RDW

Boris Buden – Zona de trecere. Despre sfârşitul postcomunismului

Editura Tact, Colecţia de stradă, Cluj, 2012

Hollywoodul fără happy end e cel mai crud realism, dar ne complacem să-l criticăm, și aici e adevăratul opium, pentru simplul fapt că ne lasă să ne simțim foarte deștepți. Happy end-ul este un soi de final emfatic convenit tacit cu consumatorul. Tot așa este istoria Estului privit dinspre Vest. E o poveste dură (comunistă) cu un happy end de un atât de mare prost-gust încât a rezistat douăzeci de ani.

Mulți gânditori importanți spun deja povestea Estului fără happy end – de la Žižek la Groys (sau numiți orice alt star-pop-philosopher vă mai trece prin minte).

Boris Buden scrie povestea asta fără happy end într-un stil alert, cu o dexteritate a argumentației pop incredibilă și cu o forță de retransmisie demnă de un hit. Ia postcomunismul estic și îl diagnostichează cu precizie: ne-am întors în același punct din care am plecat acum 20 de ani.

Când te întorci în punctul în care a picat ceva ce s-a numit „comunist”, nu mai ai nici happy end, nici happy beginning. Nu entuziasm, nu sentimentalism. Ai altceva, iar cu acest ceva invizibil ne pune în legătură Buden.

(Costi Rogozanu)

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog