Share
rotate background

Capela ortodoxă a Bisericii „Pogorârea Sf. Duh – Sf. Nicolae”

Militari

Numele Proiectului: Capela ortodoxă a Bisericii „Pogorârea Sf. Duh – Sf. Nicolae”

Locul: Militari

  • Text și foto : Radu TEACĂ
  • Proiectant principal : arh. Radu Teacă
  • Colaboratori : arh. Péter Marx, arh. Raluca Velescu, arh. Alex Pintea
  • Constructor : SC Paraoanu & Tudor Construcții SRL
  • Beneficiar : Parohia „Pogorârea Sfântului Duh – Sfântul Nicolae”, Militari
  • Adresa : Aleea Politehnicii, nr. 7, București

Aşezată într-un sit ostil, înconjurată de imobile de calitate arhitecturală îndoielnică, construcţia propune crearea unui spaţiu introvertit, de altfel, specific arhitecturii ortodoxe, a unei lumi recreate unde enoriaşii îl aşteaptă pe Dumnezeu. Din punct de vedere plastic, acest aspect a fost materializat, credem noi, prin folosirea semisferei ca element major, tăiată de patru planuri verticale, volum amintind întrucâtva de finalitatea turlelor bisericilor moldoveneşti. Unul din obiectivele majore în definirea capelei a fost încercarea de a realiza un lăcaş de cult diferit de o biserică, având în vedere că avem de a face cu dimensiuni mai mici, iar o reducere omotetică a dimensiunilor unei biserici la cele ale unei capele credem că ar genera un eşec.

Cu toate că este situată pe un amplasament destul de mic, sau tocmai de aceea, capela propune un traseu care începe din exterior, trecând apoi spre un spaţiu care anunţă prezenţa lăcaşului, şi anume oglinda de apă ce înconjoară construcţia pe trei laturi, apoi, intrând într-un spaţiu mediator, interior-exterior, acoperit, unde se află lumânărarul, ca odată intrat în interior să se poată accede în zona de cult propriu-zisă, cea acoperită de bolta sferică sau mergând mai departe spre criptele aflate la subsol.

Traseul interior, ce conduce către cripte, a fost conceput ca fiind un element adiacent spaţiului major, al sferei, fiind mai puţin înalt şi acoperit în terasă, fiind separat de spaţiul central printr-un luminator a cărui lumină însoţeşte până în zona criptelor. În interior, continuitatea dată de suprafaţa sferică şi cei patru pereţi întrerupţi doar de golurile de acces în interior şi la altar şi cele două fante verticale oferă un suport continuu necesar pentru iconografia atât de importantă în spaţiul eclezial de sorginte bizantină.

Acest continuum din spaţiul interior este exprimat şi în exterior, volumul principal fiind placat cu acelaşi material (acoperiş şi pe cele patru faţade), care şi el reprezintă deja un arhetip în arhitectura bizantină, şi anume, cărămida. Oglinda de apă la care ne-am referit mai sus este un simbol al purităţii şi reprezintă şi un element ce anunţă trecerea din spaţiul profan într-unul mistic.

  • /

Add Comment

Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *