RDW

[RE]Fabricăm orașul – trecutul ca viitor – Ansamblul Industrial Independența, Sibiu

01_PENTRU_CONCURS

Sibiu – situație actuală. Direcții de dezvoltare urbană integrată

Sibiu, capitală de județ, situat în centrul României, fostă Capitală Culturală Europeană în 2007, este unul dintre cele mai tranzitate orașe din țară în sezonul turistic.

Acesta este cunoscut în special pentru Parcul Natural Dumbrava Sibiului și Muzeul Național Brukenthal, precum și pentru zona centrului istoric.

Conform studiului realizat de Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii, în 2010, privind indicele de vitalitate culturală în orașele țării, Sibiu se află pe locul doi (0,88), după Cluj-Napoca (1,09), fiind urmat de Timișoara și, spre sfârșitul clasamentului, de Brașov (orașe mari).

Planul Urbanistic General al Municipiului Sibiu din 2009 pornește de la premisa „Sibiu, loc de întâlnire”, conform căreia orașul trebuie să fie unul deschis și atractiv atât pentru locuitori, cât și pentru turiști, existând o relație strânsă între capitalul științific, financiar și cultural. Strategia de dezvoltare a Sibiului este concepută pe patru axe, gândindu-se o dezvoltare din centru spre periferie, care vizează economia de terenuri. Astfel, se oferă prioritate zonelor interne ale orașului cu potențial de restructurare, în fața extinderilor pe terenuri libere.

Memoria locului – Fabrica Rieger (primul deținător al fabricii), parte a orașului

Ansamblul Industrial Independența, situl care stă la baza acestui studiu, este amplasat pe limita nordică a celei de-a treia fortificații a orașului, aflându-se astfel la limita dintre două țesuturi urbane diferite: orașul vechi și cartierul Terezian, parte a orașului nou. Acesta este delimitat la nord de un important element natural, râul Cibin, care, de asemenea, are nevoie de revitalizare și care este inclus în conceptul de dezvoltare propus.

Terenul are o suprafață ocupată de aproximativ 9 ha și face parte dintr-un țesut urban destructurat. Totuși beneficiază de o bună accesibilitate, atât auto, cât și pietonală, datorită modernizării recente și a refacerii drumurilor pe Strada Ocnei, în anul 2012.

Funcțiunea dominantă a zonei a fost una industrială, de aceea, odată cu închiderea mai multor fabrici locale, inclusiv Independența, au rezultat suprafețe mari neutilizate și lăsate spre degradare.

Deși, inițial, intrarea în fabrică marca și intrarea în oraș (pe Str. Ocnei), situl este perceput în prezent ca o barieră fizică, fragmentând țesutul urban. Dimensiunea mare a parcelei, percepută ca o barieră în oraş, contrastează cu parcelele de foarte mici dimensiuni din insulele specifice țesutului medieval, care, predominant, și-au păstrat aceeași configurație de-a lungul secolelor, rezultând astfel un spaţiu destructurat. Funcțiunea dominantă a întregii zone era cea industrială. După 1989, odată cu închiderea mai multor fabrici importante, urmată de demolarea unora dintre clădirile ce aparțineau acestora, au rămas areale mari neutilizate.

Prima fabrică a fost înființată în 1896 și producea mașini agricole simple, mașini textile manuale, capace de scurgere. (…)

Citiți textul integral în numărul 6 / 2015 al Revistei Arhitectura

02_PENTRU_CONCURS 01_PENTRU_CONCURS

 

Comments

comments

Leave A Comment

You must be logged in to post a comment.

Powered by Jasper Roberts - Blog