RDW

O universitate, trei facultăți

Creatoare de unitate şi originalitate, ancorată în domeniul artei și tehnicii, Universitatea de Arhitectură şi Urbanism din Bucureşti deţine, prin tradiţie și inovație, prin talentul și efervescența absolvenților săi un loc de prim rang în consolidarea şi dezvoltarea învăţământului, ştiinţei, artei şi culturii naţionale.

Ipostaze reprezentative ale vieții de student

A fi student la «Ion Mincu» este acum şi a fost dintotdeauna un motiv de mândrie pentru cei care dobândesc acest statut şi admiraţie pentru cei din exterior. Este un statut pe care îl dobândeşti în principal prin muncă, determinare şi seriozitate. Desigur, aici intră şi o doză considerabilă de talent, dar care, în absenţa calităţilor menţionate anterior, îşi pierde forţa. «Mincu» este mai mult decât o instituţie de învăţământ superior. Aici se constituie o echipă.

Spiritul unui loc și al unor oameni aparte

Cei care am ajuns să alegem Arhitectura avem fiecare povestea lui. Povești diverse care încep devreme, la unii, la vârste fragede, sau, la alții, în preajma terminării liceului. Dar cu toții am auzit povestindu-se despre ce înseamnă Arhitectura, cum sunt și ce fac arhitecții, cum sunt văzuți de către alții.

De la Platon încoace, Atlantida ne face să visăm

Pentru un arhitect, sentimentul că a creat un ambient structurat integral pe baza unei povești și că a văzut turiștii uimiți de realizarea „autentică” a tuturor artefactelor și elementelor decorative și cu adevărat încântați că au vizitat un astfel de loc este de neprețuit.

Lapis exilis

La începutul anilor ’90, una dintre activitățile cele mai importante ale UAR era recuperarea legăturilor cu arhitecții români plecați peste hotare în perioada comunistă.O expoziție somptuoasă la Sala Dalles, cu un catalog pe măsură, ne deschidea celor încă foarte tineri atunci o pagină necunoscută, altfel decât prin șoapte și povești apocrife, din activitatea acestor arhitecți. Între timp, plecau alții, începând cu măcar jumătate din promoția mea (1990), rană deschisă și astăzi, de altfel.

Dan COMA , UN CADILLAC CU COARNE

Numitorul lor comun este Natura. Dar unde este acea Natură la care visăm cu toții? Mare parte este de-a dreptul moartă sau conservată cu grijă în parcurile de distracții, care nu sunt decât niște sicrie proiectate pentru aceeași Natură moartă. Natura reprezintă rădăcinile noastre, dar acestea sunt acoperite cu un strat gros de ciment sau sunt prezervate atent, între garduri înalte, în ”oaze” de distracții. Așa cum am arătat, în zilele noastre, nu trăim viața, ci doar o vizităm.

„ARHITECȚII ȘI EXILUL”

Exilul este un fenomen complex, cu sfâșieri lăuntrice greu de redat în cuvinte. Paul Barbă Neagră, realizatorul ciclului de filme pentru televiziunea franceză „Arhitectura și geografia sacră”, a afirmat că există studii care atestă că procentul celor distruși în integritatea sistemului lor nervos este de cinci ori mai mare la cei care au emigrat decât la cei care au rămas în țară.

ARHITECȚI SPRE ȘI DINSPRE ROMÂNIA PÂNĂ ÎN 1940

Pentru impunerea profesională a primei generații de arhitecți români se va reuși, după unele tatonări eșuate, constituirea la 26 februarie 1891 a Societății Arhitecților Români – SAR, urmată în 1892 de înfiinţarea Școlii de Arhitectură, mai întâi ca instituție particulară aparținând de SAR, din 1897/1904 preluată de către stat; urmată în 1906 de apariția primului număr al revistei Arhitectura. Activitatea acestora, care în timp au trebuit să depășească numeroase obstacole, a continuat până astăzi, dovedindu-se durabile.

Migrația… Exodul… Speranța

Acest număr al revistei încearcă să facă o succintă trecere în revistă a mișcărilor arhitecților spre și dinspre Țările Române, de-a lungul vremurilor. Pentru că, începutul arhitecturii noastre culte se datorează, în principal, prezenței arhitecților străini veniți în mai multe etape și valuri pe aceste meleaguri: catalanul Xavier Villacrosse, elvețianul Johann Schlatter, nemții Joseph Weltz, Conrand Schink, Johann Veit, Gustav Freywald, Anton Heft, Luigi Lipizer, francezul Michel Saint-Jourand, austriacul Friederich Hartmann, cehul Marin Kubelka.

Un concurs din 1936: Piaţa 8 Iunie

Una din direcţiile importante ale Planului Director de Sistematizare a Bucureştiului, aprobat prin Decret Regal în mai 1935, a fost asigurarea unei reţele principale de circulaţie urbană. Realizarea prelungirii axei nord-sud, spre sudul orașului, dincolo de Piaţa Universităţii, până la actualul Liceu Gh. Şincai1 – a fost una dintre priorităţi.(…)

ARHITECTURA GERMANĂ ÎN ROMÂNIA

Acum doar câțiva ani am avut prilejul să ne bucurăm de surprinzătoarele perspective care s-au deschis în fața expansiunii arhitecturii germane în Orientul Îndepărtat asiatic. Atribuirea de către guvernul imperial japonez domnilor Ende & Böckmann a comenzii pentru marele ansamblu monumental plănuit la Tokyo încă mai face obiectul interesului general, în mod deosebit al cercurilor de specialitate; însă deja ne aflăm în postura de a putea da seamă despre un nou succes similar privitor la o comandă din străinătate, atribuită unui alt birou de arhitectură berlinez.

Biserica Parcul Domeniilor – Cașin din București.

În data de 10 iunie 1936, Consiliul parohial al Parohiei Parcul Domeniilor lansează un concurs restrâns, pe bază de invitații, pentru arhitecții români creștini, în vederea elaborării planurilor bisericii și casei parohiale, care urmau să se construiască în noul cartier, pe terenul viran de la intersecția Bd. Mărăști cu Bd. Mănăstirea Cașin.

Îmi pare foarte rău că nu-mi mai pot permite să particip la competiții deschise

Un concurs reprezintă o mare investiție de efort și creativitate, fiind important în evoluția profesională a oricărui arhitect, iar noi regretăm că nu ne mai putem permite să participăm, deocamdată, la concursuri deschise.
La începutul carierei, făceam concurs după concurs, indiferent de natura lui. Pe atunci nu ne invita nimeni, dar foarte important pentru noi era să avansăm în profesie, să înțelegem mai mult și să ne cunoaștem mai bine. Deci, sfatul meu pentru toți tinerii arhitecți este să intre în cât mai multe competiții deschise.

CONCURSUL DE ARHITECTURĂ

Concursul de arhitectură are o veche tradiţie. Cu mai bine de 600 de ani în urmă, în Florenţa anului 1401, a fost iniţiat un concurs (poate primul?) de către Fondul „Arte di Calimala” – ghilda înfloritoare a negustorilor de textile – pentru a desemna, dintre mai mulţi arhitecţi-sculptori-pictori renascentişti, pe cel ce va realiza porţile (de nord şi mai apoi de vest) ale Baptisteriului. Porţile proiectate şi realizate de Lorenzo Ghiberti se pot admira şi astăzi.

Powered by Jasper Roberts - Blog