CLUJ / MASS

 

Discursul grupului MASS este laconic, dar are multe de spus. Cu fiecare proiect, în spaţiul rarefiat al ideilor sau în realitatea suculentă a periferiilor noi, conceptul dezvăluie şi fructifică sursa conexiunilor generatoare de sens.

Atelier MASS s-a constituit în anul 2011, prin asocierea a patru foști colegi de facultate. După terminarea studiilor, primii ani de practică au fost de acomodare la abordarea pragmatică a arhitecturii, un ritm pentru care şcoala nu te pregăteşte. De câţiva ani, a apărut căutarea firească a drumului nostru și dorinţa de a ne încerca propriile forţe. Ne-am regăsit în concursurile la care am participat împreună, în interesul comun pentru proiecte care nu ne îngrădesc în rutină.

Avem convingerea că o bună comunicare și colaborare cu cei din alte domenii este necesară pentru un nivel performant al soluțiilor. La rândul nostru suntem implicaţi în diverse activităţi conectate, într-un mod evident sau subtil, la domeniul arhitecturii.

Cercetarea mediului urban românesc și identificarea unor tipuri de intervenție la scară mică pentru ridicarea calității lui este una dintre preocupările noastre permanente. Prin asociația Minimass, participăm la proiecte culturale, cum ar fi „Superbia”, care studiază evolutia și ameliorarea noilor periferii urbane.

Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás
Anul înființării: 2011
Adresă: Cluj-Napoca, str. Napoca, nr. 2-4, ap. 16-17
Contact: atelier.mass@gmail.com / Tel: 0364.142.651

 

Amenajare temporară TransilvaniaFest

Prin proiectul de la Blaj, am abordat problematica unei ample si spinoase realități cultural-istorice: patrimoniul architectural aflat într-o avansată stare de degradare.

Palatul Cultural din Blaj este doar unul dintre numeroasele exemple de neglijare conștientă și voluntară a cladirilor prestigioase din Transilvania. Moștenirea construită valoroasă anterioară sistemului socialist, martor incomod al evoluției istorice în raport cu „noua epocă”, era programată pieirii.

Activarea temporară a palatului lasat în paragină invocă o redobândire magică a identității lui pierdute. Opus abandonului reprobabil, evenimentul cultural inițiază o reabilitare ideologică a spațiului desființat de istoria recentă și deschide calea spre concursul de arhitectură lansat de organizatori. Scopul principal este sensibilizarea publicului la fenomenul ireversibil de disoluție a valorilor patrimoniale. Asumând precaritatea situaţiei postcriză, se propun modele alternative, temporare de functionalizare a spaţiilor, în aşteptarea unor soluţii viabile.

Conceptul amenajării dobândește forța din contrastul afirmat între eleganța festivă a inserției temporare și negura trecutului traumatic. Elementele de limbaj susținute de elemente tehnice acuză, la propriu și la figurat, detașarea evenimentului față de contextul decăzut. Lumina perimetrală trasează un spațiu nou de referință, suprafața de calcare, înălțată și detașată de cadru, descrie și asigură un parcurs, afirmă un ritual tămăduitor.

„Materializarea proiectului a fost marcată de limitări tehnice şi financiare şi de dificultatea de a organiza echipe de voluntari total lipsiți de experiență. A fost necesară implicarea noastră efectivă în realizarea amenajării și, în mod surprinzător, hazardul şantierului şi nesiguranţa ce a persistat până la final s-au transformat într-o surpriză total plăcută. Experimentarea fizică (nu doar intelectuală) a naşterii în concret a arhitecturii oferă un sentiment de satisfacţie greu de cuantificat.”( Camelia Sisak)

Locație: Palatul Cultural din Blaj

Blaj, jud. Alba

Temă/Funcțiune: Amenajare temporară TransilvaniaFest

Proiectare/execuție: 2011

Echipă proiect: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás

 

Cafeneaua Papillon

Concurenţa pe o piaţă tot mai abundentă, aceea a cafenelelor (ca şi în retail sau în designul hotelurilor) creează oportunităţi nu doar pentru consumatori, ci și pentru arhitect/designer/artist solicitat tot mai des în amenajări interioare. Identitatea vizuală devine parte esenţială a appeall-ului și unealtă de marketing, iar acest fapt produce două efecte: cerinţa pentru design creativ şi, simultan, consumul acestuia.

Iar atunci când avem de-a face cu investitori tineri, la început de drum și cu resurse limitate, imaginaţia este suplimentar solicitată pentru a găsi soluţii necostisitoare și manopere low-tech fără a compromite imaginea finală. Aceste dificultăţi pot fi depăşite de bunul dialog dintre elementele trinomului beneficiar-arhitect-executant, de entuziasmul și implicarea părților, precum și de disponibilitatea de a experimenta.

Conceptul de papillon (fluture), pe care l-au propus beneficiarii, nu conținea nicio referință vizuală asociată, doar un nume de care aceștia se atașaseră, precum și o idee despre publicul-țintă: „oameni ca și noi”, ceea ce însemna o atmosferă tinerească și relaxată.

Amenjarea interioară pleacă de la abordarea noțiunii de fluture de pe o poziţie mai puțin comercială și drăguță. Astfel, papillon nu este asociat cu flori și gingășie, ci cu o interpretare alternativă: fluturele de noapte alb, efemer, atras de lumina electrică. O serie de imagini invocate de această interpretare a creat limbajul plastic al amenajării: geometrie abstractă albă, suprafețe pliate, becuri incandescente aparente, ideea de insectar etc.

 

Locație: Cluj-Napoca

Funcțiune: Amenajare cafenea

Execuție/proiectare: 2011

Suprafața: 100 mp

Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga, Camelia Sisak, Sisak Tamás

 

Concurs extindere Biblioteca Centrală Universitară

Proiectul propune o reflecție și o critică a volumului în arhitectură în favoarea spațiului. Astfel, soluția a fost gândită dinspre interior spre exterior, concentrându-se asupra calităților spațiale ale luminii, proceselor temporale, dar și a implicațiilor privind construcția unui asemenea program și traseele sale posibile în viitor.

Biblioteca este, în primul rând, un spaţiu cu un timp propriu. Comunicarea informaţiei se face fără cuvinte, într-o linişte profundă şi printr-un gest individual. Liniştea, concentrarea, durata şi nemişcarea favorizează experienţele legate de trecerea timpului. Mişcarea luminii, schimbările climaterice (nebulozitate, ceaţă, ploaie, ninsoare), înserarea, culorile şi densităţile sezoniere ale vegetaţiei devin senzaţii spaţiale tangibile.

Lucrând cu lumina naturală, proiectul conturează un cadru neutru şi seren în care culorile deschise şi suprafeţele netede amplifică starea de lumină şi o propagă către miezul clădirii. Prin faţadele vitrate în totalitate, spaţiile ample devin receptoare: cutii albe de rezonanţă a fenomenelor temporale. Conform simulărilor fotometrice asupra modelului clădirii, densificarea partiului se face odată cu scăderea luminii, dar şi a scării arhitecturale. Această densificare permite realizarea unor structuri reduse la minimum ce creează o scenografie diafană şi ritmată în dialog cu vegetaţia exterioară.

Pe de altă parte, programul arhitectural necesită și o reflecție asupra viitorului problematic al bibliotecii, pusă sub semnul întrebării de era digitalizării şi a noilor medii virtuale. Se pune, aşadar, problema unui organism adaptabil la noile necesităţi funcţionale, a unui volum restructurabil în totalitate cu eforturi reduse.

Soluția prilejuiește o discuție asupra elementelor esențiale ale arhitecturii: spațiu, lumină și timp. Timpul mediază relația dintre primele două constituente, iar împreună generează o arhitectură epurată de surplusuri, un spațiu al esențelor, o arhitectură minimală.

 

Locație: Cluj-Napoca

Funcțiune: Depozit cu acces liber la raft, BCU „Lucian Blaga”

Proiect: 2010

Echipa: Silviu Aldea, Kiss Zoltán, Sisak Tamás; vizualizare Mihai Pricop

 

Concurs – Centru multifuncţional birouri/sport

Cum înscriem o clădire într-un context volumetric destul de unitar, faţă de care cerinţele funcţionale ale temei de concurs par exagerate şi supradimensionate?
La acest proiect, considerentele volumetrice şi de integrare în context au fost prioritare faţă de rezolvările funcţionale surprinzătoare. Propunerea accentuează caracterul mixt al contextului construit, de funcţiuni publice şi locuire colectivă de mică densitate, şi în acelaşi timp oferă cât de multă suprafaţă verde. Ne-am concentrat pe articularea în faţada principală a celor două unităţi funcţionale şi pe deschiderea către stradă, mediu şi utilizatori.

Sportul este o necesitate pentru dezvoltarea echilibrată a copiilor, iar clădirea este accesibilă, atractivă şi prietenoasă, atât pentru practicanţi, cât şi pentru spectatori. Această atitudine apare la faţade şi, mai ales, la ideea gradenelor exterioare din dreptul bazinului de polo care pot servi ca extensie a celor interioare sau, pur şi simplu, ca spaţiu semipublic de observaţie a activităţii dinăuntru prin vitrajul generos. Pe acoperiş este posibilă amplasarea a două terenuri de streetball, unul accesibil pentru personalul de la birouri şi unul pentru public, dinspre curte.

Suprafaţa ocupată de clădire este recuperată pentru vegetaţie pe faţadele acesteia, iar curtea interioară aduce lumină şi aer proaspăt la birouri şi la parcarea din subsol. Vegetaţia apare şi în logiile corpului de birouri care, alături de ferestrele modulare în diverse combinaţii, fragmentează şi diversifică volumul.

 

Locație: Cluj-Napoca
Funcțiune: Birouri pentru ISJ, bazin de polo şi sală de handbal pentru copii
Proiect: 2010
Echipa: Sisak Tamás, Miruna Marinescu

 

Concurs Gosta-Serlachius

Concursul s-a desfăşurat în martie 2011 pentu extinderea Muzeului Gösta Serlachius, care adăposteşte cea mai mare colecţie privată de pictură din nordul Europei. Tema presupunea realizarea unor noi spaţii de acces, spaţii pentru expoziţii permanente şi itinerante şi anexe, însumând o suprafaţă totală de 5.000 mp. Amplasamentul se află într-un peisaj specific pentru Finlanda, accentul punându-se pe discreţia intervenţiei şi respectul faţă de cadrul natural şi clădirile existente, dintre care cel mai important este conacul de cărămidă aparentă din anii 1930.

Plecând de la scara redusă şi caracterul pavilionar al corpurilor existente dispuse liber în parc, soluţia propusă accentuează calitatea spaţială a peisajului. Amprenta noului corp al muzeului are un impact minim asupra vegetaţiei existente, dezvoltându-se în cea mai mare parte pe suprafaţa pietruită din faţa conacului. Dispunerea volumului principal al muzeului întăreşte axul compoziţional N-S, care dă caracterul întregului parc. Extinderea reiterează într-un volum arhetipal silueta conacului Serlachius şi stabileşte un dialog formal între cele două.

Noua clădire (care conţine accesul principal) şi cea veche (capătul traseului muzeal) delimitează o „curte de onoare”, o platformă minerală – suport al diverselor activităţi conexe expoziţiilor interioare. Numeroase dale circulare de sticlă încastrate în pavaj, un larg patio eliptic şi două luminatoare bazin creează o scenografie discretă pentru acest spaţiu public ce îşi schimbă caracterul odată cu lăsarea serii.

Volumul propus, aparent monolitic, se deschide dinspre foaierul de acces spre sala de conferinţe şi apoi spre peisaj, creând o senzaţie de trecere luminoasă. Aceeaşi deschidere spre peisaj apare şi la nivelul superior în sala de expoziţii itinerante, prin terasa adiacentă, unde exponatele stau sub cerul liber în umbra discretă a clădirii.

Forma eliptică a patio-ului este concepută în trompe l’oeil, focalizând atenţia vizitatorilor din holul subteran spre clădirea conacului. Patio-ul adăposteşte şi un ochi de apă liniştit care distribuie lumina şi potenţează fenomenele meteorologice. Simetria schemei funcţionale induce senzaţia de ordine, orientare facilă şi seninătate. Spaţiile orizontale generoase se îmbină asemenea unei compoziţii clasice prin arhitectură contemporană.

 

Locație: Maenttae (Finlanda)
Funcțiune: Extindere muzeu
An de proiectare: 2011
Echipa: Silviu Aldea, Marius Cătălin Moga,
Camelia Sisak, Sisak Tamás;
Colaborator: Oana Cărean

 

Workshop SUPERBIA 

Superbia este un proiect care surprinde un proces continuu de descoperire a noii suburbii românești începând cu Bienala de la Veneția 2010 și continuând cu workshopul desfăşurat anul trecut. De la simpla observare a unui fenomen nou de dezvoltare imobiliară frenetică și ilustrare detașată a unui contrast între interioarele investite/pretențioase și mediul exterior brut, am ajuns la o discuție concretă asupra modului în care s-au realizat aceste dezvoltări și ce se poate face în situația actuală pentru a le îmbunătăţi.

Cu mai bine de 10 ani în urmă, când a intrat în vigoare actualul PUG al Clujului (1999), intravilanul orașului a fost mărit cu aproximativ 50%, adică în jur de 2.000 de hectare de teren nou (agricol și pășunat, în cea mai mare parte). Timp de 10 ani, până în 2009, aceste teritorii noi au fost cucerite treptat și tot mai accelerat de locuințe, zone comerciale și industriale. Aceste dezvoltări masive au generat fenomenul de Sprawl, definit la nivelul întregii țări de o densitate neomogenă și de lipsa profundă a infrastructurii.

Sprawl-ul nu s-a dezvoltat doar în intravilanul marilor orașe, ci a cuprins (înghițit) și așezările, satele și comunele învecinate. Această situație este foarte uşor de observat în comuna Florești de lângă Cluj, studiul de caz al workshopului nostru. Florești este un caz aparte prin amploarea pe care a avut-o fenomenul de dezvoltare imobiliară, numărul populației aproape triplându-se în ultimii 8 ani, de la circa 7.000 de locuitori în 2003 la aproape 20.000 de locuitori. Țesutul urban rezultat cuprinde un mixaj de locuințe de toate dimensiunile și pentru o gamă largă de utilizatori: blocuri înghesuite, case tip „vilă”, centre comerciale, terenuri agricole, resturi de peisaj. Abia acum, după câțiva ani, utilizatorii încep să se confrunte cu adevăratele probleme ale locuirii în „suburbie” și să conștientizeze lipsurile mediului în care locuiesc. Un alt aspect specific comunei Florești este faptul că noii locuitori simt că sunt clujeni și susțin un mod de viață dependent de orașul Cluj, însă problemele cu care se confruntă țin de administrația locală, și singurul mod de a le rezolva este de a deveni activi/actori urbani în cadrul comunei.

Workshopul început în 2011 își propune să creeze un precedent pentru un mod consistent de rezolvare directă a nevoilor celor care locuiesc acolo. Acest efort este dublat de încercarea de a aduce în cultura generală a oricărui locuitor noțiunea și importanța spațiului public, a spațiului comun și a rolului pe care noua comunitate îl poate deține ca actor urban. Demersul a fost unul punctual, concentrat pe o zonă simptomatică a periferiei, cu un rezultat concret şi care are posibilitatea implementării.

Ideile au variat ca mod de abordare, au fost propuse intervenţii punctuale foarte uşor de realizat, strategii de dezvoltare pe mai mulţi ani sau evenimente care să angreneze o comunitate în formare, chiar mai largă decât cea din zona studiată. Într-o fază intermediară, toate propunerile au fost discutate cu reprezentanţi ai locuitorilor şi ai administraţiei locale, respectiv primarul comunei Floreşti. Expoziția rezultată a stat la baza unei consultări publice și sperăm ca, într-o fază ulterioară, să se încerce implementarea lor cu ajutorul locuitorilor din Floreşti.

Acest workshop a fost realizat de echipa SUPERBIA și de Ordinul Arhitecților din România în colaborare cu Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, Asociația Studenților Arhitecți și Atelier MASS. Parteneri ai evenimentului au fost Primăria comunei Florești şi portalul de arhitectură ArhiForum.

Locație: Florești, jud. Cluj
Funcțiune: proiect cultural
Aplicație proiect: 2011-2012
Echipa: Moga Marius Cătălin, Sisak Camelia,
Sisak Tamás

Citiți articolul integral în numărul special al revistei ARHITECTURA dedicat Clujului

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.



lafarge-logo-footer

ACO_GIF_UAR_1