RDW

SMFoF Uncovering the Factory in Nature

Parc Industrial 2050

Parc Industrial 2050

Proiect de diplomă: SMFoF
Uncovering the Factory in Nature

Stud. arh.: Ioana-Corina Giurgiu

Îndrumători: Enric Ruiz Geli, Pablo Ros, Felix Fassbinder

Architectural Association School of Architecture, Londra, 2014, premiată cu Premiul Foster+Partners pentru Sustenabilitate și Infrastructură

 

Proiectul tratează relaţia dintre mediul înconjurător şi activităţile umane întreprinse la nivelul industriei, interogând direcţia curentă de dezvoltare a fabricilor sustenabile. Pe baza studiului de caz al unei mlaştini maritime din Golful Gabes (Tunisia), propunerea dezvoltă ideea unui model de fabrică în care procesele de producţie, cât şi o mare parte din infrastructura şi structura fabricii sunt părţi ale ecosistemului natural al mlaştinii. Astfel, scenariul integrării totale a mediului în cadrul activităţilor umane şi viceversa subliniază o potenţială nouă direcţie în cadrul dezvoltării conceptului Factory of the Future (FoF – „fabrica viitorului”), unul dintre subiectele abordate de către Comisia Europeană ca obiectiv pentru 2020.

Conceptul FoF este definit de Comisia Europeană prin identificarea obiectivelor cruciale care vor afecta designul industriilor viitoare. Aceste obiective se bazează pe studierea efectelor şi problemelor observate până acum în evoluţia industriei. Începând cu secolul al XIX-lea, maşinile industriale cresc în dimensiune şi rază a aplicaţiilor, înlocuind gradual operatorii umani. Aceste revoluţii industriale succesive stau la baza actualului sistem social, total industrializat, în contextul căruia valoarea asociată unei entităţi este măsurată prin aplicabilitatea industrială.

Obiectivele europene pentru perioada 2020-2050 identifică două aspecte vitale pentru designul facilităţilor industriale: eliminarea impactului negativ al industriei asupra mediului şi integrarea unor tehnologii accesibile pentru utilizatori mai puţin calificaţi în cadrul liniilor de producţie. Aceste două aspecte sunt, aşadar, punctele-cheie ale abordării prezentate în teza de diplomă.

Natura ca industrie

Din perspectiva factorilor ecologici, lucrarea porneşte de la manifestul Cradle to Cradle: Remaking the way we make things, publicat în 2002 de Michael Braungart şi William McDonough, care a stabilit un nou precedent pentru abordarea designului siturilor industriale. Cradle to Cradle subliniază faptul că reducerea amprentei industriale asupra mediului nu este suficientă şi că aceste situri trebuie regândite sub forma unor sisteme închise bazate pe reciclarea totală a materiei utilizate în procesul de producţie. Cu alte cuvinte, argumentul adus de Braungart este acela al unei fabrici care emulează modul de funcţionare al unui ecosistem.

SMFoF duce această idee un pas mai departe prin eliminarea aproape totală a imitaţiei artificiale a acestor procese, folosind procese naturale pentru obţinerea diverselor materii precum apă potabilă, fertilizatori, bio-combustibili, alimente şi suplimente alimentare, altfel obţinute prin industrie.

Folosind procesele chimice ale speciei endemice Spartina Alterniflora, un tip de iarbă halofită care excretează o sare bogată în nutrienţi la nivelul frunzelor, se obţin fertilizatori naturali prin disoluţia acestei sări într-o soluţie apoasă. De asemenea, folosind procesul natural de evaporare şi condensare al apei la nivelul suprafeţei mării, componentele din zona litorală captează apa distilată solar. În acelaşi timp, prin structura lor, aceste componente accelerează depunerea sedimentelor, folosind efectul mareei pentru declanşarea procesului de creştere al mlaştinii, obţinând astfel o creştere proporţională a zonei industriale.

În cazul proceselor care necesită creşterea şi recoltarea unei specii (pentru obţinerea alimentelor, suplimentelor alimentare şi a bio-combustibililor) sunt folosite sisteme endemice care au la bază relaţii de simbioză între specii. Spre exemplu, asocierea speciilor de creveţi şi scoici este un procedeu des întâlnit în acvacultura curentă şi are ca avantaj reducerea necesităţii tratării deşeurilor apoase ale sistemului. Introducând o a treia specie (Salicornia – în zona uscată şi Alge verzi – în zona acvatică), propunerea realizează un sistem închis, în care deşeurile fermei de creveţi devin nutrienţi pentru culturile de scoici şi Salicornia sau Alge verzi.

Este posibil, aşadar, să integrăm mediul ambient în cadrul activităţilorindustriale şi, implicit, economice, formând un parteneriat între industrie şi natură.

mounted print_color_satin

Citiți textul integral în numărul 3 / 2014 al Revistei Arhitectura

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog