RDW

Depozite ale memoriei. Arhiva unui proiect / proiectul unei arhive

 

P1_I5

Proiect de diplomă: Depozite ale memoriei

Stud. arh.: Valentin Ionescu

Îndrumători: Andra Panait, Cosmin Pavel, Cristina Constantin

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București,

Premiul I sesiunea 2014

 

Credite proiect:

Prima discuție:

Vasile Tătaru (basarabean, istoric şi muzeograf la Muzeul Satului)

Alegerea locului:

Ina Borozan (basarabeancă, arhitect

Andrei Vatamaniuc (basarabean, arhitect)

Discuție grădină:

Diana Culescu (peisagist)

Mihai Culescu (peisagist)

 

Privind în urmă1 pare banal de simplu: a lucra la un proiect, orice proiect, înseamnă în primul rând a face pace cu propria neştiinţă, necunoaştere sau nepotrivire, pe scurt, a-ţi pune pentru moment între paranteze întreaga avere şi a încerca să rămâi cât mai deschis noii situaţii în care singur ai ales să te aşezi. Dar, poate cu atât mai mult, toate acestea sunt de luat aminte atunci când ţi se cere a îndruma un proiect.

Adevăratul proiect este, de fapt, drumul fiecăruia, deschis abia pe măsură ce este străbătut. Parcurs, înţeles şi mai apoi astfel povestit, orice proiect poate ajunge mai bine la celălalt, îl poate face părtaş. Neştiind prea multe la început, am hotărât de comun acord că partea cea mai importantă, atât a diplomei, cât şi disertaţiei, trebuie să fie tocmai punerea în lumină a acestei căutări, iar tot ce se întâmplă pe drum să fie strâns, inventariat, (re)dat. Unii i-ar spune, simplu, cercetare.

Lucrurile s-au rânduit aproape de la sine. O documentare mai mult din filme decât din cărţi, o călătorie în Basarabia, care a însemnat mai degrabă întâlnirea unor oameni decât găsirea unei teme sau a unui loc (acestea s-au arătat mai târziu, tot prin oameni), o listă-inventar cu ce ar putea să fie locul râvnit în care amintirea să poată fi păstrată şi accesată. Iar mai apoi, un loc deja însemnat, o grădină experimentală sovietică, părăsită acum, înconjurată de un val de pământ, hortus conclusus, şi aproape în acelaşi timp, o întâmplare, privilegiul de a-ţi fi încredinţate temporar câteva lucruri care i-au aparţinut cuiva care a fost deportat în Siberia. O lingură, un libret militar, un calendar, o carte de rugăciuni, câteva fotografii vechi te fac să înţelegi că atingerea lor poate readuce în prezenţă ceva din omul acela. Se limpezeşte atunci felul în care se poate opera în „Depozite ale memoriei”. Şi abia peste toate acestea s-au putut adăuga firesc şi celelalte, o investigare a câtorva arhetipuri spaţiale, grădina, incinta, turnul, fântâna, mormântul, prin istorie, arhitectură, reprezentări în pictură, fragmente din cărţi, mergând până la facerea unui detaliu 1:1 (fragmentul de arhivă pentru omul cunoscut şi lucrurile deţinute – o cutie de metal, etanşă, care conţine lingura, fotografiile ş.a.m.d. şi sistemul de stivuire aferent).

Succint spus, la final, proiectul are două straturi, unul al grădinii restaurate, loc al prezentului seren, în care rănile sunt închise, o grădina nouă ce păstrează urmele vechii grădini, masa, fântâna, iar mai apoi câteva breşe, străpungeri, treceri spre un alt strat, al amintirii şi depozitării, sub pământ, în adânc, arhiva, locul de reculegere, mormântul gol, puţul fântânii, apa.

Dar poate mai mult decât atât, la final, proiectul însuşi devine o arhivă. Sau mai multe. Arhivă a unei experienţe personale şi a unei creşteri pentru fiecare dintre cei care au fost părtaşi.

 

Notă:

1  „La data de 30 septembrie 2013 are loc vizita domnului Vasile Tătaru (Nea Vasile, vârsta 55 ani, basarabean, istoric şi muzeograf la Muzeul Satului) și discuția despre realizarea, în cadrul muzeului, a unei expoziții care să aducă aminte de moldovenii supuşi represiunilor politice în anii regimului comunist totalitar. Eram o mână de oameni într-o cameră de cămin așteptându-l pe nea Vasile să ne țină o prelegere despre cercetarea de care s-a ocupat în ultima vreme. (…) M-am hotărât în privința alegerii subiectului de diplomă în ziua imediat următoare, pe data de 01 octombrie 2013. Introducerea făcută de nea Vasile a fost începutul perfect, interesul stârnit atunci față de acest subiect venind în măsura în care știam foarte puține despre cele povestite.” Fragment de text extras din disertaţia Depozite ale memoriei, autor Valentin Ionescu, îndrumător Cristina Constantin, UAUIM, 2014.

 

Întâlnirea

30.10.2013

Discuția despre moldovenii supuși represiunilor politice în anii regimului comunist totalitar.

Multi dintre acești oameni au rămas să-și doarmă somnul veșnic pe întinsurile Siberiei.

01.11.2013

Decizia alegerii subiectului

 

Popaganda regimurilor totalitare

Proiectul deschide un loc al aflării, al accesului la lucruri, date, și al înțelegerii și amintirii.

Caracterul unei societăți care se zbate între democrație și totalitarism necesită prezentarea celor două componente: lumea iluzorie a celor care au îmbrățișat „visul sovietic”, crezând cu naivitate în idealurile libertății și dreptății și „viitorul luminos”, modelat de propaganda sovietică și lumea celor care aveau să cunoască infernul din lagărele închisorilor comuniste.

 

 

Documentare

Din aproape în aproape

Filme și cărți

 

Amplasare geografică

Orașul Criuleni este așezat într-o regiune de coline și șes, pe malul drept al râului Nistru, la distanță de 45 km nord-est de Capitala Repuplicii Moldova – Chișinău.

Atestare documentară 1607-1618

Oraș din 1818

P1_I43

 

Locul
a apărut în perioada postbelică a Uniunii Sovietice ca un loc necesar, fiind proiectat  pentru experimente.

Locul denumit „Câmpul Gama” era o stație experimentală ce aparținea universității agrare, unde se cercetau efectele iradierii asupra culturilor agricole.

Un val de pământ bătătorit formează o incintă circulară cu un singur acces, pe direcția sud-est-nord-vest, marcat de doi pereți groși din beton armat.

 

Grădina

 

Masa

 

Fântâna

 

Depozitarul memoriei

 

Spațiu descoperit

 

Spațiu de regulegere

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog