RDW
  • Binarii şi trinarii. O recapitulare a valorilor patrimoniale

    În 1945, Le Corbusier propunea oraşului Saint Dié un proiect de reconstrucţie, funcţional şi radical, cu zonificare, bulevarde şi opt Unités d’Habitation, pe care, bineînţeles, l-a prezentat simultan şi întregii lumi. Dar tocmai când suscita admiraţia arhitecţilor şi politicienilor, comunitatea locală, provinciali neştiutori din munţii Vosges, socialişti şi nesocialişti, oameni ai tuturor claselor sociale, s-au apărat.

  • Cum a devenit Petrila o Planetă. De la activism la program de regenerare a patrimoniului prin inițiative culturale

    La fel ca întreaga Vale a Jiului și, de fapt, toate orașele postindustriale, Petrila trece printr-un proces de regăsire a unei rațiuni de a fi. Dincolo de resemnare sau fatalism, atitudini întâlnite cu precădere în discursul colectiv, orașul continuă să se contracte lent, rezultat al diminuării activităților economice care i-au determinat inițial apariția. În acest peisaj postindustrial specific din perspectivă socio-economică şi culturală, intervenţiile asupra patrimoniului industrial sunt strâns legate de asumarea unui program general de regenerare prin cultură.

  • ARHIVELE – PATRIMONIU AL ARHITECTURII

    Într-o accepţiune mai largă, patrimoniul include totalitatea clădirilor existente – şi a ansamblurilor urbane şi/sau rurale, indiferent de vechimea lor: cu alte cuvinte, în patrimoniul arhitecturii sunt luate în considerare şi clădirile (ansamblurile) realizate în prezent care, poate, în timp, vor intra în categoria celor clasate. Fără îndoială, faptul construit este cel care semnifică, în cel mai înalt grad, o epocă sau o societate, în ansamblul ei. Totuşi, o sferă mai largă, dar mult mai cuprinzătoare prin semnificaţie, este aceea care include în patrimoniul arhitecturii diferitele categorii de documente referitoare la construcţii, posibil de găsit în diferite arhive – asupra cărora se vor concentra rândurile de mai jos – precum şi publicaţiile care privesc arhitectura şi oraşul şi bibliotecile specializate – sau nu – în domeniul acesta.

  • Centrul de Studii de Arhitectură Vernaculară Dealu Frumos. O lecție vie de patrimoniu

    Centrul CSAV Dealu Frumos poate fi un reper.

    Este o inițiativă a Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, inedită pentru anul 2003, dar și un răspuns de perspectivă pentru relația universitate-cercetare-practică.
    Activarea Cetății Evanghelice de la Dealu Frumos-Schönberg pentru a deveni centru de cercetare este în sine un model de transpunere a principiilor de restaurare și conservare ale Cartei de la Veneția (1966). Aici se pot desfășura diferite ateliere, expoziții, „live-studios”, proiecte participative pentru comunitatea locală, prin colaborări naționale și internaționale.

  • Universitatea de Vară Bucium. Model de regenerare a patrimoniului cultural rural

    Universitatea de Vară Bucium (UdV) de restaurare de monumente şi situri, aflată sub înaltul patronaj al Academiei Române, este un proiect inițiat și coordonat de Asociația RPER – Rencontres du Patrimoine Europe Roumanie1. Proiectul își propune un model de salvgardare a moștenirii culturale a celui mai mic nucleu de locuire, satul românesc, având ca obiect de studiu comuna Bucium, judeţul Alba, oferind astfel o alternativă viabilă pentru dezvoltarea locală, în contrast cu proiectele miniere distructive care ameninţă comunele Bucium, Roșia Montană și împrejurimile lor.

  • Un mod(el) de revitalizare a patrimoniului cultural cu rădăcini europene: Ville de Laval, Québec, Canada

    Laval este astăzi al treilea oraş important al provinciei canadiene Québec şi ocupă a 13-a poziţie la nivelul Canadei1 din punct de vedere demografic, având 430.000 de locuitori2. Teritoriul său insular în suprafaţă de 246 km², numit altădată Île Jésus, situat în nord-vestul insulei Montréal3, este a doua insulă ca mărime a arhipelagului Hochelaga4, după insula Montréal.

  • Ioana Grigorescu – Calea Sincerității

    Volumul a cărui apariție o semnalăm se înscrie în programul Recuperarea Reperelor, inițiat de Uniunea Arhitecților din România, prin care își propune „promovarea arhitecților români reprezentativi” . Îi datorăm arhitectului Alexandru Panaitescu acest amplu album monografic dedicat Ioanei Grigorescu, menit să evoce, să readucă în actualitate și să pună în valoare opera și activitatea acestei arhitecte nepereche. Volumul valorifică bogatul fond documentar datorat Ioanei Grigorescu din arhiva UAR – arhiva personală a arhitectei – alcătuit din desene, schițe, lucrări de grafică, fotografii, memorii, studii etc.

  • HerculaneProject. Povestea noastră

    (…)HerculaneProject. Cum a început totul

    În timpul unei scurte vizite la Herculane, impresionaţi de starea actuală de degradare accentuată a patrimoniului construit de mare valoare arhitecturală, am decis că trebuie să ne implicăm cumva, să facem ceva pentru ca istoria, cultura, miturile și tradiția acestui loc să nu se piardă pentru totdeauna. Fascinați de frumusețea acestui loc și de puterea sa de a renaște de-a lungul secolelor, am vrut să facem cunoscut şi altora acest patrimoniu, expunându-l şi punându-l în valoare.
    Se poate spune, deci, că proiectul nostru pentru Herculane s-a născut în mod spontan, din dorința de a schimba destinul compromis al locului.
    (…)

  • Despre patrimoniul Roșiei Montane, cu speranță

    (…)La Roșia Montană regăsim o multitudine de elemente valoroase care, împreună, formează un sit de excepție, un peisaj cultural fabulos. Chiar dacă există în zona Munților Apuseni şi alte situri miniere istorice, niciunul dintre ele nu a conservat o rețea atât de bogată de vestigii importante, care datează din preistorie şi până în perioadă modernă și contemporană și ilustrează în mod unic evoluția mineritului.(…)

  • VIAŢA NESIGURĂ A MONUMENTELOR DIN BUCUREŞTI

    Încercând o privire retrospectivă asupra situaţiei monumentelor de for public din Bucureşti din ultimii circa 100 de ani se constată o realitate nefirească, caracterizată de multe ori prin nesiguranţă sau/şi improvizaţie. Faptul este determinat, în general, de două categorii principale de motive care, funcţie de caz, s-au manifestat fie separat, fie au acţionat conjugat. În primul rând este vorba de influenţa, uneori brutală, a politicului, expresia discreţionară a acestuia, nu numai în cazul guvernărilor autoritare sau totalitare, dar şi a celor pretins democratice, care s-au manifestat în mod radical mai ales la schimbarea unui regim politic cu altul, situaţii care au afectat profund evoluţia recentă a societăţii româneşti. Însă, pe de altă parte, nu de puţine ori precaritatea amplasării unor monumente a fost generată şi de imprecizia soluţiilor de dezvoltare urbană a unor spaţii publice reprezentative din Bucureşti, care fără excepţie încă n-au o conformare definită coerent şi nu sunt pregătite să integreze corespunzător monumente importante.

  • Parcelări istorice și comunități de vecinătate Sau cum să informezi 15.000 de bucureșteni despre istoria parcelării în care locuiesc

    Proiectul de față face parte dintr-o inițiativă mai amplă, concepută și implementată începând cu 2012, care s-a concentrat, într-o primă etapă, pe cercetarea istoriei Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și a Casei Construcțiilor (1930-1949). Ambele instituții aveau ca scop – conform actelor de înființare – construirea de locuințe pentru clasa muncitoare și, în general, pentru populația săracă a Capitalei. Înainte de toate, am vrut să înțelegem istoria construirii locuințelor și a modului în care acestea au fost alocate locuitorilor, precum și condiționările care au generat adoptarea acestor măsuri, maniera în care cele două instituții și-au formulat politica în baza căreia au funcționat și măsura în care statul și-a asumat aceste demersuri ca parte a politicilor de locuire implementate în prima jumătate a secolului al XX-lea

  • MODERNITATEA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

    Evoluţia conceptului de patrimoniu construit e departe de a se fi încheiat. Subiectul nu e menţinut în actualitate doar de gâlceava fără sfârşit dintre cei care susţin păstrarea necondiţionată a arhitecturii vechi și cei care ar dori să cureţe terenul pentru arhitectura veșnicului prezent. Se poartă dezbateri aprinse și în interiorul taberei conservatoare, în jurul problemelor complexe ale conservării.

  • Frustrări patrimoniale

    (…)Sistemul românesc de protecţie a patrimoniului construit este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi patrimoniului arheologic. Zonele protejate sunt sumar şi neclar legiferate, iar protecţia peisajului, inexistentă.
    Legislaţia de protejare a patrimoniului arheologic nu este corelată cu cea a monumentelor istorice, observându-se consecinţele acestui fapt (de pildă, cercetările arheologice – care reprezintă intervenţii asupra monumentelor istorice – nu urmează procedura de avizare aferentă acestora din urmă, fără ca o astfel de excepţie să fie menţionată în lege; în sens invers, slăbiciunea sistemului de evidenţă a patrimoniului arheologic face posibile numeroase intervenţii care conduc la distrugerea structurilor protejate).
    (…)

  • EXEMPLE, EXCEPŢII ŞI MODELE ÎN PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ROMÂNESC

    În 2002, un studiu al ICOMOS România arăta că, în opinia specialiştilor, cauza fundamentală a ameninţărilor asupra monumentelor istorice era nepăsarea proprietarilor, a administratorilor de monumente istorice şi a autorităţilor.(…)

  • Premiul revistei Arhitectura la BNA 2018

    În cadrul Galei de deschidere a Bienalei Naţionale de Arhitectură, Premiul revistei ARHITECTURA a fost acordat celei mai recente cărţi a doamnei Mariana Celac, arhitect şi urbanist literat și intelectual civic de frunte al ultimelor decenii – Arhitectul B. Ioanide. Viaţa şi opera, apărută la Editura UNARTE în 2016.

Arhitectura nr. 6/2018 – Dosar Tematic

Arhitectura nr. 6/ 2018
(...)Dacă secole de-a rândul, viața de familie, comerțul și munca s-au desfășurat nestingherite în interiorul aceleiași proprietăți, începând cu revoluția industrială, care a adus cu sine dezvoltarea tehnologiei și multiplicarea modurilor de transport, această veche formulă de locuire a suferit o eroziune treptată; nu în ultimul rând, a fost descurajată sau interzisă în contextul aplicării unuia dintre principiile fundamentale ale urbanismului modern ce instituia zonificarea funcțională a orașelor.
Sfârșitul secolului al XX-lea reprezintă un alt moment special în evoluția acestui mod de locuire, apariția internetului și posibilitatea de comunicare la distanță stimulând spiritul antreprenorial și forțând, într-o anumită măsură, inversarea sensului acestei tendințe, cu precădere în spațiul occidental.(...)

Citiţi mai mult

Revista

HerculaneProject. Povestea noastră

(…)HerculaneProject. Cum a început totul

În timpul unei scurte vizite la Herculane, impresionaţi de starea actuală de degradare accentuată a patrimoniului construit de mare valoare arhitecturală, am decis că trebuie să ne implicăm cumva, să facem ceva pentru ca istoria, cultura, miturile și tradiția acestui loc să nu se piardă pentru totdeauna. Fascinați de frumusețea acestui loc și de puterea sa de a renaște de-a lungul secolelor, am vrut să facem cunoscut şi altora acest patrimoniu, expunându-l şi punându-l în valoare.
Se poate spune, deci, că proiectul nostru pentru Herculane s-a născut în mod spontan, din dorința de a schimba destinul compromis al locului.
(…)

Despre patrimoniul Roșiei Montane, cu speranță

(…)La Roșia Montană regăsim o multitudine de elemente valoroase care, împreună, formează un sit de excepție, un peisaj cultural fabulos. Chiar dacă există în zona Munților Apuseni şi alte situri miniere istorice, niciunul dintre ele nu a conservat o rețea atât de bogată de vestigii importante, care datează din preistorie şi până în perioadă modernă și contemporană și ilustrează în mod unic evoluția mineritului.(…)

VIAŢA NESIGURĂ A MONUMENTELOR DIN BUCUREŞTI

Încercând o privire retrospectivă asupra situaţiei monumentelor de for public din Bucureşti din ultimii circa 100 de ani se constată o realitate nefirească, caracterizată de multe ori prin nesiguranţă sau/şi improvizaţie. Faptul este determinat, în general, de două categorii principale de motive care, funcţie de caz, s-au manifestat fie separat, fie au acţionat conjugat. În primul rând este vorba de influenţa, uneori brutală, a politicului, expresia discreţionară a acestuia, nu numai în cazul guvernărilor autoritare sau totalitare, dar şi a celor pretins democratice, care s-au manifestat în mod radical mai ales la schimbarea unui regim politic cu altul, situaţii care au afectat profund evoluţia recentă a societăţii româneşti. Însă, pe de altă parte, nu de puţine ori precaritatea amplasării unor monumente a fost generată şi de imprecizia soluţiilor de dezvoltare urbană a unor spaţii publice reprezentative din Bucureşti, care fără excepţie încă n-au o conformare definită coerent şi nu sunt pregătite să integreze corespunzător monumente importante.

Parcelări istorice și comunități de vecinătate Sau cum să informezi 15.000 de bucureșteni despre istoria parcelării în care locuiesc

Proiectul de față face parte dintr-o inițiativă mai amplă, concepută și implementată începând cu 2012, care s-a concentrat, într-o primă etapă, pe cercetarea istoriei Societății Comunale pentru Locuințe Ieftine (1910-1948) și a Casei Construcțiilor (1930-1949). Ambele instituții aveau ca scop – conform actelor de înființare – construirea de locuințe pentru clasa muncitoare și, în general, pentru populația săracă a Capitalei. Înainte de toate, am vrut să înțelegem istoria construirii locuințelor și a modului în care acestea au fost alocate locuitorilor, precum și condiționările care au generat adoptarea acestor măsuri, maniera în care cele două instituții și-au formulat politica în baza căreia au funcționat și măsura în care statul și-a asumat aceste demersuri ca parte a politicilor de locuire implementate în prima jumătate a secolului al XX-lea

IOANA GRIGORESCU Tradiție şi modernitate

În galeria arhitecţilor care, prin realizările lor din perioada anilor ’50-’70, au contribuit hotărâtor la afirmarea unui vârf greu de egalat al protejării, conservării şi restaurării monumentelor istorice din România se înscrie cu majuscule şi numele arhitectei IOANA GRIGORESCU (4 martie 1915-13 noiembrie 2006).

MODERNITATEA PATRIMONIULUI CONSTRUIT

Evoluţia conceptului de patrimoniu construit e departe de a se fi încheiat. Subiectul nu e menţinut în actualitate doar de gâlceava fără sfârşit dintre cei care susţin păstrarea necondiţionată a arhitecturii vechi și cei care ar dori să cureţe terenul pentru arhitectura veșnicului prezent. Se poartă dezbateri aprinse și în interiorul taberei conservatoare, în jurul problemelor complexe ale conservării.

Frustrări patrimoniale

(…)Sistemul românesc de protecţie a patrimoniului construit este bazat pe legislaţia aferentă monumentelor istorice şi patrimoniului arheologic. Zonele protejate sunt sumar şi neclar legiferate, iar protecţia peisajului, inexistentă.
Legislaţia de protejare a patrimoniului arheologic nu este corelată cu cea a monumentelor istorice, observându-se consecinţele acestui fapt (de pildă, cercetările arheologice – care reprezintă intervenţii asupra monumentelor istorice – nu urmează procedura de avizare aferentă acestora din urmă, fără ca o astfel de excepţie să fie menţionată în lege; în sens invers, slăbiciunea sistemului de evidenţă a patrimoniului arheologic face posibile numeroase intervenţii care conduc la distrugerea structurilor protejate).
(…)

EXEMPLE, EXCEPŢII ŞI MODELE ÎN PROTEJAREA PATRIMONIULUI CULTURAL ROMÂNESC

În 2002, un studiu al ICOMOS România arăta că, în opinia specialiştilor, cauza fundamentală a ameninţărilor asupra monumentelor istorice era nepăsarea proprietarilor, a administratorilor de monumente istorice şi a autorităţilor.(…)

DE PATRIMONIO. JURNAL DE LUPTĂ

Desemnarea anului 2018 ca Anul European al Patrimoniului Cultural a răscolit din nou vechile dureri legate de protecția patrimoniului, la noi și în alte țări europene. Primul An European dedicat patrimoniului cultural creează contextul ideal pentru re-re-conștientizarea publicului privind istoria și valorile patrimoniale europene, sentimentul identității naționale și conștiința existenței unei unități europene.

Premiul revistei Arhitectura la BNA 2018

În cadrul Galei de deschidere a Bienalei Naţionale de Arhitectură, Premiul revistei ARHITECTURA a fost acordat celei mai recente cărţi a doamnei Mariana Celac, arhitect şi urbanist literat și intelectual civic de frunte al ultimelor decenii – Arhitectul B. Ioanide. Viaţa şi opera, apărută la Editura UNARTE în 2016.

ARHITECTURA LA FEMININ. FEMEI ARHITECT ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ

Articolul încearcă doar să evalueze situația femeilor arhitect în perioada comunistă și să ofere o altă perspectivă asupra invocatei egalității de care s-au bucurat, dezvăluind astfel realități ”din spatele scenei” pe care le-a generat viața profesională locală. ”Arhitectura la feminin” este mai degrabă o narațiune empatică, în care numerele și procentele sunt însoțite de amintiri și ipoteze subiective, în căutarea unui portret mai nuanțat al femeilor arhitect din România comunistă.

Sumarul Revistei ARHITECTURA, NR.4-5/2018

Desemnarea anului 2018 ca Anul European al Patrimoniului Cultural a răscolit din nou vechile dureri legate de protecția patrimoniului, la noi și în alte țări europene. Primul An European dedicat patrimoniului cultural creează contextul ideal pentru re-re-conștientizarea publicului privind istoria și valorile patrimoniale europene, sentimentul identității naționale și conștiința existenței unei unități europene.” (Maria Mănescu)

A apărut nr 4-5/2018 al revistei, cu tema „de patrimonio”

Powered by Jasper Roberts - Blog