alege_allplan

George Damian și arhitectura de inspirație mediteraneană din București

Imobil dr. Florescu, strada Popa Nan 32 colț cu strada Mecet, perspectivă Sursa: Proiect „Arhitectul George Damian, o recuperare necesară”   www.facebook.com/arhitectulgeorgedamian

Imobil dr. Florescu, strada Popa Nan 32 colț cu strada Mecet, perspectivă Sursa: Proiect „Arhitectul George Damian, o recuperare necesară” www.facebook.com/arhitectulgeorgedamian

O inventariere cuprinzătoare a lucrărilor arhitecţilor români din perioada interbelică denotă că majoritatea erau versatili, „pendulând între mai multe moduri de expresie stilistică”1. Chiar şi cei mai apreciați, precum Duiliu Marcu sau Tiberiu Niga, îşi adaptau uneori vocabularul stilistic cerinţelor beneficiarilor. Pe lângă modernismul de avangardă, art-deco, eclectismele târzii sau perpetuarea neoromânescului, arhitectura de inspirație mediteraneană aduce un plus arhitecturii bucureștene interbelice. Cu toate că majoritatea acestor imobile nu sunt incluse în lista monumentelor, ele au o valoare certă.

George Damian este unul dintre arhitecții puțin cunoscuți astăzi, dar cu o activitate prolifică în prima jumătate a secolului al XX-lea2. În arhiva familiei Damian s-au păstrat fotografii de epocă ale clădirilor realizate de arhitect: moderniste, art-deco, cu elemente clasicizante sau pitoresc-mediteraneene în doze temperate ori exuberante3.

George Damian s-a născut în 1904, în București, în familia unui funcționar bancar4, iar între anii 1923 și 1930 a urmat cursurile Școlii de Arhitectură din București, obținând diploma pe 30 noiembrie 19305. Ulterior, alege să își completeze studiile la Universitatea din Charlottenburg6. Își începe activitatea alături de arhitectul Florea Stănculescu7, apoi continuă ca arhitect al Primăriei II Negru. După 1948, devine director tehnic al Direcției Tehnice a Sfatului Popular al Capitalei8, iar ulterior lucrează în diferite institute de proiectare: I.P.C., I.C.S.O.R. și I.P.C.T.9

Clădirile la care ne vom referi în acest articol reprezintă doar o parte din lucrările arhitectului George Damian, întrucât acesta a avut o lungă carieră, pensionându-se în 197610. Vom lua în considerare lucrările sale cunoscute, realizate în perioada 1930-1948, de inspirație mediteraneană, care sunt aproape în exclusivitate rezidențiale, imobile de raport, cu unul sau mai multe apartamente pe etaj.

Analizând o parte din imobilele executate, în comparație cu desenele depuse spre autorizare, și cele din arhiva de curând regăsită a arhitectului11, este interesant de observat că „oscilarea” aceasta stilistică se întâmpla în ambele sensuri, ținând probabil și de decizia finală a beneficiarului. De pildă, exemplul imobilului Negulescu din strada Alecu Russo 21, proiectat în 1939, care iniţial avea fațada de la stradă epurată de ornamente. Doar brâurile de olane îndulcesc tăieturile rectangulare ale ferestrelor, pe o elevație austeră, însă, în final, clădirea executată este una dintre cel mai bogat decorate ale lui Damian, constituind un reper în zonă. Intrarea în gang se face printr-un portal în arce ogivale de piatră, cu o continuitate a bolților până la capătul dinspre curte. Volumul pe trei etaje, ieșit ușor în consola de tip bovindou, împreună cu coloanele angajate ce flanchează ferestrele și merg pe toată înălțimea accentuează zveltețea clădirii. Un artificiu care, după cum vom vedea, îi este caracteristic lui George Damian, fereastra de la ultimul etaj al bovindoului este biforă, terminându-se cu un arc simplu. De asemenea, balconaşele laterale, diferit tratate la fiecare etaj și îngustate față de varianta desenată, vin în același spirit al elementelor punctuale subordonate dominantelor verticale. Pergolele simetrice, din dreptul dormitoarelor de la etajul 1, par în schimb un exces ornamental, sprijinindu-se pe coloane torsate duble, de fiecare parte a ferestrelor.

În cazul de față, blocul, cu o amprentă de 195 mp, este inserat într-un viitor front continuu, pe un lot cu o deschidere modestă de 11 m la stradă. Constrângerile spațiale suplimentare, precum accesul vertical separat al servitorilor, determină cuplarea camerelor de serviciu pe etajele cu apartamente mai mici, de două camere sau de tip garsonieră, care nu erau prevăzute cu bucătării. Acestea din urmă deservesc doar apartamentele mai mari de la etajele 1-2. Holurile acestor apartamente cu 3 și 4 camere sunt ventilate natural prin mici curți de lumină.

Un alt exemplu de eficientizare a partiului este imobilul Djuvara din strada Marin Serghiescu nr. 6-8, construit în 1941 și alcătuit din subsol, parter și patru etaje, din care două retrase. Cu trei ani înainte, un alt proprietar depusese pentru același amplasament un proiect realizat în stil modernist de arhitectul Tiberiu Niga, având regim de înălțime P+2. Parcela este una dificilă, de formă triunghiulară, cu deschidere spre stradă pe latura de nord și cu calcan pe toată limita laterală spre vest. Proiectul arhitectului T. Niga avea o amprentă la sol mai mică, iar apartamentele erau mai puține, cu camere mai mari.

De la noul proprietar, George Damian primește probabil comanda de a obține maximum de spațiu construit desfășurat și realizarea unui număr cât mai mare de apartamente, cu un număr variabil de camere. De aceea, amprenta crește la 258 mp, iar configurația plană devine una în L, lipindu-se pe calcanul existent dinspre vest pe o distanță mai mare și luminând spațiile aferente printr-o curte mică de serviciu.

Din secțiune constatăm că subsolul este complet excavat și se accede printr-o rampă auto ce ajunge într-o curte de serviciu deschisă, câștigându-se, practic, un nivel parțial luminat și un apartament de tip garsonieră.

Ca la imobilul din strada Alecu Russo, la cel din strada Marin Serghiescu nr. 6-8, doar pe fațada principală, de la stradă, se concentrează bogăția ornamentală specifică pitorescului mediteranean. Însă, spre deosebire de primul caz, fațada executată aici este epurată de decorații față de cea desenată inițial. În principal, registrul ferestrelor cu arcaturi se mută de la etajul 3 – primul retras – la etajul doi, în logica vizibilității mai mari a acestuia.

În anul 1942, unul foarte prolific pentru George Damian, arhitectul completează ultimul tronson al unui imobil D+P+2, pe terenul de circa 800 mp de la intersecția străzii Agricultori cu strada Țepeș Vodă. Imobilul are în componență trei tipuri de tronson cu planuri similare. Compunerea modulelor nu se face după aceeași regulă pe desfășurata clădirii, conducând la o anumită variație și pitoresc.

Tot în 1942, arhitectul proiectează una dintre cele mai apreciate case ale sale, pe strada Popa Nan, la numărul 32. Pe lângă proiectul elaborat, clădirea beneficiază de o amplasare privilegiată, pe un amplu lot de colț cu o suprafață de 560 mp, la intersecția cu strada Mecet, ceea ce a creat posibilitatea unui regim de înălțime D+P+2E+M, peste media de P+1 a zonei. Toate acestea îi conferă un statut privilegiat, de reper, și în ziua de azi.

La parterul supraînălțat, imobilul dispunea de trei accese: unul separat, pentru apartamentul familiei doctorului Florescu; un al doilea, comun pentru etajele superioare și clinica de radiologie conectată cu locuința proprietarilor; al treilea acces era pentru servitori și pentru o serie de apartamente mai mici, situate, de asemenea, la etajele superioare. Interesant e că dacă, la parter și etajul 1, cele două apartamente majore de pe fiecare etaj sunt deservite de un circuit de servicii consistent ca suprafață, la etajul 2 acest coridor secundar și suita de spații asociate este abandonat, obținându-se un maxim de suprafeţe locuibile pentru cele cinci apartamente.

Multiplele rezalite și ruperi de cornișă, precum și tratarea diferită a registrelor orizontale atenuează senzația de masivitate pe care un asemenea volum l-ar genera în mod normal. Prezența calcanelor pe limitele loturilor vecine este cumva o situație favorizantă, pentru că alipirea la acestea conduce firesc la incinta deschisă spre strada Popa Nan. Astfel, venind dinspre sud, clădirea apare ca fiind un imobil înalt și suplu, cu un volum rotunjit pe colț, flancat de două aripi ieșite în consolă. Apropiindu-ne din partea opusă, blocul este perceput la justa dimensiune. Senzația de surprindere și pitoresc este sporită de suprafața întinsă a iederei ce acoperă fațadele curții interioare, lăsând să se ghicească doar parțial golurile de mărimi și decorații diferite. Elementul predilect al lui George Damian, fereastra biforă, cu arc circumscris ogival, punctează ici şi colo etajele superioare.

Pe lângă exemplele prezentate, numeroase alte imobile proiectate de George Damian completează zonele protejate ale Bucureștiului, multe dintre ele situate în Sectorul II Negru, unde arhitectul a activat ca funcţionar la serviciul de urbanism al primăriei. Dibăcia acestuia se vede în capacitatea de a rezolva cu o maximă eficiență funcțională apartamentele, ținând cont de cerințele epocii, astăzi mai degrabă un impediment: nodul secundar și spațiile conexe acestuia.

Deşi vechimea acestor case trece de 70 de ani, majoritatea se află într-o stare destul de bună, datorită manoperei şi a materialelor de bună calitate, precum şi faptului că, spre deosebire de cele moderniste, îmbătrânirea se potriveşte caracterului lor istoricist. Pericolele ce le ameninţă sunt, pe lângă specula imobiliară sau cutremure, modificările de tipul închiderilor de balcoane sau loggii, total nepotrivite când sunt realizate în planul colonadelor, de pildă. De asemenea, anvelopările exterioare pot schimba radical faţadele originale, prin pierderea detaliilor și profunzimii acestora.

NOTE

1 Augustin Ioan, Arhitectura şi puterea, Agerfilm S.R.L., Bucureşti, 1992, p. 49.

2 Gabriela Tabacu, Arhitectul George Damian – retrospectivă biografică, Ahitext nr. 6/ 2000, p. 53-56; în articol se menționează că George Damian a realizat peste 200 de imobile.

3 Dragoș Popescu, Filonul mediteranean în arhitectura bucureştiului interbelic. Contribuţia lui Gheorghe Simotta (1891-1979), teză de doctorat, 2014.

4 Gabriela Tabacu, Arhitectul George Damian – retrospectivă biografică, „Ahitext” nr. 6/ 2000, p. 53.

5 George Damian, fișa de înscriere în UAR nr. 339/ 1953, Arhiva Uniunii Arhitecților din România, fila 3.

6 Gabriela Tabacu, Arhitectul George Damian – retrospectivă biografică, „Ahitext” nr. 6/ 2000, p. 54.

7 Idem, p. 55.

8 George Damian, fișa de înscriere în UAR nr. 339/ 1953, Arhiva Uniunii Arhitecților din România, fila 4.

9 Gabriela Tabacu, Arhitectul George Damian – retrospectivă biografică, „Ahitext” nr. 6/ 2000, p. 56.

10 Ibidem.

11 Proiectul Arhitectul George Damian, o recuperare necesară, www.facebook.com/arhitectulgeorgedamian.

Comments

comments

Powered by Jasper Roberts - Blog