RDW

Biserici de lemn. Reaşezarea în comunitate Boz, Târnăviţa, Cerviceşti

Naosul bisericii din Tarnavita

Context

Monumente obişnuite şi fireşti în peisajul rural, spectaculoase pentru mentalul urban, bisericile de lemn se supun unui devastator timp al nepăsării noastre. Multe dintre bisericile de lemn  sunt în momentul de faţă într-un semi abandon. În ultimii ani ele au fost devalizate în repetate rânduri, pierzându-se astfel un important patrimoniu mobil aflat în proprietatea comunităţilor locale. Departe de a mai fi un simbol al unităţii naţionale, al geniului popular, fiecare monument are o istorie aparte, una legată de dificultăţile contemporane, legate de abandon şi ruină.

Pornind de la aceste premise, fundaţia ProPatrimonio împreună cu Ordinul Arhitecţilor din România au iniţiat proiectul 60 de biserici de lemn care a condus, într-o primă etapă, la o campanie extinsă de documentare, cartare şi relevare de biserici din judeţele Hunedoara, Sibiu, Vâlcea şi Gorj şi mai apoi la o serie de restaurări pe cele mai degradate dintre acestea.

Continuând acest proiect consecvent şi de durată, s-au putut deschide o serie de şantiere de intervenţii de primă urgenţă asupra unui număr mai mare de biserici în stare avansată de degradare, lărgind proiectul la scară naţională. Mizând pe o îmbunătăţire a stării bisericilor şi nu pe restaurarea lor, intervenţiile au făcut posibilă totodată şi prezenţa în sate a unor echipe de voluntari cu scopul de a documenta şantierele, de a inventaria patrimoniul bisericesc şi de a iniţia acţiuni de reintegrare a bisericilor abandonate în viaţa satelor în care se află.

Astfel, pe parcursul toamnei anului 2012, bisericile din satele Boz şi Târnăviţa, judeţul Hunedoara, şi din satul Cerviceşti, judeţul Botoşani, au primit învelitori noi din şiţă şi au devenit centrul atenţiei voluntarilor care au iniţiat un proces de recuperare a interesului comunităţilor locale pentru propriul patrimoniu, în vederea unei implicări a locuitorilor şi a unei revigorări economice a zonelor rurale pe termen lung.

Aşadar, intervenţiile reprezintă doar etapa cea mai recentă a unei serii de evenimente şi acţiuni, reunite în proiectul 60 de biserici de lemn, ce îşi propune salvarea acestor monumente dar şi informarea şi sensibilizarea asupra stării lor şi a nevoii de implicare.

 

Activităţi desfăşurate

Pentru ca această succesiune de activităţi să nu sfârşească numai printr-o asigurare temporară a integrităţii fizice, prezenţa echipelor de voluntari a constituit un prilej atât pentru o înţelegere aprofundată a acestor spaţii şi a contextului social, cultural şi economic de care aparţin, cât şi pentru a iniţia un mecanism autosuficient, bazat pe valorile specifice neexploatate ale locului.

Astfel, pe lângă exerciţiile didactice de documentare a şantierelor şi de inventariere a patrimoniului bisericesc, efortul echipelor de voluntari s-a concentrat asupra unor serii de intervenţii complementare cu rolul de a reînsufleţi aceste spaţii pentru comunităţile de care aparţin.

Încercarea de a le revitaliza a implicat atât amenajarea spaţiului bisericilor, prin intervenţii menite să îl facă simţit şi trăit printr-o prezenţă cât mai fidelă materialului istoric original, dar mai ales acţiuni punctuale specifice contextului local, fie ele activităţi desfăşurate sau obiecte construite, ce îşi propun restabilirea unei interacţiuni constante şi bilaterale între biserici şi comunitate. Bănci călătoare, cerbi din tablă, şiţe împrăştiate prin sat şi expoziţii pentru săteni au căpătat o prioritate la fel de mare pe lista tinerilor voluntari pe cât avea şi şantierul în sine.

Impulsul dat de aceste intervenţii (amenajări, instalaţii, activităţi, evenimente) doreşte a genera curiozitatea localnicilor şi un schimb permanent între biserica altminteri uitată şi comunitate, implicând sătenii în viaţa bisericii pentru ca aceasta să îşi poată redobândi ulterior însemnătatea în viaţa satului.

 

Expoziţia

Consecinţă directă a acţiunilor întreprinse în cele trei sate, expoziţia organizată la atelierele Casei Storck îşi propune a fi o continuare firească, dar de la distanţă, a iniţiativelor din Boz, Târnăviţa şi Cerviceşti şi se va manifesta până la sfârşitul lunii ianuarie printr-o serie de activităţi, discuţii şi dezbateri care descoperă şi adresează diferite probleme specifice bisericilor abandonate din mediul rural dar şi probleme ale satului românesc contemporan în general : ce paşi presupune o restaurare completă a acestor biserici ? Cum să desfăşurăm şi ce să aşteptăm de la aceste activităţi de voluntariat în mediul rural ? Care sunt caracteristicile satului românesc contemporan şi ce înseamnă a interveni respectând contextul actual al locului ?

Mutarea aventurii la Bucureşti mizează pe informare la o scară largă, pe interesul şi implicarea unor noi actori, sub acelaşi demers, de a oferi la final acestor biserici posibilitatea reînsuşirii lor de către comunitate.

Evenimentul doreşte să promoveze spaţiul uitat al bisericii de lemn, al valorilor pe care le ascunde şi al situaţiei critice în care se află, pentru o mai bună înţelegere a necesităţii unor intervenţii şi a contextului în care ar putea avea ele loc. În acest sens experienţele echipelor de voluntari trebuie prezentate şi privite ca studii de caz, ca încercări şi prime iniţiative în direcţia găsirii unor soluţii.

Expoziţia se desfăşoară pe două paliere, care îi definesc structura: un spaţiu al acţiunilor practice şi un altul al interacţiunii sociale şi teoretice, ambele cu rolul de a ridica întrebări şi de a găsi răspunsuri necesare şi utile problemei pe care o adresează. Felul în care se ia contact şi se interacţionează cu aceste spaţii reprezintă o transpunere la scară mică a experienţei echipelor de voluntari la faţa locului.

Cunoaşterea bisericilor a fost posibilă, şi chiar determinată, de deschiderea şantierelor. Contactul cu acestea a fost iniţiat şi mediat de către şantier astfel încât şi în cadrul expoziţiei, prima interacţiune se doreşte a fi cu spaţiul activităţilor practice. Acesta va găzdui un mic atelier de dulgherie care, pe durata expoziţiei, îşi propune să aducă soluţii nevoilor imediate, materiale, ale celor trei biserici, prin realizarea unor obiecte sau ansambluri care să călătorească către biserici, unde vor aduce o contribuţie directă.

Realizarea acestor acţiuni, considerate esenţiale pentru a asigura în cele dintâi integritatea fizică şi buna utilizare a spaţiului, prilejuieşte, ca şi în cazul experienţei de pe teren, o cunoaştere şi aprofundare a contextului de care aparţin.

Întrebării fireşti „Ce altceva trebuie oferit acestor spaţii?” îi căutăm răspuns prin propunerea unui al doilea spaţiu, al dezbaterilor teoretice în care, pe lângă studiile de caz privind acţiuni desfăşurate complementar intervenţiilor de primă necesitate, se doreşte organizarea unor discuţii şi prezentări pluridisciplinare, pentru a intui următorii paşi.

Expoziţia îşi propune să devină un intermediar între cele trei sate şi Bucureşti împărtăşind experienţa trăită de echipele de voluntari în Boz, Târnăviţa şi Cerviceşti dar şi producând obiecte şi idei direct utile pentru cele trei biserici şi comunităţile lor aferente. Atât exponatele cât şi obiectele , discuţiile şi ideile provenite din participarea activă a specialiştilor şi a publicului la diversele evenimente ale expoziţiei vor permite continuarea proiectului la faţa locului.

Scopul acestei etape în procesul reînsuşirii acestor spaţii, este de a informa, de a implica, de a discuta şi de a dezbate, de a ridica întrebări şi de a găsi răspunsuri, de a asigura integritatea şi buna funcţionare a acestor spaţii, de a asigura cadrul unor intervenţii viitoare.

Expoziţia şi atelierul de dulgherie rămân deschise pentru vizitatori până la data de 27 Februarie 2013, la atelierele Casei Storck din strada Vasile Alecsandri nr. 16 – de miercuri până vineri între orele 12:00 – 20:00, iar sâmbăta şi duminica între 15:00 – 20:00.

Membrii echipelor de voluntari si autorii fotografiilor publicate: Ioana Bănică, Mihai Bucur, Dan Cioclu, Tudor Elian, Raluca Herman, Andreea Daniela Machidon, Răzvan Moldoveanu, Dana Ninulescu, Maria Daria Oancea, Alina Panait, Raluca Peştişanu, Sergiu Popa, Simina Ana-Maria Purcaru, Matei Eugen Stoean, Ioana Tilicea, Mara Vasile.

Biserici mici. Planuri mari / link pagina FB (https://www.facebook.com/BisericiMiciPlanuriMari)

Comments

comments

Comments
One Response to “Biserici de lemn. Reaşezarea în comunitate Boz, Târnăviţa, Cerviceşti”
Trackbacks
Check out what others are saying...


Powered by Jasper Roberts - Blog