alege_allplan

Proiect de diplomă: Centrul de cercetare microbiologică a ecosistemului cavernicol „Movile”

03_Diploma_Arhitectura

stud.-arh. Felicia Militaru

Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București

De multe ori, non-arhitecţii spun despre unele arhitecturi, într-un clişeu parţial ironic, că „arată ca o navă spaţială”. Ei bine, proiectul arhitectei, de pe acum, Felicia Militaru chiar asta reprezintă. Nu din punct de vedere constructiv, nici ca design, materiale propuse sau estetică a spațiilor, ci, în mod surprinzător, ca intenţie, ca scop. Şi aceasta pentru că rostul proiectului de la Movile este să deschidă o cale de acces către o lume altfel inaccesibilă. Proiectul este, în fapt, un vehicul, static, ce-i drept, o poartă, un pasaj către un loc ascuns, distant prin natura sa, ostil prin mediul pe care îl conţine şi îl păstrează încapsulat în măruntaiele unei reţele de peşteri subterane. Proiectul este şi un mijloc de călătorie în timp, căci lumea peşterilor de la Movile a rămas neschimbată, neatinsă de milioane de ani, atunci când s-a format.

Rezervaţia Obanu Mare, sub care se găsește peştera de la Movile, are o dublă importanţă pentru comunitatea ştiinţifică. Situată în imediata vecinătate a oraşului Mangalia, rezervaţia reprezintă, la suprafaţă, un ansamblu geologic particular – o suită de formaţiuni calcaroase, mici movile care formează o incintă cvasi-circulară. Dedesubt, la o adâncime de aproximativ 30 de metri, a fost descoperită accidental, în 1986, reţeaua de galerii care adăpostesc lumea stranie de care aminteam mai sus: peste 200 de specii adaptate traiului într-un mediu sărac în oxigen, vietăţi străine de orice alt ecosistem cunoscut pe Pământ. Dincolo de speculaţiile cu privire la asemănarea între mediul peşterii şi cel de pe Marte, unicitatea ansamblului şi însemnătatea sa pentru studiul microbiologic sunt de necontestat.

În acest context a apărut, mai întâi ca o curiozitate, apoi ca o fascinaţie şi spre final ca o provocare incitantă, dorinţa de a imagina un obiect care să stabilească un contact între două lumi: cea pământeană, supraterană şi cea ascunsă, necunoscută, aflată în subteran. Legătura este, în mod firesc şi tranşant, una verticală, de sus în jos, într-o succesiune de spaţii care realizează gradual trecerea şi pregătirea iniţiatică pentru accesul în spațiul „de dedesubt”. Atât funcţiunile, cât şi gabaritul lor se transformă progresiv de la nivelurile superioare către cele inferioare, într-o piramidă întoarsă, care filtrează şi, totodată, diminuează lumina, accesibilitatea, numărul de utilizatori. Finalul traseului se defineşte într-o manieră radicală: accesul în peşteră îl poate avea doar câte o persoană, un singur cercetător, echipat şi pregătit pentru această experienţă unică – un fel de „astronaut terestru”.

Transformarea treptată are în vedere şi medierea dintre scara peisajului suprateran – incinta Obanului – şi cea a galeriilor subterane – spaţiu ce s-a format, supravieţuieşte şi trebuie să rămână independent de orice act omenesc de construire sau luare în posesie. Ca şi în cazul lui Cosmin Anghelache, cu proiectul său pentru Memorialul Victimelor de la Bălţi, din 2013, şi alături de Felicia Militaru misiunea îndrumătorului rămâne una secundară, de ghidaj şi de calibraj pentru unele nuanţe ale proiectului. Ce se păstrează însă, ca o amintire vie şi luminoasă, este bucuria şi, totodată, onoarea de a fi in preajma unui tânăr cu asemenea determinare şi talent.

Îndrumător: șef de lucrări arh. Vladimir Nicula

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog