Un concurs din 1936: Piaţa 8 Iunie

Una din direcţiile importante ale Planului Director de Sistematizare a Bucureştiului, aprobat prin Decret Regal în mai 1935, a fost asigurarea unei reţele principale de circulaţie urbană. Realizarea prelungirii axei nord-sud, spre sudul orașului, dincolo de Piaţa Universităţii, până la actualul Liceu Gh. Şincai1 – a fost una dintre priorităţi.(…)

ARHITECTURA GERMANĂ ÎN ROMÂNIA

Acum doar câțiva ani am avut prilejul să ne bucurăm de surprinzătoarele perspective care s-au deschis în fața expansiunii arhitecturii germane în Orientul Îndepărtat asiatic. Atribuirea de către guvernul imperial japonez domnilor Ende & Böckmann a comenzii pentru marele ansamblu monumental plănuit la Tokyo încă mai face obiectul interesului general, în mod deosebit al cercurilor de specialitate; însă deja ne aflăm în postura de a putea da seamă despre un nou succes similar privitor la o comandă din străinătate, atribuită unui alt birou de arhitectură berlinez.

Biserica Parcul Domeniilor – Cașin din București.

În data de 10 iunie 1936, Consiliul parohial al Parohiei Parcul Domeniilor lansează un concurs restrâns, pe bază de invitații, pentru arhitecții români creștini, în vederea elaborării planurilor bisericii și casei parohiale, care urmau să se construiască în noul cartier, pe terenul viran de la intersecția Bd. Mărăști cu Bd. Mănăstirea Cașin.

CONCURSUL PENTRU SISTEMATIZAREA PIEŢEI CASEI CENTRALE A ARMATEI DIN BUCUREŞTI

Opinia autorului despre proiectele prezentate a fost susţinută de o glumă: „Am spune că de astă dată parcă urbaniştii nu sunt destul de arhitecţi şi arhitecţii destul de urbanişti”. Nu facem aprecieri legate de soluţiile prezentate în sine, dar nu putem să nu remarcăm, cu oarecare admiraţie, modul de redactare al acestora şi aspectul grafic foarte elaborat al fiecărei piese desenate.

Îmi pare foarte rău că nu-mi mai pot permite să particip la competiții deschise

Un concurs reprezintă o mare investiție de efort și creativitate, fiind important în evoluția profesională a oricărui arhitect, iar noi regretăm că nu ne mai putem permite să participăm, deocamdată, la concursuri deschise.
La începutul carierei, făceam concurs după concurs, indiferent de natura lui. Pe atunci nu ne invita nimeni, dar foarte important pentru noi era să avansăm în profesie, să înțelegem mai mult și să ne cunoaștem mai bine. Deci, sfatul meu pentru toți tinerii arhitecți este să intre în cât mai multe competiții deschise.

CONCURSUL DE ARHITECTURĂ

Concursul de arhitectură are o veche tradiţie. Cu mai bine de 600 de ani în urmă, în Florenţa anului 1401, a fost iniţiat un concurs (poate primul?) de către Fondul „Arte di Calimala” – ghilda înfloritoare a negustorilor de textile – pentru a desemna, dintre mai mulţi arhitecţi-sculptori-pictori renascentişti, pe cel ce va realiza porţile (de nord şi mai apoi de vest) ale Baptisteriului. Porţile proiectate şi realizate de Lorenzo Ghiberti se pot admira şi astăzi.

„Un teatru ambulant”, Londra, 1961

În anul 1961, UIA a lansat un concurs internaţional cu tema „Un teatru ambulant”. Proiectele premiate la nivel naţional urmau să fie prezentate în expoziţia studenţilor-arhitecţi care a avut loc între 4-7 iulie 1961, la Londra, cu ocazia celui de al VI-lea Congres al UIA.

Andrzej Wajda – regizorul spațiului

Regizor al spațiului, Andrzej Wajda a dăruit Cracoviei Manggha nu numai ca instituție a dialogului, ci, mai presus de toate, ca simbol al arhitecturii contemporane. Autorul acestei construcții neobișnuite, amplasate chiar în fața complexului Wawel, este Arata Isozaki, un clasic al arhitecturii japoneze. Viziunea imaginată de el, în 1989, a fost realizată între anii 1993-1994 de o echipă de arhitecți cracovieni, condusă de Krzysztof Ingarden, și a devenit un simbol al sintezei dintre idee și tehnologie.

Noul nu chiar nou și reforma radicală ca Realpolitik

Cu excepţia naturii autoritare, politica lui Gropius la Bauhaus a semănat oarecum cu partea bună (majoritară) a politicii lui Bismarck. „Realpolitik” a însemnat o îmbinare judicioasă de principii democratice cu unele conservatoare, îmbinare flexibilă şi permanent mulată pe condiţiile schimbătoare ale realităţii, aplicată diplomatic, dar hotărât.

CONCURS SALA DE CONCERTE ȘI SEDIUL FILARMONICII TRANSILVANIA CLUJ-NAPOCA

Proiectul echipei noastre propune o abordare urbanistică și arhitecturală care să genereze o imagine unitară, în vederea susținerii statutului cultural înalt atât al Filarmonicii Transilvania, cât și al orașului Cluj-Napoca. Amplasamentul propus este situat în imediata apropiere a zonei centrale și acoperă o suprafață de 13.923 mp.

Concursul ca generator de succes

Privit în esența sa, concursul nici măcar nu ar avea de ce să constituie subiectul unei contradicții sau a unei dezbateri între actorii contributori în dezvoltarea peisajului urban indiferent de scara investiției. Concursul este un concept axiomatic și logic în orice domeniu de activitate și se reflectă pozitiv asupra oricărui rezultat dorit.

Experiența mea

Am aflat de concursurile internaționale de arhitectură încă din primul an de facultate, când printr-o întâmplare am ajuns să ajut la realizarea unei machete pentru un concurs de locuințe pentru Abu Dhabi, la care participa un grup de asistenți.
Am urmărit cu admirație participările studenților mai mari, veniți de la Timișoara, la concursurile Shinkenchiku de la sfârșitul anilor ’70 și începutul anilor ‘80 publicate în JAPAN Architect.(…)

CONCURSURILE LA CLUJ-NAPOCA

(…)Au trecut 30 de ani în noul context politic și se manifestă tot mai mult dorința de a ne plia pe tendințele practicii contemporane, dar nu pot fi neglijate efectele globalizării, ale ritmului alert al civilizației informației (când orice defazare față de exigențele ei poate duce la efecte negative), ale condiționărilor climatice, ale unui ecosistem viabil ș.a. (…)

International Competitions in Architecture (ICARCH)

Arhitectura, dacă într-adevăr este „o stare de spirit”, ne poate susține în momentele noastre cel mai dificile existențial, dar nu o poate face dacă dăm uitării esența sa.
Și e foarte posibil ca, dacă o renaștere în arhitectură ar fi să aibă loc, ea să vină dinspre metafizică. Poate metafizica va salva fizica, ca sa spun așa, poate.
Pe lângă asta, poate gândul lui Alvar Aalto ne-ar stimula spre o altă înțelegere a arhitecturii, ca fenomen cultural: „Architecture belongs to culture, not to civilization”. Interesantă distincție.