RDW

Relativitatea unui concept: densitatea urbană

O variantă a acestui text a fost prezentată în cadrul conferinței „Socialist and Post-socialist Urbanizations: Architecture, Land and Property Rights”, Eesti Kunstiakadeemia, Tallin, mai 2014.

Puține sunt conceptele care sunt criticate de atât de multă vreme și totuși continuă să își păstreze centralitatea în cadrul unui domeniu, precum densitatea urbană.

Criticile gravitează în jurul ideii că densitatea este un instrument slab pentru proiectarea urbană, date fiind modurile diverse de definire a sa. În fapt, pentru a defini densitatea sunt puși împreună termeni diverși: număr de locuitori sau număr de locuințe, suprafață locuibilă, suprafață construită sau volum construit, raportate la o unitate de suprafață care la rândul său depinde de scara la care se poartă discuția (la nivelul orașului sau al vecinătății sau chiar al lotului)1.

Peste confuziile care pot interveni din aprecierea acestor termeni și din combinațiile lor posibile, apare varietatea de definiții care funcționează în diverse spații culturale.

Însă interesul aparte pentru acest concept este ușor de probat, ajunge să ne uităm la câteva cercetări recente de mari dimensiuni, care au ca subiect central densitatea. Voi menționa doar două dintre acestea, din motive de spațiu, însă ele sunt reprezentative pentru gândirea actuală.

Pe de o parte avem cercetările grupului a+t, format din jurnalista Aurora Fernández Per și arhitectul Javier Mozas, în Spania, care au dat naștere unei serii de publicații asupra densității: Why Density? Debunking the myth of the cubic watermelon, Density. New Collective Housing, Density Projects, 36 New Concepts on Collective Housing, culminând cu extensiva DBook – Data, Density, Diagrams, Dwellings. Miza tuturor acestor publicații este de a schimba modul în care privim proiectele de locuințe, de la obiectul arhitectural spre postura sa de element al unui anumit fel de oraș – de aceea, întotdeauna, proiectele pe care le prezintă sunt grupate pe intervale de densitate (de locuitori și de locuințe), în funcție de felul de grupare căreia i-ar putea da naștere. Abordarea teoretică ce însoțește prezentările de proiecte problematizează definiția și funcția densității, iar soluția de integrare a variatelor direcții de definire este una vizuală. Pe lângă diverse „măsuri” ale densității, exprimate în cifre, ei alătură reprezentări schematice ale grupărilor. În plus, a+t consideră că dinamica funcțiunilor într-o grupare trebuie să fie luată în considerare și atunci nu mai este cazul să discutăm despre densitatea de locuințe pe hectar, ci despre coeficientul de utilizare a terenului (în fapt, un CUT măsurat la nivelul grupării și nu neapărat al parcelei), înțeles ca o densitate abstractă, care nu ține cont de utilizarea construcțiilor2.

Al doilea exemplu de abordare recentă a densității urbane este Density Atlas dezvoltat de o echipă multidisciplinară formată din cercetători, urbaniști, arhitecți, designeri și studenți la MIT3. Și în acest caz găsim preocuparea de a defini densitatea în mai multe maniere, concomitent: locuințe pe acru, locuitori pe acru și CUT, pentru a obține o imagine relevantă a ansamblurilor analizate. De asemenea, cercetarea se referă la scara vecinătății sau a insulei urbane, iar coerența comparațiilor este păstrată cu rigoare.

Chiar dacă exemplele discutate pun încă densitatea la lucru pentru a descrie locuirea, vedem, din suprapunerea de definiții și măsurători, „nemulțumirea” cu privire la operaționalitatea conceptului.

Problematic este apoi și aspectul normativ al densității, căci începând cu Unwin și ajungând până la Jane Jacobs, limitarea densității a părut în diverse momente să fie o soluție pentru rezolvarea unor probleme urbane, fără succes însă. În cazul urbanizărilor impuse, specifice statelor din fostul bloc socialist, atingerea unor densități minime, considerate ca fiind specific urbane, era obligatorie. La acestea din urmă mă voi referi în cele ce urmează, discutând în principal cazul Bucureștiului.

Practic, miza acestui text este de a sublinia nevoia cunoașterii traiectoriei istorice a densității urbane ca instrument de sistematizare cu precădere în cazul ansamblurilor proiectate în perioada socialistă, anume, ce definiții ale densității și ce norme au funcționat la un moment dat. Este, așadar, vorba despre a adăuga pe lista „precauțiilor” asupra densității urbane și istoricitatea sa.

În perioada socialistă, în România au fost utilizate densitatea populației (numărul de locuitori pe unitatea de suprafață) și densitatea ca raport între suprafața locuibilă și unitatea de suprafață. Din păcate doar unul din cele două moduri de definire a funcționat la un moment dat ca instrument oficial de evaluare. În fapt, vom vedea în ce mod a fost schimbată prin decizie politică metoda de calcul și ce efecte a avut acest lucru asupra realității construite. Trebuie să menționăm că, în fiecare din aceste situații, directivele care priveau sistematizarea impuneau atingerea unei anume valori a densității. Această valoare este practic unică – ea trebuia atinsă ca valoare minimă, însă restricțiile economice și de suprafață nu permit depășirea ei în practică.

Interesul particular pe care puterea politică l-a arătat acestui indice poate fi motivat prin mai mult decât căutarea eficienței economice, mai ales în cazul Bucureștiului. Este vorba despre continuitatea unei reacții față de densitatea mică a orașului București, contracarată și înainte de război prin regulamente care limitau întinderea teritorială și promovau densificarea.

După instalarea noului regim, ca reacție la ultimul plan director din 1935-1939, ale cărui trăsături „cosmopolite” trebuiau înfierate, au fost elaborate studii și adoptate decizii pentru construirea unui oraș cu adevărat „socialist”. […]

 

Citiți textul integral în numărul 3 / 2014 al Revistei Arhitectura

NOTE:

1  Vezi Elek Pafka, Nothing Gained by only Counting Dwellings per Hectare: A hundred years of confusing urban densities, Conferința State of Australian Cities, Sydney, 2013, p. 1. Consultat în data de 5.08.2014 pe

http://www.soacconference.com.au/wp-content/uploads/2014/01/Pafka-Structure.pdf .

2  Definiție în Why Density? Debunking the myth of the cubic watermelon, a+t research group, a+t publishers, 2014, p. 55.

3  Produsul acestei echipe este site-ul http://densityatlas.org/, care grupează studii de caz asupra unor ansambluri de locuințe din Brazilia, China, Franța, Marea Britanie, India, Japonia, Mexic, Olanda, Pakistan, Singapore și Statele Unite ale Americii, alături de abordarea teoretică necesară.

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog