RDW

Reabilitarea spațiilor publice din centrul istoric al Timișoarei

La inceputul anului 2013 revista Arhitectura publica in numarul special dedicat orasului Timisoara proiectele de reabilitare a pietelor si strazilor din cartierul Cetate, proiecte realizate de Serban Sturdza, Radu Mihailescu si echipa Studio Arca. Intre timp Piata Libertatii si-a pierdut copacii, peste noapte, fara ca acest lucru sa fie prevazut in proiectele avizate.

Consultarea populatiei are loc abia acum. https://apps.facebook.com/my-polls/kugawo?from=admin_wall&__mref=message_bubble.

Consemnam astfel situatia spatiului public, a proiectelor de urbanism, a arhitectilor, dar si a arhitecturii spatiului public, intr-unul din orasele de referinta ale Romaniei.

Comentariile va apartin.

Republicăm mai jos, integral, articolul apărut în Revista Arhitectura, numărul special Timișoara

sistemul-de-spatii-publice

 

PRODIT srl
Șerban Sturdza
Mihai Șulea
Zsofia Gagyi

BIA RADU MIHĂILESCU
Radu Mihăilescu
Laurențiu Bălu

STUDIO ARCA srl
Luminița Pascu
Mihaela Rusulețu

Investiția dezvoltată de Primăria Timișoara cu finanțare comunitară urmăreşte reabilitarea unei zone publice din Cartierul Cetate formată din Piața Unirii, Piața Libertății, Piața Sfântul Gheorghe, Piața Țarcului și 10 străzi. Intervențiile propuse vizează refacerea pavajelor, înlocuirea mobilierului urban și a iluminatului public, extinderea spațiului verde și reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare.

Prin acest proiect se continuă o politică a extinderii spaţiului public şi a consolidării lui de la sud la nord, prin unirea pieţelor istorice şi a unui sistem de străzi de legătură. Procesul este unul istoric, dezvoltat oarecum constant şi întărit de regulamentul de urbanism pentru zona Cetate, care funcţionează şi acum.

În acelaşi timp trebuie acceptat un fapt caracteristic al oraşului legat de evoluţia sa în timp: atât cartierele istorice (Iosefin, Traian), cât şi zonele care s-au dezvoltat de curând (cartierul studenţesc sau zona mall) şi-au format propriile spaţii publice cu caracteristici specifice, identităţi proprii şi legături funcţionale bine definite cu vecinătăţile. În cadrul acestei reţele complexe de spaţii publice, cele din cartierul Cetate au un caracter de reprezentare major şi, din acest punct de vedere, reprezintă cel mai bine Timişoara istorică şi poziţia sa în cadrul oraşelor europene.

Soluția arhitecturală și urbanistică propusă are la bază principii directoare menite a asigura caracterul de autenticitate și identitate proprie spațiilor urbane supuse procesului de reabilitare:

Soluţia arhitecturală se integrează în perioada edificării sitului

Spaţiul public al Cetății are un caracter unitar şi clar structurat în sensul său de folosinţă de-a lungul a 300 de ani. Modelul urbanistic folosit a fost „fabricat pe planşetă” şi a generat un sistem de spaţii publice – străzi şi pieţe cu destinaţii bine definite, logic legate de sistemul parcelar şi net separat de vecinătăţi printr-un sistem defensiv puternic şi foarte sofisticat. Această caracteristică a spaţiului public îl individualizează net de celelalte spaţii publice din Timişoara şi reprezintă o caracteristică pe care proiectul de reabilitare propus o respectă și o întărește.

Spațiul public astfel perceput se leagă funcțional de parcelarul Cetății prin intermediul gangurilor, porticelor și a curţilor interioare. Legăturile dintre spaţiul public şi cel semipublic îmbogăţesc funcţional şi expresiv traseele cunoscute şi reprezintă un atu identitar pentru întregul ansamblu. Reabilitarea va fi subordonată şi va sublinia relaţiile între spaţiul public şi cel semipublic.

Reabilitarea spaţiului public va ţine cont de identitatea sa dobândită în timp, de care locuitorii oraşului sunt ataşaţi şi pe care şi-o asumă. Memoria spaţiului public va fi unul dintre atributele care vor trebui respectate şi întreţinute.

Pieţele au destinaţii şi funcţii de reprezentare diferenţiate, păstrând încă pregnant autoritatea şi prezenţa instituţiilor istorice în legătură cu care au fost construite. Acolo unde aceste relaţii nu mai sunt evidențiate reabilitarea urbană va genera soluţii şi detalii noi, pentru întărirea identităţii locului. Din punct de vedere stilistic, soluţiile propuse sunt conforme cu caracteristicile clădirilor adiacente. În desenul propus pentru paviment se acordă o atenţie specială relaţiei cu fronturile clădirilor, în funcție de importanţa lor în țesutul urban, atât ca obiect de arhitectură, cât şi ca funcţiune reprezentativă.

Relaţii de vecinătate

  1. Relaţia dintre centrul istoric şi restul oraşului

După defortificarea cartierului Cetate, relaţiile între ţesutul lui urban şi vecinătăţi au fost intensificate şi, progresiv, spaţiul liber lăsat pentru manevra militară a fost construit din ce în ce mai dens până la limitele cetăţii, definite astăzi de primul inel de circulaţie. În prezent, în imediata vecinătate, în afara acestui inel se dezvoltă operaţii urbanistice importante, care presupun refacerea unor legături între cartierul Cetate şi aceste zone. Dintre aceste zone urbane în dezvoltare, care vor presupune întărirea relaţiei cu sistemul de spaţii publice ale cartierului Cetate, amintim:

În Piaţa 700 se dezvoltă dotări pentru birouri şi anexele lor, care vor aduce un aport important de persoane.

Parcul Botanic va avea, în timp, un program de reabilitare care să îl poată conecta mai  uşor cu vecinătăţile, în special cu Piaţa Mărăşti şi cartierul Cetate.

Campusul universitar, care se prefigurează la nordul Cetăţii, va trebui să includă în programul de dezvoltare un traseu pietonal nord-sud, care să lege firesc și rapid polul urban din nord, definit de mall şi dotările adiacente, de cartierul Cetate, din sud. Astfel, dezvoltarea traseului pietonal public prin interiorul zonei universitare va putea crea un ax cultural în prelungirea sistemului pietonal nord-sud deja dezvoltat în Cetate. Zona universitară şi acest traseu care o străbate fac parte integrantă din principiul director de organizare al spaţiilor pietonale din centrul Timişoarei şi va trebui să constituie o cerinţă de temă pentru Planul de dezvoltare al Universităţii.

Zona Bastion, actualmente în faza de reabilitare, va mări interesul pentru o legătură adecvată cu Piaţa Unirii şi sistemul de străzi pietonale.

La sud, Parcul („parcul civic”) cu fosta sală de sport, ansamblu care face parte din cartierul Cetăţii din punct de vedere morfologic, va trebui să aibă o legătură puternică, dezvoltată de-a lungul străzii nord-sud până în Piaţa Unirii.

Zona Corso (Piaţa Victoriei) şi Castelul Huniade, care nu fac parte din studiul actual, dar reprezintă capătul sudic al marelui ax pietonal în dezvoltare.

Cele şase zone amintite vor accentua importanţa cartierului Cetate şi vor genera, în acelaşi timp, oportunităţi şi conflicte. De menţionat este necesitatea ca administraţia oraşului să impună zone de parcare suplimentare în fiecare dintre aceste vecinătăţi, în aşa fel încât eliminarea circulaţiei auto şi pietonizarea unor străzi din Cetate să nu producă dezechilibre şi disconfort pentru cetăţeni.

  1. Relaţii între spaţiul public şi spaţiul verde

Din punct de vedere istoric, Cetatea a fost organizată pe principii militare. Spaţiul public avea raţiuni în consecinţă şi, ca atare, expresia lui era minerală. Spaţiul verde era acceptat în curţi. Pe măsură ce cartierul a fost defortificat şi s-a produs un amestec de funcţiuni, între cele specifice ale Cetăţii şi restul oraşului, spaţiul public şi-a mărit plaja de adresabilitate şi, cu această ocazie, au apărut amenajările peisagistice. Acestea au fost convenţionale, cu procedee de împrumut de la tipuri de spaţii urbane complet diferite de Cetate. Din acest motiv, în cele mai multe cazuri, ele au fost inadecvat poziţionate şi au avut rezolvări discutabile.

O concepţie de ansamblu privind spaţiile verzi pune în discuţie dacă nu este mai corect ca ele să fie liftate de la suprafaţa solului. Operaţia se face prin eliminarea peluzelor şi înlocuirea lor cu plantarea unor copaci adecvaţi. Normele de mediu în vigoare pot fi respectate cu condiţia acceptării acestei soluţii care poate fi în alte cazuri discutabilă. În acest mod am putea avea un tip de tratare cu peluză în Piaţa Unirii, lăsând fronturile vizibile din orice punct şi un tip de tratare cu copaci în celelalte pieţe istorice. De-a lungul străzilor, actualmente fără copaci, această caracteristică ar trebui să se menţină.

Există totuşi o concesie care ar putea fi făcută spaţiului verde, după modelul întâlnit în zona istorică a Bruxelles-ului: cuiburi minuscule de pământ vegetal protejat cu feronerie şi adosat faţadelor în zona burlanelor, din care se ridică vrejuri de plante agăţătoare cu caracter decorativ, până spre etajele superioare. Este o chestiune de ambient, care va personaliza numai în anumite cazuri spaţiul urban.

  1. Relaţia populaţie riverană şi vizitatori

Reabilitarea spaţiului public va recurge la soluţii echilibrate pentru a nu descuraja confortul riveranilor în dauna fluxurilor din ce în ce mai mari de turişti. O condiţie esenţială pentru reuşita proiectului va fi păstrarea locuinţelor şi a locuirii în cartierul Cetate. Altfel, caracterul artificial al amenajărilor va distruge încet, dar sigur, identitatea acestor spaţii.

  1. Relaţia public – privat

Relaţia public – privat va fi un subiect de gestiune care să ofere soluţii convenabile pentru ambele părţi, în favoarea dezvoltării unor schimburi generoase între cetăţeni şi, de asemenea, a măririi confortului urban.

A9RE9ED

 

Piața Libertății

Fosta piaţă de paradă şi loc de reprezentare a Comenduirii (conducerea militară a Cetăţii Timişoara) a avut un caracter reprezentativ militar. Claritatea ei compoziţională şi relaţiile cu vecinătăţile erau justificate prin această funcţiune. Amenajarea ei ulterioară a diminuat relaţiile compoziţionale între suprafaţa pieţei şi clădirile militare sau vechea primărie. Amenajarea ei a fost generată de impunerea traseului diagonal al liniei de tramvai şi apoi, progresiv, de o serie de amenajări peisagistice conjuncturale şi confuze în care relaţia pieţei cu fronturile definite de clădiri s-a pierdut.

În acest caz, reabilitarea spaţiului public va impune refacerea coerenţei pavimentului şi a continuităţii lui, păstrându-se un singur obiect dominant – monumentul plasat în axul fostei primării. Soluţia nu va diminua suprafaţa de vegetaţie actuală, dar o va ridica de la sol. Gazonul va fi înlocuit cu o plantaţie suplimentară de arbori, în completarea celor existenţi, în aşa fel încât circulaţia pietonilor să permită trasee mult mai libere, fără să îşi piardă suprafeţele de umbră care oferă confort. Bilanţul suprafeţelor de spaţiu verde va fi echivalent, dar piaţa îşi va păstra mineralitatea pe care a avut-o atunci când a fost concepută.

Centrul compozițional pentru desenul pavimentului este statuia din axul clădirii fostei primării. Cercuri concentrice de pavaj alternând în culori deschise și închise vor anula direcția diagonală a liniilor de tramvai și nenumăratele conflicte generate de traseele din piață. Se pune accent și pe relația dintre fronturile clădirilor și pavajul limitrof. Mobilierul urban va avea un design modern, dar reținut, și va folosi materiale naturale. Se va elimina plasticul și aluminiul din lista materialelor folosite. Sistemele de signalectică pentru marcarea diverselor monumente istorice sau evenimente vor fi realizate din materiale durabile și vor avea o pondere importantă în cadrul compoziției urbane.

A9RE9F3

 

Piața Sfântul Gheorghe

Va fi remodelată în sensul corelării de tratare a pavimentului şi funcţiunilor sale cu dimensiunea fronturilor existente. Astfel, perceperea ei ca entitate urbanistică distinctă va schimba radical calitatea spaţiului urban. Trebuie remarcat faptul că, în prezent, piaţa este percepută ca o alveolă, la jumătate din dimensiunea ei reală. De asemenea, adăposteşte în mod întâmplător un post trafo care apoi este mascat prin proiecte punctuale succesive de spații verzi sau remarcabila statuie a Sfântului Gheorghe. Reabilitarea spaţiului îi va dubla suprafaţa prin unificarea pavajului, scoaterea circulaţiei auto, repoziţionarea statuii Sfântului Gheorghe. Traseul tramvaiului va fi integrat în pavajul propus. Spaţiul verde va fi reorganizat fără pierderi de suprafaţă, prin plantaţii de arbori. În acest fel se va asigura o relaţie comodă şi firească cu Piaţa Unirii, prin legătura definită de strada Mercy.

Prin amenajarea propusă, prin scufundarea parțială a pieței la un nivel intermediar între cel al trotuarului și cel al pivnițelor, se va realiza o legătură funcțională cu mari suprafețe, încă nefolosite, dar extrem de atrăgătoare, situate la subsol, în clădirile de pe perimetrul pieței. În același timp, arhitectura monumentală a acestor clădiri va putea fi admirată de sub cota de călcare, ceea ce le va mări importanța în percepția de ansamblu. Piața va putea primi funcțiuni noi, cu caracter cultural (concerte în aer liber), datorită gradenelor amenajate și a unui surplus de siguranță și echipare în cazul acestui gen de spectacol.

Pages-from-articol_C_2_cetatea

 

 

Piața Unirii

Fosta piaţă a Domului îşi va păstra caracterul de reprezentare pe care l-a avut în mod tradiţional. Reabilitarea aduce corecţii pe latura de vest, în sensul unificării pavajelor până la frontul vestic al Bisericii Sârbești şi Vicariatului.

Piața Unirii este cea mai mare piață istorică a cartierului Cetate. Ea a fost modelată geometric încă din 1733. Dimensiunile în plan sunt 150 x 110 m, cu axul longitudinal dispus pe direcția Est-Vest, și o suprafață de 17.060 mp. Fiind piața administrativă a Cetății, grupa în perimetrul ei o serie de clădiri reprezentative începând cu Palatul Guvernatorului, azi Muzeul de Artă al Timișoarei, Domul Catolic, Biserica Ortodoxă Sârbă, toate aflate pe lista monumentelor istorice, Vicariatul Sârb, hanuri și prăvălii. Piața servea adunărilor publice și organizării de târguri pentru agricultorii, crescătorii de vite și meșteșugarii din afara orașului. De aceea fusese pavată cu piatră în întregime, cu bombament spre centru. După încetarea epidemiei de ciumă de la 1733, Deschamp, doctorul garnizoanei, a ridicat în centru o coloană comemorativă ce are înscrise pe soclu scene din timpul epidemiei, în vârf statuia Fecioarei Maria, protectoarea Cetății, străjuită de statuile a patru sfinți martiri, Rochus, Sebastian, Bartolomeu și Ioan de Nepomuk. În timp, a apărut mai întâi o cișmea cu apă tămăduitoare, apoi o fântână foarte aproape de locul pe care îl ocupă azi.

A9RE9F9

În 1964, municipalitatea a hotărât să modernizeze piața. A săpat-o, scufundând cota de călcare cu aproximativ 1,50 m și a transformat-o în parc cu alei rectangulare realizate din clincherul galben cu care fusese pavată. Din punct de vedere urbanistic a fost o greșeală. Scufundarea cotei de călcare a schimbat în totalitate percepția asupra ansamblului de clădiri ce mărginesc piața, răpindu-i scara și monumentalitatea.

În 1988, un nou proiect de urbanism readuce bombamentul pieței la aspectul inițial, mai mult chiar, refolosește clincherul recuperat pentru a desena într-o manieră barocă aleile ce înconjoară spațiul verde. Statuia este pusă în valoare cu această ocazie. Pentru fântâna care se înnisipase a fost făcut un alt foraj în apropiere. Așa a fost ales un loc pe axa longitudinală a pieței în aliniament cu statuia. Corpul fântânii realizat din marmură albă, cu țâșnitoare turnată din bronz, având la capete 3 delfini, a fost plasat pe o platformă circulară scufundată cu câteva trepte față de bombamentul pieței, înconjurată de bănci realizate din similipiatră pieptănată. Conturul curb al aleilor este mărginit de segmente de bănci realizate din similipiatră alternând cu parapeți cu baluștrii turnați tot din similipiatră și pilaștrii suport pentru stâlpii de iluminat din fontă turnată și lămpi din fier forjat. Tot din fier forjat au fost realizate balustradele de coborâre la fântână, grilajul de protecție al statuii și grilajul de protecție al grupului sanitar subteran, realizat diametral opus fântânii, spre latura de vest a pieței, în lungul aceluiași ax de simetrie cu fântâna și statuia. Restul pavajului din piață a fost realizat cu calupuri de bazalt de culoare gri, marcând pe diagonale 4 cercuri cu diametrul de 16 m în care pavelele sunt dispuse circular. În rest, montajul pavelelor s-a realizat în câmpuri diagonale dispuse în coadă de păun. În acest pavaj, în axul pieței venind dinspre strada Mercy s-a plasat o piatră inscripționată cu harta cetății pe care se văd cele 3 piețe importante: Unirii, Libertății și Sf. Gheorghe, care a devenit un simbol savurat de turiști. Ceea ce ne-a condus la propunerea de a „semăna” în tot centrul istoric al cetății pietre inscripționate prezentând evenimente importante sau personaje care au adus faimă Timișoarei.  Remarcabil a fost faptul că, în același timp cu refacerea pavimentului, s-a procedat la o revitalizare a fațadelor, scoțând la iveală bogația detaliilor și culori avute odinioară. Un gest important în redarea echilibrului de ansamblu a fost decizia de a creiona o fațadă nouă imobilului de la nr. 3, atunci ocupat de sediul Trustului de Construcții Timișoara, o clădire barocă, supraetajată de câteva ori în timp și care devenise un exemplu tipic de arhitectură 1950-’60. Folosirea unor detalii și ornamente existente pe clădirile vecine au întregit fericit imaginea pieței.

Piața se restaurează precum a fost concepută în 1988 și se completează cu pietonizarea traselui auto din partea de vest, din fața Bisericii Sârbești. Lucrările de reabilitare vor impune refacerea pavajelor şi completarea lor folosind materialul existent. Uzura pietrelor existente de pavaj, textura şi dimensiunile lor dau o notă de autenticitate pe care un pavaj nou nu are cum să îl ofere. Din acest motiv, completările se vor face tot cu pavaj recuperat din alte zone. Clincherul galben de foarte bună calitate, folosit fragmentar, va fi refolosit şi, acolo unde lipseşte, va fi completat cu piese similare. De notat este faptul că acest material are o valoare identitară accentuată, fiind folosit în multe oraşe central-europene româneşti, ungare, austriece, de aceea eliminarea lui ar fi o pierdere.

Piaţa Unirii va păstra desenul actual al pavimentului, care are o direcție diagonală și a fost generat de accesul în Dom și poarta principală a Palatului Baroc. Compoziția generală pune în evidență două elemente: statuia amplasată pe bombamentul pieței și fântâna scufundată. Cele două elemente de reper sunt înconjurate cu un ansamblu de bănci, balustrade și corpuri de iluminat care constituie conturul peluzei verzi. Acest ansamblu va funcționa într-o compoziție de sine stătătoare, lăsând un spațiu organizat aleator între marginile sale și fronturile clădirilor. În acest spațiu pot fi definite patru zone de importanță egală, marcate printr-un desen circular și care vor fi echipate energetic pentru a putea pune la dispoziția consumatorilor servicii diverse, în funcție de anotimp.

Pavimentul marchează prin așezarea pietrelor fiecare intrare către curtea interioară a clădirilor de pe contur. Frontul vestic va avea o tratare a pavimentului corelată cu accesul către Biserica Sârbă, Vicariat și clădirea de la nr. 5. Elementele decorative – bănci, baluştri, borduri, fântâna cu apă minerală – vor fi restaurate. Piaţa va fi echipată cu o infrastructură adecvată noilor solicitări de divertisment. Spaţiul verde actual va fi reabilitat şi transformat, aşa cum a fost conceput iniţial, într-un ansamblu ambiental de tip „fântâna urbană”. El este dotat cu duze pentru stropit, amplasate echidistant şi comandate unitar, în aşa fel încât întreţinerea peluzei să constituie un spectacol vizual şi, în acelaşi timp, să controleze climatic ambientul pieţei.

Pages-from-articol_C_2_cetatea-3

 

Piața Țarcului

Datorită geometriei atipice şi a alveolei orientate sud, generate de fronturile Palatului Dicasterial, spaţiul are un potenţial remarcabil, însă nevalorificat.

Strada va fi reabilitată prin unificarea pavajului şi amplasarea unui monument de for public alături de copacul existent. Caracterul spaţiului va fi întărit de relaţia lui cu accesele în clădirea Palatului Dicasterial şi destinaţia spaţiilor de la parterele celorlalte clădiri, toate în relaţie cu serviciile profesionale oferite de tribunal (cabinete notariale, avocaţi, centru de multiplicare).

Pages-from-articol_C_2_cetatea-4

 

10 străzi

Propunerile la nivelul străzilor urmăresc trei niveluri de intervenție: nivelul subteran prin reabilitarea infrastructurii tehnico-edilitare (alimentare cu apă și canalizare, alimentare cu energie electrică, alimentare cu gaze naturale și termoficare, instalații electrice pentru iluminatul public și canalizare telecomunicații), hidroizolarea verticală a subsolurilor, nivelul pavajului și al fațadelor. Întreaga zonă a Cartierului Cetate a fost gândită ca având caracter pietonal și suprafața pavajului propus este una continuă, fără denivelări. Pe străzile pe care circulația auto va fi în continuare posibilă, demarcațiile între zona carosabilă, cea de staționare și trotuare se vor realiza prin borduri din piatră naturală care preiau o mică diferență de înălțime între carosabil și trotuar, de 2,5 cm. Prin textura uniformă a pavajului se asigură percepția unitară a spațiului străzii și, totodată, libertatea de mișcare.

A9REA07

Pavajul propus pentru majoritatea străzilor poate fi împărțit în două tipuri:

– pavaj din piatră cubică cu dimensiuni de 6x6x6 cm, culoare gri închis/negru, bazalt sau similar, având rolul de a asigura o zonă de legătură a trotuarelor cu fațadele caselor, preluând în grosimea sa (30-50 cm) decroșurile fațadelor, treptele acceselor la parter și intrările retrase ale gangurilor.

– pavaj din piatră cubică bazaltică recuperată din alte locații cu dimensiuni variabile (12-18 cm) sau piatră cubică nouă cu dimensiuni de 12x12x12 cm, culoarea gri închis/ negru, bazalt sau similar. Pietrele sunt așezate în șiruri succesive, cu direcția perpendiculară pe direcția rigolei centrale (relativ paralelă cu aliniamentul străzii), cu rosturi decalate și acoperă întreaga suprafață a străzii. Pavajul va fi suport pentru mobilierul urban: coşuri de gunoi, panouri info, bănci, rastel biciclete, indicatoare, jardiniere etc. Amplasarea lor se va face în relație cu fațadele și funcțiunile caselor.

Strada este un element mineral, dar poate avea zone cu verdeaţă. În zona de legătură a pavajului cu planul faţadelor, în anumite locaţii, se vor amplasa careuri de 30×30 cm pentru plante care cresc în relaţie cu elementele faţadei. Memoria spaţiului public va fi unul din atributele care vor trebui respectate şi întreţinute. Clădirile reprezentative vor fi marcate în pavaj prin piese speciale din piatră sau bronz cu informații despre case, proprietarii lor de-a lungul timpului, funcțiuni istorice. De asemenea, anumite străzi și locuri vor fi personalizate prin prezența unor obiecte de artă urbană menite să anime traseele pietonale propuse. Conceptul pentru această categorie de obiecte va fi stabilit de către un artist și poate avea ca punct de pornire teme adânc înrădăcinate în istoria orașului: numele unui loc (piață, poartă etc.), a unei case, descrierea unei funcțiuni istorice a unei clădiri și identificarea acesteia în timp, stema orașului Timișoara în diferite perioade istorice, blazonul unei familii locale, desene ale unor clădiri reper în Cetate, figuri de personaje istorice (ex.: Ormos, Preyer, Mercy etc.).

De asemenea, anumite străzi și locuri vor fi personalizate prin prezența unor obiecte de artă urbană menite să anime traseele pietonale propuse. Trei dintre acestea sunt personaje la scară umană și vor fi poziționate la nivelul pavajului, fără un soclu supraînălțat, iar al patrulea este macheta Cetății Timișoara.

Prin propunerile făcute, s-a urmărit păstrarea identității și a unei imagini proprii Cartierului Cetate. Astfel, capacele poziționate în pavaj (căminele de vane, apa și canalizarea, căminele de apometru și racord la canalizare, căminele de vizitare, hidranți, telecomunicații, electrice) sunt personalizate și au design special. Sunt propuse trei tipuri de capace: realizate din fontă turnată, rezistentă la trafic auto; capace dintr-o ramă metalică în care sunt așezate pietre cubice al căror desen se înscrie în desenul general al pavajului sau capace înierbate.

Lucrările de intervenții ce afectează nivelul fațadelor cuprind sistemul de iluminat public, un sistem de ancore metalice pe străzile Mercy și Vasile Alecsandri, plăcuțe cu numele străzilor, precum și grilajele metalice din jurul burlanelor destinate susținerii elementelor vegetale.

Străzile vor avea un iluminat cu caracter discret. Pentru majoritatea străzilor care vor fi reabilitate s-a optat pentru un sistem de iluminat deja prezent în Cartierul Cetate de tip parietal – corpuri de iluminat susținute de console metalice prinse în fațade.

Pentru cele zece străzi care fac parte din planul de reabilitare urbană au fost alese trei tipuri de profil transversal, caracteristice importanţei, poziţiei sau funcţiunii preponderente a acelei străzi.

Profil transversal tip 1 – circulație auto cu zona de staționare amplasată pe o parte și trotuare adiacente ambelor fronturi, cu lățimi variabile: străzile Mușat, Blaga, Griselini, E. de Savoya (parțial).

Profil transversal tip 2 – stradă cu caracter pietonal, accesul auto limitat: străzile Alecsandri, Tarcului, Radu Negru, Fără Nume, Praporgescu, Carusso, E. de Savoya (parțial).

Profil transversal tip 3 – stradă pietonală cu un prospect stradal variabil între 8.40-9.40 m, cu zona mediană destinată amenajărilor de terase și culoare de circulație pietonale adiacente, accesul auto limitat: strada Mercy.

Circulația bicicletelor este permisă pe toate tipurile de străzi.

Între cele 10 străzi ce fac subiectul proiectului există unele care, deși se încadrează în tipologiile descrise mai sus, primesc prin propunerile făcute atribute specifice caracterului lor aparte: strada Vasile Alecsandri și strada Florimund Mercy. În prezent, Vasile Alecsandri este o stradă cu circulație auto de tranzit ce face parte din axul vertical al Cartierului Cetate, ax ce traversează Cetatea pe direcția N-S. Strada este parte integrantă a traseului pietonal cel mai important al orașului: Piața Operei – strada Alba Iulia – Piața Libertății – strada Vasile Alecsandri – Piața Unirii. Profilul stradal este compus dintr-o bandă de circulație auto poziționată central, două benzi pentru parcare stânga-dreapta și două trotuare amplasate lângă frontul clădirilor, de o parte și de alta a părții carosabile. Materialele utilizate pentru finisajul carosabilului și al trotuarelor (asfalt, pavele de beton, borduri de beton) sunt neadecvate caracterului istoric al străzii și se află într-un stadiu avansat de degradare. Iluminatul stradal este asigurat de corpuri de iluminat tip consolă, montate pe fațadele clădirilor. Iluminatul festiv a primit în timp un caracter permanent prin prezența sa neîntreruptă pe stradă. Nu există niciun tip de vegetație la nivelul străzii. Aceasta are un pronunțat caracter comercial prin diferitele funcțiuni publice (comerț, servicii) amplasate la parterul caselor.

Reabilitarea străzii Vasile Alecsandri presupune asumarea rolului de parte integrantă a celui mai important traseu pietonal al orașului (Piața Operei – strada Alba Iulia – Piața Libertății – strada Alecsandri – Piața Unirii). Caracterul comercial al străzii va fi susținut de pietonizarea acesteia prin fluxul mare de pietoni ce se vor simți încurajați să tranziteze acest spațiu urban. Amplasarea mobilierului urban va fi relaționată cu clădirile care formează fronturile și va structura profilul stradal într-o zonă de circulație pietonală amplasată median și zonele laterale, de interacțiune cu funcțiunile care mobilează parterele caselor (vitrine, expunere, terase etc.).

Intersecția dintre străzile V. Alecsandri și E. de Savoya are un desen particular – șirurile din piatră cubică 12x12x12 cm sunt dispuse circular în jurul unui element de detaliu (un capac de canal personalizat) amplasat în centrul de greutate al intersecției.

Din cadrul intervențiilor propuse la nivelul fațadelor în cazul străzii Vasile Alecsandri, pe lângă corpurile de iluminat de tip parietal, se vor amplasa „ancore” metalice. Rolul acestora este de susținere a sistemului de prindere (cabluri) pentru diverse amenajări temporare ale spațiului aerian (iluminat festiv, evenimente culturale urbane: festivaluri etc.).

Strada Florimund Mercy se împarte în două segmente de tip fundătură (Piața Unirii – Eugeniu de Savoya și Eugeniu de Savoya – Sf. Gheorghe) ce nu permit trafic auto de tranzit, strada având mai mult rol de parcare. Aceasta face legătura la nivel pietonal între Piața Unirii și Piața Sf. Gheorghe. Strada are un pronunțat caracter cultural datorită Muzeului Banatului, a librăriilor Cărturești, Humanitas și Adevărul și a Palatului Baroc.

Scenariul de reabilitare a străzii Mercy presupune evidențierea caracterului cultural dobândit de această stradă atât datorită prezenței muzeelor, a celor trei librării și a activităților culturale stradale pe care le găzduiește, precum și accentuarea legăturii dintre Piața Unirii și Piața Sf. Gheorghe. Strada Mercy dobândește un caracter special și, în consecință, va primi o definiție aparte a pavajului prin „așezarea unui covor” din plăci de piatră de dimensiuni mai mari care ocupă zona mediană și are rol de suport pentru terase sau alte activități urbane. Configurarea pavajului median ține cont de logica clădirilor care formează fronturile (porți, accese în ganguri, un eveniment al fațadei – vitrina Palatului Baroc). În aceste întreruperi sunt marcate prin prezența unor „semne” în pavaj (capace de canal, pietre inscripționate etc.) informații despre locul în care te afli.

Caracterul aparte al străzii este accentuat și prin diferențierea tipului de iluminat. Acesta va fi asigurat de corpuri de iluminat susținute de cabluri ancorate în planul fațadelor.

Reabilitarea spațiilor publice din centrul istoric al Timișoarei are în vedere soluții ce conduc la perceperea lucrărilor ca o intervenţie într-un ansamblu complex, dar unitar, integrând, în același timp, o serie de detalii care pot particulariza fiecare loc reprezentativ, într-o relaţie directă cu elementele arhitecturale existente. Proiectul, în baza procedurilor implicite generate de finanțarea comunitară, se află în faza de licitație, urmând ca, după stabilirea firmei constuctoare, să fie demarate lucrările.

Pages-from-articol_C_2_cetatea-5

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog