RDW

Domeniul Coroanei instituţia model a lui Carol I, după 130 de ani

domeniul-coroanei

Cartea prezintă istoria instituţiei pe parcursul celor șase decenii de existenţă începând cu domnia Regelui Carol I şi până la desfiinţarea ei de către comunişti. Autorii, inginerul Nicolae Noica, specialist în istoria construcţiilor româneşti, şi istoricul Ştefan Petrescu, analist al relaţiilor româno-greceşti în secolul al XIX-lea, au reușit printr-o cercetare interdisciplinară să ofere o imagine cuprinzătoare asupra unei instituții care și-a pus amprenta asupra dezvoltării agriculturii României moderne.

Cercetarea se bazează în mare parte pe fondul Administraţiei Domeniului Coroanei de la Arhivele Naţionale care conţine sute de dosare cu informaţii preţioase referitoare la personal şi exploatări agricole, fotografii şi planuri de construcţii.

Cartea este structurată în opt capitole care prezintă principalele aspecte ale organizării şi funcţionării acestei instituţii.

Instituţia a fost înfiinţată în 1884 cu scopul de a oferi regelui veniturile necesare pentru acoperirea cheltuielilor de protocol şi de reprezentare a Coroanei. Domeniul Coroanei cuprindea 12 moşii agricole şi forestiere, situate în Oltenia, Muntenia şi Moldova, în zonele de câmpie, deal şi munte, cu o suprafaţă de peste o sută de mii de hectare.

Într-o ţară cu o economie predominant agrară, instituţia Domeniul Coroanei a jucat un rol determinant în promovarea şi răspândirea inovaţiilor tehnologice şi a metodelor de exploatare a pământului. Domeniul Coroanei  a fost o instituţie model atât pentru marii proprietari funciari, cât şi pentru ţărani. De asemenea, Domeniul Coroanei s-a implicat în dezvoltarea comunităţilor rurale, susţinând educaţia şi iniţiativa privată.

În capitolele referitoare la organizarea instituţiei, exploatările agricole şi mijloacele de producţie, dar şi în penultimul capitol care prezintă activităţile sociale şi de binefacere, Ştefan Petrescu creionează personalitatea administratorilor, a inginerilor agronomi şi a celor silvici, dar şi a unor funcţionari de rând, care într-un fel sau altul au dat viaţă instituţiei căreia i-au dedicat întreaga carieră profesională.

În vederea funcţionării eficiente a instituţiei, administratorii Domeniului Coroanei au iniţiat un program amplu de construcţii, ridicând palate administrative, locuinţe pentru personal, grajduri, remize, crame, mori, ateliere, magazii, fabrici, dar şi biserici, şcoli şi alte aşezăminte culturale pentru sătenii de pe domenii. În scopul îmbunătăţirii vieţii de zi cu zi a  locuitorilor, Administraţia Domeniului Coroanei a elaborat un regulament pentru construcţia de case ţărăneşti. Nicolae Noica face o incursiune în lumea constructorilor, oprindu-se asupra câtorva personalităţi remarcabile, precum Nae G. Andrei Făgădău, Ion N. Socolescu, Ştefan G. Făgădău, Joseph I. Exner, Jean Pompilian etc. Cartea cuprinde un număr impresionant de ilustraţii, planuri de moşii şi de clădiri. Prin amploarea materialului documentar, Nicolae Noica scrie o pagină importantă de istorie a arhitecturii româneşti. În capitolul privitor la evoluţia financiară a Domeniului Coroanei, Noica prezintă care a fost ponderea cheltuielilor pentru construcţii în bugetele anuale. Această carte se încheie cu o scurtă istorie a domeniului Segarcea, prezentat ca o punte de legătură între trecut şi viitor. Obiectivul final al acestei cercetări se doreşte a fi organizarea unui muzeu al Domeniului Coroanei la Segarcea, aflat astăzi în proprietatea lui Mihai Anghel.

Autori:

Nicolae Şt. Noica

Ştefan Petrescu

Editura:

Vremea 2014

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog