RDW

Scultură / Arhitectură – Workshop Expoziție 2013

6_ai_CFP1

Teoreticianul de arhitecturǎ Joseph Rykwert identificǎ momentul construcţiei reşedinţei princiare din Würzburg, concepute de cǎtre Balthasar Neumann şi decorate de artistul Giovani Battista Tiepolo, ca fiind ultimul exemplu de bunǎ şi completǎ colaborare ȋntre artist şi arhitect din Europa. Argumentele sale sprijinǎ ipoteza conform cǎreia jumǎtatea secolului al XVIII-lea reprezintǎ adevǎratul ȋnceput al modernismului.

Teoreticianul britanic nu este singurul care regretǎ slǎbirea influenţei artelor vizuale asupra procesului creaţiei de arhitecturǎ; Robert Venturi observǎ efectele secundare ale fenomenului schismei ȋn Learning From Las Vegas: lipsa colaborǎrii ȋnzestreazǎ oraşele moderne fie cu formalisme arhitecturale de inspiraţie zoomorfǎ, fie cu „hambare ornamentate” („decorated sheds”). Aceste rezolvǎri stȃngace au ȋnsǎ o calitate evidentǎ: existenţa, din partea proprietarului, a unei intenţii de apropriere.

Situaţia este mai dificil de diagnosticat ȋn cazul construcţiilor ȋn care beneficiarul nu ȋşi doreşte implicarea. „Paralelipipedul profitabil” al lui Rykwert este, deocamdatǎ, standardul ȋn materie de rezolvare arhitecturalǎ ȋn oraşele moderne ȋn care proliferarea formelor banale denotǎ existenţa unui fond din ce ȋn ce mai sterp.

Intenţia arhitectural-artisticǎ este un bun barometru al aspiraţiilor unei societǎţi: putem spune cǎ, ȋn momentul ȋn care o societate depǎşeşte un prag virtual satisfǎcǎtor din punct de vedere al evoluţiei spirituale, primele schimbǎri palpabile vor apǎrea ȋn spaţiul public. Graffitiul sub diversele sale expresii este doar ȋnceputul unei colaborǎri deocamdatǎ tacite, deşi mutual asumate, ȋntre artişti şi unii arhitecţi. Intenţia de apropiere se datoreazǎ primilor, ȋnsǎ existǎ exemple de arhitecţi ce le vin ȋn ȋntȃmpinare. Patrick Bouchain, autorul intervenţiei inspirat denumite Lieu Unique din Nantes, este doar unul dintre ei.

Bouchain a vǎzut ȋntr-o halǎ industrialǎ pǎrǎsitǎ ceva ce multora le-a „scǎpat”: calitatea de „adǎpost” pentru activitǎţi culturale. Fosta fabricǎ de biscuiţi din centrul oraşului franţuzesc a devenit, ȋncepȃnd cu anul 2000, graţie iniţiatorilor acestui proiect, un centru viu de artǎ contemporanǎ şi muzicǎ; aici, intenţiile de dizolvare a barierei dintre artǎ şi public, de ȋntrepǎtrundere a diferitelor zone artistice şi de difuzie a fenomenului cultural sunt facilitate de cadrul scenografic.

Existǎ o serie de asemǎnǎri, dar şi multiple diferenţe ȋntre situaţia noului hotspot cultural din Nantes şi Combinatul Fondului Plastic din Bucureşti.

Combinatul Fondului Plastic ȋnseamnǎ fizic o serie de construcţii de mari dimensiuni ȋntr-o zonǎ destul de ȋndepǎrtatǎ de centrul Capitalei (ȋn spatele Casei Scȃnteii). Ȋn trecut, incinta gǎzduia funcţiuni ce serveau interesele producţiei de artǎ; dintre ele, momentan, funcţioneazǎ doar secţia ce produce culori.

Iniţiativa unui eveniment cultural ȋn Sala Tipografia a CFP a aparţinut celor de la Uniunea Artiştilor Plastici şi a devenit realitate cu concursul Uniunii Arhitecţilor şi a Ordinului Arhitecţilor din Romȃnia. Evenimentul „SCULPTURǍ X ARHITECTURǍ 2013” nu este la prima ediţie, dar s-a desfǎşurat pentru prima datǎ aici; dorim sǎ atragem atenţia publicului iubitor de artǎ asupra potenţialului de dezvoltare a acestui loc, deoarece ne dorim ca, ȋn timp, sǎ transformǎm ȋn realitate aici un viitor Centru al Artelor Vizuale.

Evenimentul a avut douǎ pǎrţi: cea dintȃi a fost workshopul pentru tinerii arhitecţi/artişti şi s-a desfǎşurat ȋn perioada 1-15 octombrie, iar cea de-a doua – expoziţia de proiecte rezultate ȋn urma workshopului: rǎspunsul echipelor implicate la tema datǎ, un proiect pentru un centru viu cu funcţia de „Muzeu Naţional al Artelor Vizuale”.

De-a lungul ȋntregii perioade, ȋn Sala Tipografia au fost expuse lucrǎri de artǎ create de cǎtre artişti romȃni consacraţi ȋn ţarǎ şi ȋn strǎinǎtate precum Mircea Roman, Marian Zidaru, Peter Jacobi, Paul Neagu, Liviu Russu, Alexandru Pǎsat, Ovidiu Maitec şi Titi Cearǎ. Ne-a onorat cu contribuţia sa domnul Dan Perjovschi, care a lǎsat amprenta trecerii sale pe suprafaţa unuia dintre pereţii Sǎlii Tipografia.

Ediţia 2013 a evenimentului a avut parte de contribuţia unei numǎr important de personalitǎţi din sfera artelor şi a arhitecturii. Necesitatea unei mai strȃnse legǎturi ȋntre artǎ şi arhitecturǎ a fost tema principalǎ a prezentǎrilor invitaţilor noştri, dintre care ȋi amintim pe domnii arhitecţi Şerban Ţigǎnaş, preşedintele Ordinului Arhitecţilor din Romȃnia, Şerban Sturdza şi Marius Marcu-Lapadat, decan al Facultǎţii de Arhitecturǎ de Interior; despre conceptul de muzeu de artǎ ne-a vorbit domnişoara drd. arh. Anca Cioarec.

Dintre artiştii care ne-au onorat cu prezenţa ȋi amintim pe domnii Marian Zidaru, personalitate cu multiple expoziţii de artǎ ȋn ţarǎ şi ȋn strǎinǎtate, Peter Jacobi, autor al proiectului cȃştigǎtor al concursului pentru crearea Muzeului Holocaustului din Bucureşti, dar şi pe doamnele Corina Gertz şi Gudrun Teich, prima artist, ce-a de-a doua regizor, autoare ale filmului documentar „Insel am Rhein”.

La finalul perioadei aferente workshopului propriu-zis i-am avut alǎturi de noi pe Andrei Ivǎnescu, arhitect, şi pe Virgil Ilian, inginer specialist ȋn roboticǎ, autorii unei instalaţii digitale interactive.

Evenimentul s-a ȋncheiat cu premierea proiectelor care au rǎspuns cel mai bine cerinţelor temei. Intenţionǎm sǎ organizǎm şi o ediţie 2015 a acestui workshop; credem cǎ aceastǎ calitate de resursǎ cu adevǎrat inepuizabilǎ a imaginaţiei este marele atuu al ȋncercǎrii noastre de a-i aduce mai aproape pe artişti de arhitecţi.

Urmǎtorul pas al acestei iniţiative ȋl reprezintǎ transformarea Sǎlii Tipografia (cu o suprafaţǎ de aproximativ 400 mp şi o ȋnǎlţime de cca. 9 metri) ȋntr-un punct de atracţie pentru iubitorii de artǎ bucureşteni.

Comments

comments

Comments are closed.

Powered by Jasper Roberts - Blog