RDW

Casa Lazăr

Cu doar câţiva ani înaintea demarării lucrărilor de modificare la Casa Lazăr (2004-2005), pe aceeaşi stradă şi la doar câteva loturi distanţă, se finaliza Casa Herczeg. Unda de şoc provocată de demersul acesteia, în sensul infuziei de calitate arhitecturală aplicată unei clădiri banale existente, a fost puternic recepţionată de către beneficiar, care şi-a dorit, în consecinţă, o casă „la fel”. Rezultatul final încearcă însă o detaşare faţă de modelul iniţial, păstrând doar anumite rezonanţe stilistice, menite să preia unda generatoare şi să o retransmită viitoarelor intervenţii din zonă, în sensul unei posibile dezvoltări unitare. Ecourile se lasă încă aşteptate.

 

Casa-parter existentă pe teren a fost păstrată integral până la nivelul acoperişului. În spaţiile iniţiale – două camere mari înspre stradă şi trei dependinţe înspre curte – s-a amenajat zona de noapte. Holul de acces, ataşat în lateral, a fost completat cu spaţiul destinat circulaţiei verticale, închi-zându-se astfel conturul dreptunghiular al casei. Podul existent a fost desfiinţat, mansarda nou-construită rezultând ca un spaţiu generos, vitrat şi riflat pe partea sudică, amenajat ca zonă de zi. Un garaj şi un aparat de acces suplimentar au

fost incluse în compoziţia arhitecturală, închizând întreaga lăţime a terenului. O construcţie anexă din lemn a fost rea-menajată ca bar de grădină acoperit, o terasă şi o piscină des-coperite au fost amplasate în spatele casei, în axul marcat de un nuc care se dorea centrul de interes compoziţional, dar care nu a supravieţuit lucrărilor de şantier. Curtea posterioară a fost gândită ca un living exterior, un spaţiu de relaxare intim ferit de agitaţia oraşului.

Elementele asamblate pe construcţia originală ternă şi exclusiv structurală, păstrată în mod paradoxal nemodificată inclusiv la nivel de goluri în faţade, operează în sensul dematerializării fondului existent şi al deschiderii spre exterior. Ferestrele existente sunt preluate şi integrate compoziţional de cele ale mansardei. Pereţii exteriori ai parterului se transformă în planuri verticale şi glisează pe lângă acoperiş. Acesta, la rândul lui, se desprinde din ansamblu şi se prelungeşte deasupra corpului de acces, care se transformă volumetric în terasa posterioară de la nivelul mansardei. Acoperişul plat al garajului planează peste zona de intrare. La nivelul curţii posterioare, amenajarea grădinii reia, în final, compoziţia pe verticală a faţadelor şi o disipează în peisaj. Materialele folosite oscilează între componenta naturală a curţii, unde s-a lucrat cu piatră naturală la nivelul împrejmuirii şi a pavajului, lemn pentru decking şi bar, apă şi vegetaţie, şi componenta artificială a casei tratată printr-un dialog între alb şi gri, intermediat de un corp de culoare roşie intensă sau de riflajul din lemn pentru umbrirea zonelor vitrate nou-adăugate.

Considerată finalizată la încheierea lucrărilor din anul 2005, clădirea a suferit însă o a doua transformare în anul 2010, datorită necesităţii unui spaţiu locuibil suplimentar pentru noua situaţie familială a beneficiarului.

În consecinţă, proiectul negândit pentru a permite o dez-voltare ulterioară a fost reanalizat, spaţiul de zi de la nivelul mansardei a fost transformat în a doua zonă de dormitoare, iar livingul cu bucătăria generoasă au fost mutate într-un corp nou, creat în grădină.

Locul de amplasament al celei de-a doua extinderi rezultate a fost stabilit în continuarea axului de acces în clădire, pe limita dreaptă de proprietate, vizavi de barul în aer liber şi unit de acesta printr-o platformă placată cu lemn, rezultată în urma unor lucrări de reparaţii la nivelul finisajelor, care nu au respectat compoziţia iniţială a teraselor exterioare, dar care a fost reintegrată în ansamblu prin noua intervenţie. Acelaşi limbaj formal folosit în prima fază a transformării se regăseşte în forma de L a ansamblului perete-planşeu de culoare albă, care se reazemă pe cadrele din lemn stratificat, planează peste celelalte planuri verticale de închidere sau se întinde dedesubtul plăcii terasei de la nivelul mansardei. Zidul de piatră, care era parte componentă a gardului existent, a fost înglobat în spaţiul interior şi a fost detaşat de placa acoperişului prin intermediul unui luminator pe toată lungimea sa. Continuând textura împrejmuirii exterioare pe care o păstrează nemodificată, acesta prelungeşte în amenajarea peisageră spaţiul interior, înglobând extinderea propusă în compoziţia originală.

 

Autori: arh. Constantin Şelariu, arh. Daradics Nandor – faza 1
arh. Constantin Şelariu – faza 2
Structura: ing. Rodica Ţunea – faza 1, Tehnica Schweiz – faza 2
Proiect: Casa Caius Lazăr Fulger, mansardare și extindere
Proiectare: 2003 – faza 1, 2010 – faza 2
Construcţie: 2004-2005, 2010
Biroul: Constantin Şelariu Birou Individual de Arhitectură
Daradics Nandor Birou Individual de Arhitectură
Suprafaţa: 240 mp – faza 1, 300 mp – faza 2
Suprafaţa inițială: 95 mp

Fotografii: Constantin Șelariu

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog