alege_allplan

Interviu Krzysztof INGARDEN

Centrul de Congrese din Cracovia, detaliu fațada sudică/ ICE Krakow Congress Centre, southern façade detail

Centrul de Congrese din Cracovia, detaliu fațada sudică/ ICE Krakow Congress Centre, southern façade detail

sigla inglass 2

Invitatul special la Expo-conferinţa INGLASS, 24 iunie 2015, I-a acordat un interviu redactorului-şef al revistei ARHITECTURA, Monica LOTREANU
Monica LOTREANU: Bazat pe experienţa personală şi a colegilor dumneavoastră, ce puteţi spune despre modul în care arhitecţii sau birourile de arhitectură au acces la proiectele publice în Polonia acum? Care sunt cele mai uzuale proceduri de achiziţie pentru investiţii publice, finanţate din fonduri poloneze sau europene? Organizează guvernul sau autorităţile locale/ regionale concursuri de arhitectură suficiente şi de calitate? Sincer, credeţi că este un subiect pentru arhitecţi?

Krzysztof INGARDEN: În ultimii ani, marile proiecte publice ca muzeele, operele, teatrele, sălile de conferinţe, stadioanele au fost atribuite în urma unor concursuri de arhitectură deschise, dar asta nu înseamnă că este o practică generală, chiar deloc. Aş zice că, statistic, cele mai multe proiecte publice în Polonia nu sunt încredinţate prin concurs; unele sunt date prin „design & build”, altele prin negociere competitivă directă sau licitaţii cu „preţul cel mai mic”. Legea achiziţiilor publice din Polonia permite încă modalităţi diverse de atribuire a proiectelor. Totuşi Asociaţia Arhitecţilor Polonezi, precum şi Camera Arhitecţilor promovează permanent faptul că bunele practici ale concursurilor de arhitectură sunt metoda de selecţie a proiectelor publice de înaltă calitate. Organizaţiile noastre profesionale discută intens cu Ministerul Infrastructurii problema necesităţii unor modificări relevante ale Legii, astfel încât să asigure rolul adecvat al concursurilor de arhitectură în concordanţă cu directiva 2014/24/UE a Uniunii Europene şi regulile principale ale concursurilor dezvoltate de Asociaţia Arhitecţilor Polonezi. Concursurile sunt într-adevăr un subiect important în mediul nostru profesional.

M.L.: Am observat în biografia dumneavoastră că aveţi o relaţie specială cu Japonia şi arhitectura japoneză, de vreme ce aţi studiat în această ţară şi aţi lucrat pentru aproximativ un an în biroul de arhitectură al lui Arata Isozaki. Trebuie spus că pentru proiectul Centrului de Congrese din Cracovia aţi consultat biroul Arata Isozaki & Associates. Cum v-a forjat experienţa japoneză viziunea, conceptele, practica proiectării, documentarea asupra temelor şi relaţia cu spaţiul? În afara renumitului maestru Isozaki, ce alţi arhitecţi japonezi credeţi că sunt influenţi în arhitectura internaţională astăzi?

K.I.: Ei bine, îmi plac lucrările multor arhitecţi, nu numai japonezi, cum ar fi Alvaro Siza, Rafael Moneo, Snøhetta, Renzo Piano, şi mulţi alţii. Apreciez foarte mult lucrările lui Peter Zumthor. Cred că este de departe unul din cei mai interesanţi arhitecţi de azi. Ideea sa de a crea „slow architecture”, plină de semnificaţii şi emoţii, exprimate într-o manieră subtilă, a fost una care s-a dezvoltat gradual, dar foarte profund.

Dar atitudinea şi aprecierea mea faţă de arhitecţii japonezi sunt de natură specială, începând cu Kenzo Tange, Koyonori Kikutake, Fumihiko Maki, Toyo Ito, SANAA, Shigeru Ban şi alţii. Admit că arhitectul pe care l-am admirat cel mai mult este Arata Isozaki, şi sunt foarte fericit că am lucrat cu el în anumite proiecte, până acum. Îmi amintesc că la mijlocul anilor ‘80, când am început să lucrez în biroul său din Tokio, acea perioadă a fost mai importantă pentru înţelegerea arhitecturii decât toate studiile mele. Am cunoscut o persoană care era totodată şi arhitect, şi artist, care înţelegea arhitectura din perspectiva analizei critice a culturii. De aceea, abordarea arhitecturii şi scrierile sale despre arhitectură rămân foarte semnificative pentru mine.

În opinia mea, arhitectura japoneză contemporană este printre cele mai bune din lume. Arhitecţii japonezi, încă de la începuturile mişcării moderniste, poate şi de mai devreme, au încercat să scormonească adânc în tradiţia lor – fiind deopotrivă interesaţi de culturile străine, căutând în acelaşi timp cu profunzime propriul lor stil arhitectural, propria identitate culturală. Cred că demersul de a căuta o sursă de inspiraţie în propria cultură este o caracteristică a arhitecturii japoneze. Şi cred că de o astfel de direcţie arhitecţii polonezi, dar şi arhitecţi din ţările regiunii noastre ar trebui să fie preocupaţi.

M.L.: Căutând în „google images”, am văzut o fotografie foarte frumoasă în care sunteţi cu arhitectul Isozaki, făcută cred la deschiderea Muzeului Manggha… apropo, de ce un Muzeu Manggha în Cracovia? Am dat şi peste o fotografie făcută de Adam Golec în care vă surprinde pe dumneavoastră într-un fel de „distilerie” (ţevi, tubulatură din inox…) amintindu-mi de un decor de film SF. Am remarcat şi senzaţionalele fotografii de arhitectură pe care le faceţi pentru proiectele biroului. Care este relaţia dumneavoastră cu fotografia, ce reprezintă ea: exprimare artistică personală, instrument în proiectare, metodă de investigaţie sau remediu antistres?

K.I.: Arata Isozaki a vizitat Cracovia de multe ori, prima oară cu ocazia proiectului pentru Muzeul Manggha şi ulterior pentru expoziţii şi conferinţe. Fotografii trebuie că au prins un astfel de moment… Muzeul Manggha (iniţial Centrul de Artă şi Tehnologie Japoneză) a fost deschis în Cracovia în 1994, iar scopul primordial a fost să expună preţioasa colecţie de artă a lui Feliks Jasienski (poreclit „Manggha”), un colecţionar faimos fascinat de cultura japoneză la sfârşitul secolului al XIX-lea. Ideea construirii muzeului a aparţinut iniţial regizorului de film polonez, Andrzej Wajda, care a decis să-şi doneze prestigiosul Premiu Kyoto (1987) pentru a stabili o fundaţie care să adune fonduri pentru o clădire şi promovarea mai departe a schimburilor culturale polono-japoneze. Municipalitatea şi guvernul regional al Cracoviei au pus la dispoziţie terenul şi au sprijinit iniţiativa. În zilele noastre muzeul este o instituţie finanţată de Ministerul Culturii. În acest an, i-a fost adăugată o nouă aripă proiectată de biroul nostru. Se numeşte Europe – Far East Gallery (Galeria Europa – Estul Îndepărtat) şi aduce noi spaţii expoziţionale muzeului.

Citiți textul integral în numărul 3 / 2015 al Revistei Arhitectura
The keynote speaker invited to the INGLASS Expo-conference, June 24, 2015, interviewed by Monica LOTREANU, editor-in-chief of ARHITECTURA
Monica Lotreanu: Referring to your own experience and those of your colleagues’ as well, what is your opinion on the way architects or architectural offices have access to public projects in Poland now? What are the most usual procedures of procurement for public investments – with Polish or European funds? Do you think the Government of regional/ local authorities organise sufficient and qualitative design competitions? Sincerely, do you think this a “topic” for an architect?

Krzysztof INGARDEN:  In the last years, the major cultural public projects like museums, operas, theatres, convention halls, stadiums were commissioned through architectural open competitions, but it does not mean that it is a general practice, not at all. I would say that statistically most of public projects in Poland are still not commissioned in this way. Some are done as “design & build” and some as “direct competitive negotiations” or a tender for the “lowest price” procedures. Polish “Public Works Procurement Law” still allows for such different ways of assigning the works. However our Polish Architects’ Association as well as the Architects Chamber are constantly promoting good standards of architectural competitions as the best way to select high quality public projects. Our professional organizations are actively discussing with the Ministry of Infrastructure the problem of the necessary relevant modifications in the Law – in order to secure the proper role of the architectural competitions in accordance with the European Union directive 2014/24/UE and with the basic rules of competition organization developed by Polish Architects Association. It is definitely an important topic in our professional circle.

M.L: I saw in your biography that you have a special relation to Japan and Japanese architecture, as you studied in this country and worked for a year or so in Arata Isozaki architectural office. We must say that for the Conference Centre in Cracow you acquired consultancy from Arata Isozaki & Associates. How did this experience shape your vision, conceptualization, design practice, documentation of the subject-matter, and relation to the space? Besides the renowned master Isozaki, what other Japanese architects are influential for the wide world architecture today, in your view?

K.I.: Well, I like the works of many architects, not only Japanese, such as Alvaro Siza, Rafael Moneo, Snøhetta, Renzo Piano, and many others. I appreciate very much Peter Zumthor’s works. I think that he is one of the most interesting architects at large today. His idea of creating a very sensual “slow architecture” that is full of meanings and emotions, expressed in a subtle form, was one that developed gradually but very profoundly.

But I have a special attitude and appreciation towards Japanese architects, from Kenzo Tange, Koyonori Kikutake, Fumihiko Maki, Toyo Ito, SANAA, Shigeru Ban, and others. I admit that the architect whom I have most admired for years is Arata Isozaki, and I am very happy to have worked with him on certain projects until now. I remember in the mid-80s, when I started my work in his office in Tokyo, that that time was more important for my understanding of architecture than my entire studies. I met a person who was both an architect and an artist, someone who regarded architecture from the perspective of critical cultural analysis. Therefore, his approach to architecture and his writings on architecture remain very significant for me.

In my opinion, Japanese contemporary architecture is amongst the best in the world. Japanese architects, since the very beginnings of the Modernist movement, and even earlier, from the end of the nineteenth century, tried to dig deeply into their own tradition – whilst very interested in foreign cultures – at the same time profoundly seeking their own architectural style and their own cultural identity. I think that this attitude towards finding a source of inspiration in your own culture is what characterises Japanese architecture. And I think, this is the kind of direction that Polish architects, but also architects of the countries in our region, should be more concerned with.

M.L.: I saw on Google images a nice photo of you together with Arch. Isozaki, shot I believe at the opening of the Manggha Museum… by the way, why a Manggha Museum in Krakow? I also saw and liked your photo by Adam Golec in a ‘distillery’ space (stainless steel pipes, tubing…) reminding me of a SF movie setting… I remarked wonderful architectural photos you made for the works designed by your office. What is your relation to photography, what does it represent for you: personal artistic expression, design tool, research, or anti-stress relief?

K.I.: Arata Isozaki visited Krakow many times, first for the Manggha Museum project and later for exhibitions and lectures. The photographs must have been taken at one of these occasions… The Manggha Museum (originally The Japanese Art and Technology Centre) was opened in Krakow in the year 1994 and its basic purpose was to exhibit the precious Japanese art collection of Feliks Jasienski (nick name “Manggha”), the famous art collector fascinated with the Japanese culture at the end of 19th century. The idea to build this museum was originated by Polish film director, Andrzej Wajda, who decided to allocate his prestigious Kyoto Prize (1987) to establish the foundation aimed at collecting funds for the building and for further promotion of Polish-Japanese cultural exchange. The Krakow city government and the province of Krakow, providing the foundation plot in the city centre, supported his initiative. Nowadays, it is a national institution financed by Polish Ministry of Culture. This year a new annex designed by our office, has been added to it. It is called Europe – Far East Gallery and provides new exhibition spaces to the Museum.

Read the full text in the print magazine

 

 

 

 

 

 

 

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog