționează cu mare succes și crește exponențial. De la o idee a unui grup restrâns de colegi arhitecți a devenit un program dezvoltat în multe localități din țară. Din punctul ei de vedere, este un pas important în procesul de educare în arhitectură a populației. Are dreptate.

De ce un număr despre Oradea?

Oradea „orașul-punte” dintre două lumi, dintre două „plăci tectonice” culturale, vestică și estică, în diferite momente istorice apropiat de regalitatea maghiară, de Curtea vieneză, sub dominație turcă sau întregind România Mare, în perioade înfloritoare sau totalitare, a încercat să-și continue mersul ascendent, să se dezvolte economic, cultural și comercial. Oradea este un posibil răspuns la tema atât de prezentă și actuală „Living Together”, în context european.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.4/ 2019

În Anul European al Patrimoniului Cultural, două dintre secțiunile Bienalei Naționale de Arhitectură – „Spațiul Public Incluziv” și „Restaurare. Consolidare. Clădiri restituite comunităților” – s-au desfășurat la Oradea, în semn de prețuire pentru eficiența politicii de punere în valoare a patrimoniului construit, care a readus la strălucirea inițială multe monumente de arhitectură, pentru profesionalismul, competența și abnegația arhitecților orădeni implicați în amplele operațiuni de restaurare și în dificile șantiere, cât și pentru eficiența programelor de cooperare dintre administrație și locuitori.(…)

Să proiectăm prin joacă

Împlinirea presupune întregire sau umplerea unui gol. Cred că proiectele mele de până acum au constat mult într-o căutare și învățare constantă. Poate ceea ce ar fi împlinire pentru mine, pe parte creativă, este munca la Studio Super. Serios alături de super-colaboratorii cu care, în mare, explorăm cum putem să ne jucăm prin design și să proiectăm prin joacă.

Grădinița din strada Mântuleasa

Soluția propusă scoate la iveală, pe de o parte, respectul și înțelegerea trecutului orașului nostru, iar, pe de altă parte, o ancorare în realitate necesară perceperii schimbărilor ce apar, în mod continuu, în societatea noastră și creării de noi soluții arhitecturale care să vină în întâmpinarea nevoilor individului și comunității.

Proiecte naționale cu valoare europeană

Deoarece este convins că „Patrimoniul României se degradează și dispare odată cu trecerea timpului”, arhitectul Eugen Vaida a înființat și prezidează Asociația Monumentum, o asociație preocupată de situația arhitecturii vernaculare rurale, de implicarea societății civile în salvarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural și de situația patrimoniului eclezial.

Are o invitație de la Kengo Kuma

Maria Tîlvescu este una dintre mințile luminoase ale generației sale, augmentându-și inteligența și cultura profesională cu o sensibilitate acută. Am fost onorat să fi fost, până acum, martor al devenirii sale interioare și am încredere în suflul ei interior.

Un creativ

Sergiu Bogdan Tencariu este un tânăr arhitect pe care îl apreciez foarte mult și în care am încredere. Nu se grăbește să dea o soluție arhitecturală până când nu este sigur de ea. Este dedicat perfecționării proiectului și este consecvent. Are o înțelegere a spațiului în trei dimensiuni și a efectelor pe care o are configurarea acestuia în perspectiva timpului.

Reperul

De ce îl recomand pe Vlad Străjan? Pentru că Vlad este „reperul” meu când este vorba despre tinerii din arhitectura românească, etalonul de arhitect implicat total în profesiune și în viața cetății, inventiv, harnic, pătimaș, repezit, talentat.

NU SE FERESC SĂ ABORDEZE CONSTRUCȚII ALTFEL

Atitudinea față de un produs provenit dintr-o perioadă – de regulă – hulită, de multe ori fără motiv, vădește înțelepciune și talent. Același lucru se poate spune și despre promotor, care a avut o viziune și puterea de a înfrânge prejudecăți caraghioase. Astfel, această echipă a avut curajul să mizeze pe refacerea și reabilitarea unei clădiri ajunse la stadiul de ruină, plasată într-un loc fără vocație comercială și să investească bani, timp, energie și talent într-un proiect pe care cei mai mulți l-ar fi socotit riscant. Au reușit!

Seriozitate germană cu zâmbet balcanic

Amenajări de interior și locuire individuală au fost ocazii pentru a-și ilustra rafinamentul. Recent, studenți ai Facultății de Arhitectură din Timișoara i-au vizitat propria casă aflată în faza finală de execuție și au putut aprecia atmosfera sa.

Despre trăirea spațiului

Îmi place foarte mult lemnul ca material de construcții și încerc să-l introduc, să-l folosesc la câte mai multe proiecte. Simt că este datoria mea să-mi conving clienții că este un material foarte frumos, folositor mai ales în zona noastră și, totodată, un material natural.
Cred că este foarte importantă arhitectura vernaculară și ar fi de mare folos învățarea ei în școli, pentru un viitor arhitectural mai autentic.

Powered by Jasper Roberts - Blog