RDW

Arhitectura orădeană şi creatorii ei din prima parte a secolului al XX-lea

În primul rând, este relaţia arhitect – comanditar (de ce au proiectat anumiți arhitecţi, în acel loc?; de ce au fost aleşi de către comanditar?), apoi este funcţiunea clădirii, tema de proiectare. Mai pot fi menţionate: statutul comanditarului (nivelul de instruire şi averea lui); contextul economic al oraşului, al zonei, politica urbană a municipalităţii; relaţia cu centre de iradiere culturală, cu marile modele şi influenţa acestora.

Frânturi de arhitectură orădeană la început de secol XX

(…)Spiegel a fost un artist complex, cu preocupări în diverse domenii: arhitectură, amenajări interioare, arte aplicate, bijuterii etc. S-a remarcat prin faptul că a proiectat la Budapesta primul imobil cu faţadă decorată în manieră Art Nouveau, Casa Lindenbaum (1896-1897) şi prin concepţia modernă privind organizarea spaţiului interior al imobilelor şi locuinţelor. (…)

Orașul și cetatea

Schimbarea semnificațiilor arhitecturale nu echivalează cu dispariția lor, ci, dimpotrivă, cu diversificarea și îmbogățirea semantică a mediului construit. Asumarea valorilor patrimoniale de către comunități – fie și doar marginal, ca fundal pentru fotografii – susține speranța că vom ști să ni le păstrăm peste timp. Iar economicitatea reabilitării structurilor istorice pentru funcțiuni actuale se compune, cum nu se poate mai bine, cu imperioasa nevoie de a drămui resursele planetei. Din acest motiv și în acest sens, conservarea monumentelor de arhitectură nu ține de paseism, ci de o nouă avangardă.

VĂ PLACE SPAȚIUL PUBLIC?

Titlul dezbaterii profesionale, care s-a ținut în incinta Cetății Oradea, în spațiile reamenajate din zona fortificațiilor, a fost sugerat de tematica și titlul similar al numărului 18, din 2014, al revistei Urbanismul Serie nouă. La dezbatere au fost circa 20 de invitați: participanții și laureații celor două secțiuni ale BNA 2018, găzduite de municipiu: Secțiunea 3 – Restaurare. Consolidare. Clădiri restituite comunităților și Secțiunea 5 – Spațiul public incluziv.

De ce un număr despre Oradea?

Oradea „orașul-punte” dintre două lumi, dintre două „plăci tectonice” culturale, vestică și estică, în diferite momente istorice apropiat de regalitatea maghiară, de Curtea vieneză, sub dominație turcă sau întregind România Mare, în perioade înfloritoare sau totalitare, a încercat să-și continue mersul ascendent, să se dezvolte economic, cultural și comercial. Oradea este un posibil răspuns la tema atât de prezentă și actuală „Living Together”, în context european.

SUMARUL REVISTEI ARHITECTURA, NR.4/ 2019

În Anul European al Patrimoniului Cultural, două dintre secțiunile Bienalei Naționale de Arhitectură – „Spațiul Public Incluziv” și „Restaurare. Consolidare. Clădiri restituite comunităților” – s-au desfășurat la Oradea, în semn de prețuire pentru eficiența politicii de punere în valoare a patrimoniului construit, care a readus la strălucirea inițială multe monumente de arhitectură, pentru profesionalismul, competența și abnegația arhitecților orădeni implicați în amplele operațiuni de restaurare și în dificile șantiere, cât și pentru eficiența programelor de cooperare dintre administrație și locuitori.(…)

Powered by Jasper Roberts - Blog