RDW

Innovation Center UC Anacleto Angelini, Santiago, Chile

©Nina Vidic - ELEMENTAL

©Nina Vidic – ELEMENTAL

 

Arhitectură:
Elemental – Alejandro Aravena, Juan Cerda, Gonzalo Arteaga, 
Víctor Oddó, Diego Torres

Colaboratori: Samuel Gonçalves, Cristián Irarrázaval, Álvaro Ascoz, Natalie Ramirez, Christian Lavista, Suyin Chia, Pedro Hoffmann

Structură: Mario Alvarez ‐ Sirve S.A.

Electrică: Carlos Gana ‐ Ingenieria y Proyectos ICG y Cía. Ltda.

Mecanică: Sirve S.A.

Managerul proiectului: Juan Cerda

Eficiență energetică: Bustamante y Encina Asesorías en Sustentabilidad

Independent revision: Gerardo Sepúlveda – S&C Revisores de Edificación

Instalații: Vivanco y Vega Ltda., Gustavo Concha – A&P Ingeniería

Beneficiar: Grupo Angelini, Pontificia Universidad Católica de Chile

Suprafață: 455.351 mp

Suprafață construită: 8.176 mp (clădire), 12.494 mp (parcare)

Buget: 18 milioane USD

Faza de proiectare: 2011‐2012

Faza de construcție: 2012‐2014

Materiale: beton armat, oțel, lemn, reinforced concrete, steel, wood, glasstext

În anul 2011, Grupul Angelini  a decis să doneze fondurile necesare pentru a crea un centru în care companii, întreprinderi și, în general, cererea ar putea converge cu cercetători și cu excelența în crearea cunoașterii academice. Scopul a fost de a contribui la procesul de transfer de know-how, identificarea oportunităților de afaceri, adăugând valoare resurselor existente sau înregistrând brevete în vederea îmbunătățirii competitivității și, prin urmare, dezvoltare a țării. Universitatea Catolică din Chile a decis să găzduiască un astfel de centru și a alocat teren în campusul San Joaquin.Pentru a se adapta acestor obiective propunerea a fost de a proiecta o clădire în care au putut fi incluse cel puțin patru forme de a munci: o matrice de lucru formal și informal, traversată de moduri individuale și colective de a întâlni oameni. În plus, ne-am gândit că interacțiunea față în față este imbatabilă, atunci când cineva vrea să creeze cunoaștere, așa că am înmulțit în toată clădirea locurile în care oamenii s-ar putea întâlni: de la holul liftului, unde a fost amplasată o bancă unde poți să stai, dacă se întâmplă să întâlnești pe cineva care are informații interesante de partajat, la un atrium transparent unde poți spiona ceea ce fac alții în timp ce circulă pe verticală, prin scările desfășurate de-a lungul întregii înălțimi a clădirii.

Inversarea planului tipic de spațiu de birouri (înlocuirea miezului opac cu perimetrul transparent al cortinei de sticlă printr-un miez deschis cu masa deschisă strategic perimetral) a răspuns nu numai la motivele funcționale, dar a amplificat performanța de mediu și caracterul pasiv al clădirii.

Această construcție a trebuit să răspundă așteptărilor clientului de a avea un centru de inovare cu un „look contemporan”. Căutarea necritică pentru contemporaneitate a populat însă orașul Santiago cu turnuri de sticlă care, din cauza condițiilor locale de climat deșertic, au grave efecte de seră în interior. Astfel de turnuri consumă o mare cantitate de energie în aerul condiționat. Modul de a evita suplimentele de căldură nedorite nu este ultracomplicat; este suficientă plasarea masei de construcție pe perimetru, dispunerea sticlei într-un plan retras pentru a preveni radiațiile solare directe și pentru a permite ventilarea. Astfel am redus de la 120 kW/mp/an (consumul unui turn de sticlă tipic în Santiago) la 45 kW/mp/an. O astfel de fațadă opacă a fost nu numai eficientă energetic, ci a și ajutat la diminuarea luminii extrem de puternice, care obligă în mod normal la protejarea spațiilor interioare de lucru cu perdele și jaluzele, transformând în realitate transparența inițială teoretică într-o simplă retorică. În acest sens, răspunsul la context nu a fost altceva decât utilizarea riguroasă a bunului-simț.

Pe de altă parte, ne-am gândit că cea mai mare amenințare pentru un centru de inovare este uzura și inadecvarea morală, funcțională sau stilistică. Astfel, respingerea fațadei de sticlă nu a fost numai datorită responsabilității profesionale de a evita o performanță extrem de slabă de mediu, ci, de asemenea, o căutare pentru un design care ar putea rezista testului timpului. Din punct de vedere funcțional, ne-am gândit că cel mai bun mod de a lupta contra uzurii morale este acela de a proiecta clădirea ca o infrastructură mai mult decât ca arhitectură. O formă clară, directă și chiar dificilă este, în cele din urmă, modul cel mai flexibil pentru a permite schimbarea continuă și reînnoirea. Din punct de vedere stilistic, ne-am gândit să folosim o materialitate puternică, monolitică și o geometrie destul de strictă ca mod de a înlocui moda prin atemporalitate.

In 2011, Angelini Group decided to donate the necessary funds to create a center where companies, businesses and more in general, demand, could converge with researchers and state of the art university knowledge creation. The aim was to contribute to the process of transferring know-how, identifying business opportunities, adding value to existing resources or registering patents in order to improve the country’s competitiveness and consequently its development. The Universidad Católica de Chile would host such a center and allocated a site in its San Joaquin Campus.Our proposal to accommodate such goals was to design a building in which at least 4 forms of work could be verified: a matrix of formal and informal work crossed by individual and collective ways of encountering people. In addition to that, we thought that face to face contact is unbeatable when one wants to create knowledge, so we multiplied throughout the building the places where people could meet: from the elevator’s lobby with a bench where to sit if you happen to run into somebody that has interesting information to share, to a transparent atrium where you can sneak into what others are doing while circulating vertically, to elevated squares throughout the entire height of the building.

The reversal of the typical office space floor plan (replacing the opaque core with transparent curtain wall glass perimeter by an open core with the mass strategically opened in the perimeter) responded not only to functional reasons but to the environmental performance and character of the building as well.

This building had to respond to the client’s expectation of having an innovation center with a “contemporary look”, but the uncritical search for contemporariness has populated Santiago with glass towers that due to the desert climatic local condition have serious greenhouse effect in interiors. Such towers spend a huge amount of energy in air conditioning. The way to avoid undesired heat gains is not rocket science; it is enough to place the mass of the building on the perimeter, have recessed glasses to prevent direct sun radiation and allow for cross ventilation. By doing so we went from 120 kW/mp/year (the consumption of a typical glass tower in Santiago) to 45 kW/mp/year. Such an opaque facade was not only energetically efficient but also helped to dim the extremely strong light that normally forces to protect interior working spaces with curtains and blinds transforming in fact, the theoretical initial transparency into a mere rhetoric. In that sense the response to the context was nothing but the rigorous use of common sense.

On the other hand, we thought that the biggest threat to an innovation center is obsolescence; functional and stylistic obsolescence. So the rejection of the glass facade was not only due to the professional responsibility of avoiding an extremely poor environmental performance, but also a search for a design that could stand the test of time. From a functional point of view, we thought the best way to fight obsolescence was to design the building as if it was an infrastructure more than architecture. A clear, direct and even tough form is in the end the most flexible way to allow for continuous change and renewal. From a stylistic point of view, we thought of using a rather strict geometry and strong monolithic materiality as a way to replace trendiness by timelessness.

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog