RDW

Scènes Roumaines 11 octombrie 2013-12 ianuarie 2014

Ioana Bătrânu Melancholic interior 2012 Acrylic on canvas 247 x 297cm Copyright: Ioana Batranu Courtesy: Plan B, Cluj / Berlin

Ioana Bătrânu
Melancholic interior
2012
Acrylic on canvas
247 x 297cm
Copyright: Ioana Batranu
Courtesy: Plan B, Cluj / Berlin

 Spaţiul cultural Louis Vuitton a ales să prezinte în această toamnă scena artistică românească. O călătorie în exterior, dar şi un parcurs introspectiv, pentru a se sustrage oricărui tip de limită, alături de Marie-Ange Moulonguet, directoarea Spaţiului cultural Louis Vuitton, şi Hervé Mikaeloff, curatorul expoziţiei Scènes Roumaines.
Alina Nechifor: Care este vocația Spațiului cultural Louis Vuitton? Centru de cercetare, de experimentări, platformă democratică, întâlnire inedită … ? Ce teme anume privilegiați și care sunt diferitele demersuri proiective care consolidează atașamentul față de valorile estetice ale mărcii Louis Vuitton? 

Marie-Ange Moulonguet: Spațiul cultural a luat naștere dintr-o dorință intensă de a crea în Paris un loc unic, capabil să evolueze de-a lungul timpului, transformându-se odată cu proiectele și modelat de acele energii care adună laolaltă genuri diverse de public. Un loc care să spună povestea diferitelor țări traversate, a realităților lor istorice și geografice. Sunt abordate apoi teme legate și de intimitatea călătoriilor interioare, călătorii în copilărie, în sensul imprimat scrierii, muzicii sau mail-art-ului, de exemplu. Istoria nu are valoare decât dacă sfârșește printr-un act de filiație sau de creație.

 

A.N.: Ce înseamnă pentru dumneavoastră conceptul de „spațiu”? 

M.-A.M.: Cuvântul spațiu este tot atât de vast ca lumea. Este vorba de un spațiu oferit artiștilor, vizitatorilor, copiilor care îl traversează. El simbolizează locul: un loc oferit și împărtășit. Cel ce este propriu fiecăruia din noi și pe care îl măsurăm cu măsura locului circumscris de ceilalți. Pentru mine, cuvântul spațiu este sinomim cu libertatea, cu generozitatea, cu timpul, cu spațiul-timp. Libertatea artistului de a crea, de a expune, de a se măsura cu ceilalți participând la o aventură colectivă. Iar în cele din urmă, cuvântul spațiu te poartă cu gândul la acea idee foarte aparte de răgaz. Poate chiar și de împingere a limitelor.

 

A.N.: Spațiul cultural Louis Vuitton are ambiția de a constitui o colecție de artă contemporană?

M.-A.M.: Vocația Spațiului cultural nu este aceea de a crea o colecție de artă contemporană. El nu e o galerie de artă contemporană, fiind prin urmare lipsit de o funcție comercială, tot astfel cum nici fundațiile nu au o atare funcție. Încă o dată, el contribuie la punerea în lumină a artiștilor aleși, susținându-i prin sprijinul oferit pentru realizarea unora dintre lucrările lor. Alte lucrări ne sunt împrumutate de galeriile care îi reprezintă sau chiar de artiști.

 

A.N.: Orice călătorie presupune emoții, așteptări și, inevitabil, întoarcerea în punctul de plecare. Cum ați pregătit așadar această deplasare în România, care a fost parcursul mental, anterior celui fizic, și întâlnirile care v-au permis decriptarea scenelor culturale românești?

M.-A.M.: Ideea de a pătrunde mai adânc pe scena artistică a unei țări din Europa de Est ne-a venit în mod cât se poate de natural. Era un aspect care nu fusese încă abordat în cadrul Spațiului cultural. De ce România? Pentru că este o țară ale cărei fațete culturale extrem de bogate și variate au marcat secolul al XX-lea: sculptură, literatură, poezie, muzică, filosofie, arte plastice. Este, în același timp, și o țară apropiată de Franța, atât ca distanță, cât și prin faptul că franceza a fost predată în școli decenii de-a rândul și multe personalități de aici s-au stabilit la noi. Istorisirile sunt mai mereu alcătuite din întâlniri, Istoria, și ea, la fel. Datorită lui Hervé Mikaeloff, curatorul expoziției, am întâlnit-o pe Rodica Seward, președinta casei de licitații Tajan. Este româncă și a locuit mulți ani în SUA. Întorcându-se în Franța, și-a redescoperit țara prin intermediul tinerei scene contemporane de la Cluj, pe care o expune și o apără de atunci cu ardoare. Datorită ei am putut pătrunde în atelierele artiștilor Ion Grigorescu, Ioana Bătrânu și Geta Brătescu, ultima reprezentând, numai ea, o parte semnificativă din istoria artei românești începând cu 1970. Pentru prima dată într-o expoziție de explorare a unei țări, scena istorică și cea contemporană își răspund ca-ntr-un ecou.

 

A.N.: Reflecțiile dumneavoastră actuale asupra călătoriei sunt alimentate de noțiunea de teritoriu? Spațiul cultural Louis Vuitton, prin intermediul expozițiilor prevăzute, participă la o nouă definire/reprezentare a unui teritoriu anume?

M.-A.M.: Un teritoriu implică poate existența unor limite, a unor granițe. E sinonim cu spațiul. Spațiul cultural există și pentru a semnifica multitudinea invitațiilor de a ieși din cadrul frontierelor artistice, intelectuale sau literare.

 

A.N.: Ați ales 13 artiști români, printre care se numără atât figuri majore, cât și nume din tânăra generație. Ce legătură invizibilă unește cele două laturi – o anume activitate de memorie sau poate un raport inefabil cu „fragila arhitectură a trecutului” (pentru a-l cita pe Antonio Lobo Antunes)?

Hervé Mikaeloff: Inițial am pornit în căutarea noii generații de artiști din București și Cluj, cea care a început să lucreze după căderea lui Ceaușescu, iar mai apoi ne-am dat seama de importanța unor artiști ca Geta Brătescu și Ion Grigorescu și ne-am dorit să-i expunem și pe ei în cadrul expoziției.

 

A.N.: Ne puteți spune mai multe despre această revelare a „unei noi stări a picturii”?

H.M.: Pictura este foarte prezentă, ce-i drept, la tânăra generație, dar nu este exclusivă. De aceea apare ca fiind preponderentă și în cadrul expoziției. Dar am putut constata că românii au știut să reînnoiască genul cu vigoare, între abstract și figurat. Vocabularul lor este universal și îi seduce astăzi pe amatorii de pretutindeni.

Artişti:

Ioana Bătrânu, 

Dan Beudean, 

Mihuț Boșcu Kafchin, 

Geta Brătescu, 

Simon Cantemir Hauşi,

Oana Fărcaş, 

Adrian Ghenie, 

Ion Grigorescu, 

Ciprian Mureşan, 

Sergiu Toma,

Mircea Suciu, 

Şerban Savu, 

Bogdan Vlăduţă

 

Curator: 

Hervé Mikaeloff

 

Espace culturel Louis Vuitton

60, rue de Bassano

101, avenue des 

Champs-Élysées, Paris

www.louisvuitton.com/espaceculture

L’Espace culturel Louis Vuitton choisit de présenter cet automne la scène artistique roumaine. Un voyage à l’extérieur, mais aussi un parcours introspectif, pour se soustraire à toute sorte de frontière, avec Marie-Ange Moulonguet, Directrice de L’Espace culturel Louis Vuitton et Hervé Mikaeloff, commissaire de l’exposition Scènes Roumaines.
Alina Nechifor : Quelle est la vocation de l’Espace culturel Louis Vuitton ? Centre de recherche, d’expérimentations, plateforme démocratique,  rencontre inédite … ? Quels sont les thèmes que vous visitez et les différentes démarches projectuelles qui renforcent l’attachement aux valeurs esthétiques de la marque Louis Vuitton ? 

Marie-Ange Moulonguet : L’Espace culturel est né d’un fort désir de créer un lieu unique à Paris qui peut évoluer au fil du temps en se transformant au gré des projets et des énergies à fédérer des publics différents. Un lieu pour raconter les différents pays traversés, des réalités historiques et géographiques. Des thèmes liés aussi à l’intimité du voyage intérieur, voyage dans l’enfance, dans le sens donné à l’écriture, à la musique, au mail art par exemple.
L’histoire n’a de valeur que si elle aboutit à un acte de filiation ou de création.

 

A.N. : Que signifie pour vous le concept d’«espace» ? 

M.-A.M. : Le mot espace est vaste comme le monde. Il est celui offert aux artistes, aux visiteurs, aux enfants qui le traversent. Il symbolise la place : celle offerte et partagée. La sienne propre que l’on mesure á celle circonscrite par l’autre.
Le mot espace est pour moi synonyme de liberté, de générosité, de temps, l’espace-temps. Liberté pour les artistes de créer, d’exposer, de se confronter aux autres en participant à une aventure collective. Enfin le mot espace entraîne cette idée très particulière du répit. Peut-être aussi des limites repoussées.

 

A.N. : L’Espace culturel Louis Vuitton a-t-il l’ambition d’une collection d’art contemporain ? 

M.-A.M. : L’Espace culturel n’a pas pour vocation de créer une collection d’art contemporain. Il n’est pas une galerie d’art contemporain et n’a donc pas de fonction marchande. Pas plus qu’une Fondation. A nouveau il permet de mettre en lumière les artistes choisis et soutenus grâce au soutien apporté à la production de certains de leurs travaux. Les autres étant prêtés par leurs galeries ou eux-mêmes.

 

A.N. : Chaque voyage implique des émotions, des attentes et inévitablement un retour au point de départ. Alors, comment avez-vous préparé ce déplacement en Roumanie, quel a été le cheminement mental, bien avant celui physique, et les rencontres qui vous ont permis de décrypter les scènes culturelles roumaines ?

M.-A.M. : L’idée de pénétrer plus avant la scène artistique d’un pays de l’Europe de l’Est nous est venue très naturellement. Question jamais abordée jusqu’alors à l’Espace culturel. Pourquoi la Roumanie? Il s’agit d’un pays de cultures extrêmement riches et variées qui ont marqué le 20e siècle : sculpture, littérature, poésie, musique, philosophie, art plastique. Il s’agit aussi d’un pays proche de la France dans la distance, la langue qui était enseignée à l’école pendant des décennies et dont beaucoup de personnalités sont expatriés dans notre pays. Les histoires sont toujours faites de rencontres, l’Histoire aussi. Grâce à Hervé Mikaeloff, le commissaire de l’exposition, j’ai rencontré Rodica Seward, présidente de la maison de ventes Tajan. Elle est roumaine, a vécu longtemps aux USA. De retour en France, elle a retrouvé son pays grâce à la jeune scène contemporaine de Cluj qu’elle a depuis montrée et défendue ardemment. Grâce à elle, nous avons pu pénétrer les ateliers des artistes Ion Grigorescu, Ioana Bătrânu et Geta Brătescu, qui à elle seule représente tout un pan de l’histoire de l’art roumain depuis les années 1970. Pour la première fois dans une exposition exploratoire d’un pays, les scènes historiques et contemporaines se font écho.

 

A.N. : Est-ce que la notion de territoire munit vos réflexions actuelles sur la question du voyage ? L’Espace culturel Louis Vuitton, au travers des expositions envisagées, participe-t-il à une nouvelle définition / représentation d’un territoire précis ?

M.-A.M. : Un territoire implique peut être l’existence des limites et des frontières. Synonyme d’espace. L’Espace culturel est là aussi pour signifier la multitude d’invitations à sortir des frontières artistiques, intellectuelles ou littéraires.

 

A.N. : Vous avez choisi 13 artistes roumains, parmi lesquels des figures majeures, ainsi que des noms de la jeune génération. Quelle est la trace invisible qui relie les deux parties – un certain travail de mémoire ou peut-être un rapport ineffable avec la « fragile architecture du passé » (pour citer Antonio Lobo Antunes) ?

Hervé Mikaeloff : Nous sommes partis à la découverte de la nouvelle génération d’artistes de Bucarest et de Cluj qui ont commencé à travailler après la chute de Ceauşescu, puis nous avons réalisé l’importance des artistes comme Geta Brătescu et Ion Grigorescu, que nous avons également voulu montrer dans l’exposition.

 

A.N. : Pouvez-vous nous parler de cette révélation d’« un nouvel état de la peinture » ?

H.M. : Il est vrai que la peinture est très présente au sein de la nouvelle génération mais elle n’est pas exclusive. Elle est également majoritaire dans l’exposition. J’ai pu constater que les Roumains ont su renouveler le genre avec vigueur, entre abstraction et figuration. Leur vocabulaire est universel et séduit aujourd’hui les amateurs du monde entier.

Artistes :

Ioana Bătrânu, 

Dan Beudean, 

Mihuț Boșcu Kafchin, 

Geta Brătescu, 

Simon Cantemir Hauşi,

Oana Fărcaş, 

Adrian Ghenie, 

Ion Grigorescu, 

Ciprian Mureşan, 

Sergiu Toma,

Mircea Suciu, 

Şerban Savu, 

Bogdan Vlăduţă

 

Commissaire : 

Hervé Mikaeloff

 

Espace culturel Louis Vuitton

60, rue de Bassano

101, avenue des 

Champs-Élysées, Paris

www.louisvuitton.com/espaceculture

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog