RDW

Veneția

Sunt deja 742 de ani de când, în Veneţia, sute de măşti plutesc împreună cu costume personificante în oraş.
Se aseamănă cu un fel de efemeride umane. Timp de câteva zile, înainte de intrarea în postul Sărbătorii Pascale, atât citadinii sesterelor, cât şi vizi­tatorii oraşului de pe lagună îşi modifică identitatea. Pentru aceasta le stau la dispoziţie mascherari şi costumieri. Măştile originale sunt făcute din papier-macher, un amestec de hârtie şi pap. Această bază imaculată este formată în câteva volumetrii consacrate. Una dintre măştile cele mai acoperite mediatic este cea de “cassanova”. În afara unei ameninţătoare asemănări cu un executor inchizitor sau un vindecător medieval, masca are particularitatea de a “camufla” şi tonul vocii purtătorului, asigurând o deghizare perfectă.

Anul acesta, tema carnavalului de la Veneţia a fost “Ottocento – da Senso a Sissi – la Cita delle donne”, titlu ce reuneşte heteroclit două referinţe culturale: Principesa Sissi a Austriei, a cărei eleganţă proprie secolului XIX devine iconică nu doar pentru moda vremii, şi filmul Sens, regizat de Luchino Visconti în anul 1954. Ediţia din acest an a carnavalului are în plus o dimensiune celebrativă, prin marcarea a 150 de ani de la unificarea Italiei.

Regatul Veneto are un motto memorabil: “Pax tibi, Marce, evangelista meus”.

Comments
2 Responses to “Veneția”
  1. Mihai Mateescu spune:

    Din pacate articolul pacatuieste prin nenumarate gafe de cultura generala. Nu stiu cum a calculat autotoarea cei 742 de ani de la inceputurile carnavalului de la Venetia.Ceea ce stiu sigur este ca citadin in limba romana nu este substantiv ci adjectiv iar cartierele Venetiei nu se numesc „sestere” ci sestiere.
    Mai stiu ca papier mache se scrie fara r la sfarsit (pot sa presupun ca este o greseala de tipar, dar doamna Pamfil era totusi cazul s-o sesizeze in calitate de redactor sef si autor al articolului.Cassanova se scrie cel putin in principiu cu litera mare.
    Executorii inchizitori nu purtau masti, iar calaii Inchizitiei purtau deobicei cagule.
    In evul mdiu la Venetia nu existau „vindecatori” ci doctori in adevaratul sens al cuvantului. Ei purtau o masca speciala pentru a fi recunoscuti in timpul epidemiilor.
    Sissi, respectiv Elisabeta de Wittelsbach, a fost principesa a Bavariei si imparateasa a Austriei, prin casatoria sa cu Franz Josef I, imparat al Austriei apoi Austro-Ungariei (din 1867) care a domnit in total din 1848 pana in 1916.Nu a fost deci niciodata „principesa” a Austriei.
    Gafa suprema mi se pare insa cea din ultima fraza:Regatul Veneto! Atrag in mod respectuos atentia doamnei lector dr. arh. Francoise Pamfil ca regiunea Veneto n-a fost niciodata regat, iar Venetia (stat care a stapanit in decursul istoriei teritorii mult mai mari decat actualul oras de pe laguna, a fost de la fondare Republica Serenissima.
    As mai atrage atentia doamnei arh. Pamfil ca un stat nu are un motto ci o DEVIZA, iar „pax tibi Marce evangelista meus era deviza tocmai acestei Republici Serenissime a Venetiei.
    Constat insa cu regret suficienta cu care a fost scris acest articol, si in revista, publicat dupa cate vad si pe internet. O erata,, fie si tardiva ar fi binvenita. Un istoric revoltat.

  2. Calin Stanciu spune:

    Trebuie sa-i dau dreptate autorului comentariului de mai sus.In momentul in care s-a schimbat echipa redactionala a revistei (gasindu-se, dupa cum afirma si dl. presedinte Peter Derer, o solutie de salvare a unei continuitati de aparitie a revistei infiintata in 1906), a fost aleasa in functia de redactor sef interimar, doamna lector dr. Francoise Pamfil.Dansa declara la aparitia primului numar al revistei Arhitectura: „Atentia si gestul de consemnare este astfel indreptat catre neostentativ”.Nu numai ca fiecare cuvant si fiecare fraza din articolele semnate de doamna redactor sef, in cele sase numere aparute, pana acum, denota emfaza si pretiozitate maxima, dar ele contin de la inexplicabile greseli gramaticale pana la grave confuzii de cultura generala.De exemplu, in fraza citata din anuntul de lansare al noului format al revistei, exista un grav dezacord gramatical.Si asta, in conditiile in care, citez din nou, din dezideratele doamnei Pamfil: Noul proiect este „portant de calitate”, iar, „Arhitectura-mediu cultural”.Pentru un doctorand in arhitectura si membru nelipsit din toate juriile unor concursuri, interne si internationale de arhitectura, pregatirea stricta de specialitate nu atrage automat dupa sine si calitati literare.La concursul „Arhetipuri-2011”, motivatiile formulate de dansa impreuna cu d-na Eliza Yokina au necesitat precizari din partea prezentatorului uneia dintre galele de premiere, chiar pe scena, folosindu-se dictionarul si facandu-se corecturile de exprimare, in fata publicului si a studentilor participanti.
    Crede domnul presedinte Peter Derer sau poate cel desemnat de dansul in Colegiul de redactie al revistei Arhitectura (arh. Nicolae Munteanu) ca este suficient sa ai un CV plin de astfel de participari in jurii, (unde, in ultima vreme regasim cam aceleasi doua-trei persoane) ca sa conduca o revista care si-a castigat reputatia in timp, prin multe generatii de arhitecti, care, pe langa serioase cunostiinte in materie de arhitectura si, mai ales, lucrari realizate au avut si condei bun, dublat de o cultura generala solida.Poate ca doamna Francoise Pamfil are competente in materie de arhitectura, cel putin asa arata doctoratul, dar existenta unor lacune in cultura generala o face sa conduca spre derizoriu anumite discutii si teme lansate in revista.
    As mai fi curios (si poate ma lamureste tot domnul presedinte Peter Derer) care sunt realizarile Presedintelui Comisiei de Cultura, domnul arh. Nicolae Munteanu, pe anul 2011?
    Cred ca sunt multi arhitecti si studenti arhitecti interesati sa afle cam la ce gen de activitati culturale se mai pot astepta, macar de-acum incolo.

Powered by Jasper Roberts - Blog