Construcţia şi deconstrucţia dimensiunii locale
În gândirea modernă, cea care a luat naştere începând cu Alexandre de Humboldt şi Carl Ritter, reflecţia care se apleacă asupra planului local nu poate fi disociată de aceea care abordează suprafaţa terestră în totalitatea sa.
Trei trăsături ale peisajului, în dialog cu arhitectura
Se obişnuieşte, în genere, ca articolele pe tema peisajului să înceapă subliniind fie ambivalenţa acestuia (peisajul ar fi atât „mediul în mărime naturală”, cât şi „reprezentarea acestui mediu”), fie dependenţa sa faţă de om (peisajul presupune un anumit punct de vedere).
John Ruskin: peisaj și democrație
John Ruskin, autorul lucrării Pictori moderni, a fost estet, geolog, naturalist și moralist. A fost interesat de peisaj ca temă aparte în artă și ca forță a binelui sau a răului. În jurul anului 1850 a încercat să realizeze o asociere între peisaj și democrație.
„Peisajul ca arhivă”: istoria structurării peisajului de vilegiatură sinăian
Peisajul este o creaţie a timpului care reclamă privirea retrospectivă asupra teritoriului modelat odată cu dezvoltarea comunităţilor umane. Peisajul natural a fost transformat în mod progresiv…
Metodologia de identificare şi evaluare a peisajului
Pe 23 iulie 2002, în Monitorul Oficial al României a fost publicată Legea nr. 451 din 8 iulie 2002 pentru ratificarea Convenţiei europene a peisajului, adoptată la Florenţa la 20 octombrie 2000.
Bucureştiul neiubit, peisaj… sau nu… (?)
Se vorbeşte deseori despre Bucureştiul neiubit (cele mai multe oraşe româneşti sunt neiubite, dar am să vorbesc despre Bucureşti căci eu în el trăiesc şi, mai ales, pe el eu îl iubesc).
Tranziția naturii urbane
Natura urbană nu e un element inocent. Indiferent de felul în care se prezintă – lucrată sau lăsată să crească – diversele forme de vegetaţie vorbesc limbaje suprapuse: despre politică şi ideologie, despre concepţie arhitecturală şi urbană, dar şi, pur şi simplu, despre gust.
Peisajul – o față a lumii
Ascensiunea lui Francesco Petrarca pe Mont Ventoux a fost evocată de mulţi şi de multe ori, până la a ajunge să fie considerată evenimentul care marchează simbolic „descoperirea” peisajului de către europeni.
