RDW

Interviu cu arhitectul Miha Dešman, fondator al biroului DANS arhitekti din Ljubljana | Interview with architect Miha Dešman, founder of studio DANS arhitekti in Ljubljana

Centrul IG, 2009. Modul în care acoperișul subîntinde fațadele laterale conectează cele două clădiri ca o membrană, protejând miezul public și deschis | The Ig Centre, 2009. The way the roof is stretched onto the side facades connects the two buildings like a membrane, protecting their open and urban core © Damjan Švarc

Centrul IG, 2009. Modul în care acoperișul subîntinde fațadele laterale conectează cele două clădiri ca o membrană, protejând miezul public și deschis | The Ig Centre, 2009. The way the roof is stretched onto the side facades connects the two buildings like a membrane, protecting their open and urban core © Damjan Švarc

DANS arhitekti a fost fondat în 2004 de Rok Bogataj, Miha Dešman, Eva Fišer Berlot, Vlatka Ljubanović și Katarina Pirkmajer Dešman. Lucrările lor au primit numeroase premii și au fost publicate în Slovenia și în străinătate. Arhitecții Katarina și Miha Dešman au fost în luna decembrie 2015 invitații Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București pentru a susține conferința „Architecture as dialogue – recent Slovene architecture” (Arhitectura ca dialog – arhitectură slovenă recentă) și a deschide expoziția organizată împreună cu Ambasada Sloveniei, „Cinci ani de arhitectură slovenă”. Cu acest prilej, Miha Dešman i-a acordat un interviu șef lucr. dr. arh. Dragoș Dordea din UAUIM.
Dragoș Dordea:  Cum vă poziționați față de teoria arhitecturii – modernă/ contemporană/ clasică?

Miha Dešman:  Sunt foarte interesat de istoria teoriei. Nu este vorba că biroul nostru l-ar urma pe Alberti, dar îmi place expresia lui, concinnitas, ceea ce înseamnă corectitudinea arhitecturii în toate componentele sale. Dar mă gândesc, de asemenea, la ceea ce consider eu că stă scris pe medalia sa – QUID TUM (QVID TVM) – CE E DE FĂCUT. Și acest dubiu sau incertitudinea în toate fazele proiectului, toate întrebările care apar atunci când te ocupi de proiect, ce e de făcut, ce este drept să faci?, asta este, cred eu, ceea ce încercăm să urmăm în munca noastră. Noi nu suntem preocupați atât de mult de produsul final, ci încercăm să proiectăm procesul.

D. D.: Care sunt principalele direcții pe care biroul vostru le adoptă? Care este, în ceea ce privește teoria arhitecturii, tendința principală în arhitectura slovenă?  

M. D.: În biroul nostru, DANS arhitekti, creăm spații și cultură în care trăim, lucrăm și socializăm. Explorăm în mod conștient relația dintre oameni și mediul construit, căutăm moduri noi de folosire a spațiului și, în același timp, ne inspirăm din principii arhaice de construcție, explorând oportunitățile deschise de construirea sustenabilă și posibilitatea de a crea spații de viață plăcute. Indiferent dacă proiectăm spații publice sau clădiri în care accentul cade pe inginerie și tehnologie, spații largi cu fluxuri mari de oameni sau ambianțe intime, încercăm să creăm stări diferite cu ajutorul nuanțelor și detaliilor îngrijite.

Știi, biroul nostru este o compoziție de persoane diferite și, de asemenea, de diferite generații, așa că tot timpul discutăm și ne clarificăm ideile. Munca noastră nu este atât de ușoară, doar să răspundem cererilor clienților sau legislației, ci noi încercăm să producem arhitectură care să adauge ceva nou la compendiul arhitecturii slovene. Acest lucru este foarte complex pentru că, în Slovenia, avem această mare tradiție a părinților. Acești părinți sunt arhitecții de la începutul secolului al XX-lea, cum ar fi Plečnik, Vurnik, Fabiani. Din perioada modernistă, din anii ‘30, sunt Šubic, Costaperaria și alții asemenea. Este interesant faptul că arhitectura postbelică este personificată de Edvard Ravnikar, care l-a asistat pe Plečnik pe durata lucrărilor sale importante, cum ar fi Biblioteca Națională din Ljubljana. El a continuat arhitectura lui Plečnik, dar nu în ceea ce privește forma sau limbajul, ci în concepte. Am avut arhitectură modernistă, modernism postbelic, care a fost într-un limbaj de arhitectură internațională, deoarece Ravnikar a lucrat pentru un timp, de asemenea, în biroul lui Le Corbusier la Paris. Acest lucru a fost un foarte important fil rouge în arhitectură – a existat întotdeauna acest dialog între generații. În anii ‘60, Ravnikar a creeat o „școală” – a fost profesor la facultate și asistenții și studenții săi i-au urmat apoi învățătura și ideile și au dezvoltat ceva care este acum numit Școala de Arhitectură din Ljubljana anilor ‘60. Aceasta a condus la abordări diferite, de la cea structuralistă a lui Savin Sever la un fel de, cum spune Frampton, regionalism critic.

Biroul nostru încearcă să lucreze pe baza acestui fond și, în același timp, să exploreze teme și idei precum sustenabilitatea, tehnologiile noi și cultura contemporană.

Citiți textul integral în numărul 6 / 2015 al Revistei Arhitectura
DANS arhitekti was set up in 2004 by Rok Bogataj, Miha Dešman, Eva Fišer Berlot, Vlatka Ljubanović and Katarina Pirkmajer Dešman. Their work has received numerous awards and was widely published in Slovenia and abroad. Katarina and Miha Dešman have been invited in December 2015 by the University of Architecture “Ion Mincu” in Bucharest to lecture on „Architecture as dialogue – recent Slovene architecture” and open the „Five years of Slovene architecture” exhibition, organised in cooperation with the Embassy of Slovenia. Assist. prof. PhD Arch. Dragoș Dordea from the UAUIM seized the opportunity and interviewed Miha Dešman.
Dragoș Dordea: How do you relate yourself to the theory of architecture – contemporary/ modern/ classic?

Miha Dešman: I am very much interested in the history of theory. It is not that our office is following Alberti, but I like his expression of concinnitas, which means the rightness of architecture in all its parts. But I also give a lot of thought to what I interpret it is written on his medal – QUID TUM (QVID TVM) – WHAT TO DO. This doubt or uncertainty in all phases of the project, all the questions that arise when dealing with the project, what to do, what is right to do? this is, I think, what we aim to accomplish in our work. We are not focused so much on the final product, as we try to design the process.

D. D.: What are the main directions that your practice embraces? What is the main trend in Slovenian architecture in terms of architectural theory?

M. D.: At DANS architects we create spaces and culture we live, work, feel and socialize in with each other. We are consciously exploring the relationship between people and built environment and think about innovative ways of using the space; in the same time, we draw from archaic building principles, explore the opportunities opened by sustainable construction, and the possibility of creating pleasant liveable spaces. Weather we design urban public spaces or facilities with focus on engineering and technology, large spaces with heavy flow of people or intimate ambiances, we try to create different moods through the use of nuances and careful details.

Our office is a composition of different people and different generations, so we discuss and clarify ideas all the time. Our work is not so easy, especially when responding to clients’ demands or legislation, but we try to produce architecture that adds something new to the compendium of Slovenian architecture. This is a very complex task, because in Slovenia we have this great tradition of “fathers”. They are the architects from the beginning of the 20th Century, like Plečnik, Vurnik, Fabiani. From the modernist period of the 30s, there are Šubic, Costaperaria and some others also. The post-war architecture is interestingly embodied in the personality of Edvard Ravnikar, who assisted Plečnik during his important works, like the National Library in Ljubljana. He continued Plečnik’s architecture, but not in terms of form and language, but in concepts. We had modernist architecture, post-war modernism, which used the language of the international architecture, because Ravnikar had also worked in Le Corbusier’s office in Paris for some time. This was a really important fil rouge of the architecture – always a dialogue between generations. In the 60s, Ravnikar ran a “school” – he was professor at the Faculty and his assistants and students followed his teaching and ideas and developed something that is now called the Ljubljana School of Architecture of the 60s. This led to different approaches, from the structuralism approach of Savin Sever to some kind of, critical regionalism, as Frampton says.

Our office is trying to work in respect of these concepts, exploring in the same time new themes and ideas, like sustainability, new technologies and contemporary culture.

Read the full text in the print magazine

 

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog