alege_allplan

MOLDOVA / Casa Muzicii – Cluj-Napoca

stud.-arh. Daniel Şoltuzu
îndrumător: prof. univ. dr. arh. Virgiliu Onofrei

Programul este unul predominant cultural.

Funcţiunile de această natură sunt reprezentate de două săli de spectacol, din care una de 600 de locuri, o fonotecă, o bibliotecă, un muzeu – destinat etnomuzicologiei, instrumentelor şi tehnicilor de sunet, săli de repetiţie şi săli pentru workshop. Alături de acestea, în Casa Muzicii sunt prezente spaţii conexe: cafenele, librării şi magazine – precum şi spaţii cu funcţie pregnantă de socializare şi de organizare flexibilă a unor activităţi complementare: amfiteatru exterior şi sală polivalentă.

Amplasarea acestor funcţiuni împreună în centrul vechi al Clujului, mai mult decât un exerciţiu de arhitectură, amenajare peisageră şi urbanism, reprezintă o abordare holistică a unui program arhitectural dedicat muzicii, program ce vrea să redea omului neiniţiat, dar şi celui instruit un spectru mai larg asupra acestei arte.

Aflată pe axul virtual al turlelor Bisericii „Sf. Mihail” şi al Bisericii Franciscane, Casa Muzicii se constituie drept capăt al pietonalului Piaţa Unirii – Casa Matei – Parcul Caragiale, dar oferă totodată o trecere spre Drumul Cetăţuiei, evocând astfel fostul pod – Podul Nemţilor, legătura firească a acestui parcurs către locul cel mai înalt al oraşului.

Noul pod creat şi pasajul ce leagă Parcul Caragiale de curtea interioară şi de accesul casei sunt principalele noduri ce fac posibilă extinderea pietonalului Piaţa Unirii – Piaţa Muzeului spre belvederea de pe Cetăţuie. Această mijlocire pe care o oferă Casa Muzicii nu este un simplu conector ce înlesneşte trecerea spre un alt punct de interes al oraşului, ci se doreşte a fi un popas în care trecătorul să poată auzi muzica sau să compună… odată ajuns aici omul poate şi să experimenteze, să se educe sau să privească.

Amenajările exterioare (Parcul Caragiale, reconversia vechii sinagogi, accesibilitatea terasei, a amfiteatrului ridicat peste nivelul clădirilor şi curtea interioară) invită spre viaţa ce va pulsa sub anvelopa clădirii unde se află laolaltă o filarmonică, un muzeu, o bibliotecă, o fonotecă, săli de repetiţii, spaţii polivalente şi locuri destinate loisir-ului, pentru susţinerea funcţiei de reper a clădirii.

Limbajul arhitectural, contemporan, urmăreşte integrarea în context prin contrast de imagine şi mesaj.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog