RDW

„Grădinile invizibile” Cluj – Mănăștur

Grădini în Mănăștu

Grădini în Mănăștu

Structura contemporană a oraşului românesc se articulează pe o componentă omniprezentă de urbanism funcţionalist, modernistă ca origine, care a fost produsul unei decizii externe la scară largă,  din zona politicului, şi nu rezultatul unei dezvoltări organice a oraşului. Astfel, a devenit sursa a cel putin trei probleme majore, specifice acestui tip de urbanism: înserierea spaţiilor şi distanţarea locuitorului faţă de spaţiul public; impermeabilitatea la critică a modelului în interiorul ţării; la nivelul percepţiei subiective, o puternică asociere negativă, datorită exerciţiului impus şi lipsei de continuitate a ţesutului urban.

În Cluj-Napoca, folosind oportunităţile perspectivei de a deveni Capitală Europeană în 2021 şi ofertei administraţiei de a transforma o parte din bugetul local în buget participativ, în 2013, mai multe grupuri de arhitecţi, artişti şi actori ai societăţii civile au început (independent sau în tandem) să atace problema periferiei, concentrându-se pe unul din cele mai mari cartiere de acest fel din România, Mănăştur. Aceasta, în contextul în care Clujul are o dezvoltare ascendentă, iar zona centrală s-a constituit cu succes într-un pol viu din punct de vedere cultural şi economic, cu o identitate puternică.

În prezent, demografia Mănăşturului este foarte diversă şi dinamică, de la cei mai în vârstă la familii tinere şi un număr substanţial de studenţi (atraşi de chiriile ieftine şi de dotări). Dacă, din punct de vedere al utilităţilor, cartierul se dezvoltă spontan în mod substanţial, organizarea spaţiului în baza oricărei strategii, la fel ca prezenţa culturii în spaţiul public, lasă de dorit.

Primii care s-au implicat direct au fost Colectiv A de la Fabrica de Pensule. Activând în zona de nord a Mănăşturului, la marginea pădurii, unde se află un spaţiu verde amplu, inconsistent amenajat, şi grădinile mănăşturenilor de-a lungul unui pârâu, Colectiv A propune noi abordări urbane şi culturale sub forma unor intervenţii sociale şi artistice în spaţiul public1. În tandem cu proiectul cultural „Landscape Choreography”, desfăşurat în trei oraşe europene (Taranto-IT, Cottbus-GE, Cluj-RO – www.landscapechoreography.eu), au adoptat zona verde şi au creat grădini urbane şi spaţii de întâlnire comunitară, dublate de activităţi culturale şi ateliere cu diverse teme. Astfel, a prins viaţă „La Terenuri” (www.la-terenuri.colectiva.ro), proiect la care s-au alăturat cu o sumă de intervenţii şi evenimentele: Zilele Clujului, Zilele Arhitecturii, TIFF.

Proiectul „Verdeaţa Isteaţă” (Gelu Puscaş, Oana Burlă, Mădălina Leş, Paula Tripon, Camelia Maria Poliec – landarchs.com/verdea-istea-de-mntur-interview) a venit în întâmpinarea iniţiativei administrative „Adoptă un spațiu verde”  – care oferă companiilor posibilitatea de a îşi îmbunătăţi imaginea prin luarea în custodie, amenajarea şi întreţinerea unor spaţii verzi publice din Cluj. Grupul a adoptat o fâşie verde în staţia de tramvai de la Biserica Calvaria, piatra de temelie a Mănăşturului. Arhitecţi împreună cu peisagişti şi agricultori au cultivat aici, în centrul unei vaste intersecţii auto cu pod suspendat, sens giratoriu şi linie de tramvai, legume și zarzavaturi, în contrast discret cu tuşele plate ale oricărei amenajări standard. La rândul său, panoul informativ, nelipsit în astfel de cazuri, conţine, în loc de informaţii asupra autorilor, câteva sfaturi pline de poezie despre „cum să construim împreună o comunitate”.

Recentul proiect „Urban Food Stories” (Iulia Hurducaș, Alexandru Fleșeriu, Eszter Péter – www.oar.squarespace.com/galerie-castigatori-durban/), care a câştigat concursul pentru Pavilionul României de la UIA, Durban în 2014, şi-a propus să evidenţieze specificul local al grădinilor urbane, agricultura care se poate face şi la oraş, nu doar la sat. Prin poveştile personale ale micilor agricultori, cum sunt şi cei din Mănăştur, a ieşit la lumină, pe de o parte, autenticul acestor cartiere şi, pe de altă parte, necesitatea locuitorilor de a se apropia de pământ. Grădinile urbane pot fi tranzitorii, ocupând spaţii scăpate momentan de presiunile imobiliare şi adoptate de către comunitate, dar inconsistența lor temporală le face cu atât mai valoroase și demne de prețuit.

Proiectul „Un Dialog” (Simona Or-Munteanu, Ligia Andreica – www.undialog.wordpress.com), demarat tot în 2013, propune o cercetare calitativă prin care să găsească o serie de elemente-cheie pentru îmbunătăţirea percepţiei cartierului Mănăştur. S-au luat în considerare trei perspective: istoria locului, oferta spaţiului public şi proiecţiile locuitorilor asupra spaţiului din cartier şi din imediata vecinătate. Rezultatele cercetării vor fi puse la dispoziţia administrației (cu care deja s-a intrat într-un dialog constructiv) şi vor constitui datele de plecare pentru o a doua viitoare parte a proiectului, de elaborare a câtorva microintervenții experimentale, cu posibilitate de permanentizare.

Această sumă de eforturi concentrate, sperăm, ne va aduce puţin mai aproape de comunitatea din Mănăştur în găsirea soluţiilor corecte şi realiste pentru un spaţiu urban, a cărui energie şi vitalitate depăşeşte cu mult limitele înguste ale faţadelor dreptunghiulare şi gri pe care le oferă mediul construit.

Foto:

Monica Moroșanu

Simona Or-Munteanu

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog