RDW
  • Câteva cuvinte…

    Parcursul profesional de excepție al unui student îndrumat nemijlocit în anii formării sale, prezența acestuia în arealul realizărilor definitorii pentru arhitectura de astăzi, așa cum este cazul lui Andrei Șerbescu, cuprinde și reprezintă, îmi place să cred, o parte din efortul și dăruirea profesorilor săi.

  • Noaptea Muzeelor 2019 MUZEUL „ȘCOLII DE ARHITECTURĂ” DIN BUCUREȘTI

    Din clipa când, într-o noapte magică de mai a anului 2015, la Noaptea Muzeelor, „Școala de Arhitectură” își deschidea întâia dată pentru vizitatori marele portal sculptat din lemn de stejar de pe Strada Bisericii, din ce în ce mai multă lume a aflat că, într-o anumită parte a demisolului ei misterios, există un adevărat muzeu al arhitecturii și artelor.

  • CO-WORKING sau Centrul comunitar creativ

    În cadrul Bienalei Naționale din toamna anului 2018, la secţiunea rezervată acţiunilor de restaurare şi de redare a patrimoniului construit către comunităţi, a existat un proiect atipic, „Mater – biblioteca de materiale”. Acest proiect este atipic nu atât prin obiectivul recuperării – o fostă clădire a industrializării comuniste, din epoca relativ recentă, ci prin tema de proiectare care răspunde unei cerinţe de investiţie încă neînţelese în spaţiul românesc.

  • Ce vrăji a mai făcut Eliza?

    Știam o parte din proiectele semnate de Eliza. Știam că este, alături de alte cinci colege și prietene, inițiatoare a programului De-a Arhitectura, în anii 2011-2012. De atunci, programul funcționează cu mare succes și crește exponențial. De la o idee a unui grup restrâns de colegi arhitecți a devenit un program dezvoltat în multe localități din țară. Din punctul ei de vedere, este un pas important în procesul de educare în arhitectură a populației. Are dreptate.

  • Să proiectăm prin joacă

    Împlinirea presupune întregire sau umplerea unui gol. Cred că proiectele mele de până acum au constat mult într-o căutare și învățare constantă. Poate ceea ce ar fi împlinire pentru mine, pe parte creativă, este munca la Studio Super. Serios alături de super-colaboratorii cu care, în mare, explorăm cum putem să ne jucăm prin design și să proiectăm prin joacă.

  • Grădinița din strada Mântuleasa

    Soluția propusă scoate la iveală, pe de o parte, respectul și înțelegerea trecutului orașului nostru, iar, pe de altă parte, o ancorare în realitate necesară perceperii schimbărilor ce apar, în mod continuu, în societatea noastră și creării de noi soluții arhitecturale care să vină în întâmpinarea nevoilor individului și comunității.

  • Proiecte naționale cu valoare europeană

    Deoarece este convins că „Patrimoniul României se degradează și dispare odată cu trecerea timpului”, arhitectul Eugen Vaida a înființat și prezidează Asociația Monumentum, o asociație preocupată de situația arhitecturii vernaculare rurale, de implicarea societății civile în salvarea, promovarea și valorificarea patrimoniului cultural și de situația patrimoniului eclezial.

  • Are o invitație de la Kengo Kuma

    Maria Tîlvescu este una dintre mințile luminoase ale generației sale, augmentându-și inteligența și cultura profesională cu o sensibilitate acută. Am fost onorat să fi fost, până acum, martor al devenirii sale interioare și am încredere în suflul ei interior.

  • Un creativ

    Sergiu Bogdan Tencariu este un tânăr arhitect pe care îl apreciez foarte mult și în care am încredere. Nu se grăbește să dea o soluție arhitecturală până când nu este sigur de ea. Este dedicat perfecționării proiectului și este consecvent. Are o înțelegere a spațiului în trei dimensiuni și a efectelor pe care o are configurarea acestuia în perspectiva timpului.

  • Reperul

    De ce îl recomand pe Vlad Străjan? Pentru că Vlad este „reperul” meu când este vorba despre tinerii din arhitectura românească, etalonul de arhitect implicat total în profesiune și în viața cetății, inventiv, harnic, pătimaș, repezit, talentat.

  • NU SE FERESC SĂ ABORDEZE CONSTRUCȚII ALTFEL

    Atitudinea față de un produs provenit dintr-o perioadă – de regulă – hulită, de multe ori fără motiv, vădește înțelepciune și talent. Același lucru se poate spune și despre promotor, care a avut o viziune și puterea de a înfrânge prejudecăți caraghioase. Astfel, această echipă a avut curajul să mizeze pe refacerea și reabilitarea unei clădiri ajunse la stadiul de ruină, plasată într-un loc fără vocație comercială și să investească bani, timp, energie și talent într-un proiect pe care cei mai mulți l-ar fi socotit riscant. Au reușit!

  • Seriozitate germană cu zâmbet balcanic

    Amenajări de interior și locuire individuală au fost ocazii pentru a-și ilustra rafinamentul. Recent, studenți ai Facultății de Arhitectură din Timișoara i-au vizitat propria casă aflată în faza finală de execuție și au putut aprecia atmosfera sa.

  • Despre trăirea spațiului

    Îmi place foarte mult lemnul ca material de construcții și încerc să-l introduc, să-l folosesc la câte mai multe proiecte. Simt că este datoria mea să-mi conving clienții că este un material foarte frumos, folositor mai ales în zona noastră și, totodată, un material natural.
    Cred că este foarte importantă arhitectura vernaculară și ar fi de mare folos învățarea ei în școli, pentru un viitor arhitectural mai autentic.

  • Limbaj contemporan pentru mediul rural

    Proiectele la care a lucrat pentru a ilustra aceste ghiduri vorbesc despre înțelegerea sensibilă a rafinamentului formelor tradiționale și încercarea de reconfigurare a acestora în limbaj arhitectural contemporan, actual și capabil să susțină programe de arhitectură ample, fără precedent la sat.

  • Premiul Europa Nostra pentru prima restaurare

    Orientarea spre urbanism nu este una des abordată, deoarece o „carte de vizită” se poate face mai repede prin realizarea a două-trei obiective de arhitectură, ușor percepute de comunitate, viitori comanditari, în timp ce un concept urbanistic pretinde un timp mai lung până devine o realitate vizibilă, publicul neinițiat neavând acces la planul de ansamblu sau la o dronă. Referindu-mă la preocupările urbanistice ale arh. Vlad Sebastian Rusu, aș aminti participările sale la numeroase concursuri, toate apreciate cu diverse premii.

Arhitectura nr. 4/2019 – Dosar Tematic

Arhitectura nr. 2-3/ 2019(...)Oradea „orașul-punte” dintre două lumi, dintre două „plăci tectonice” culturale, vestică și estică, în diferite momente istorice apropiat de regalitatea maghiară, de Curtea vieneză, sub dominație turcă sau întregind România Mare, în perioade înfloritoare sau totalitare, a încercat să-și continue mersul ascendent, să se dezvolte economic, cultural și comercial. Oradea este un posibil răspuns la tema atât de prezentă și actuală „Living Together”, în context european.
Destinul Oradei este de oraș european multietnic, multiconfesional, multicultural și nu de azi, de ieri, ci de multe secole. În momente de cumpănă ale Europei, cum este și cel actual, România poate oferi un exemplu și un model verificat și probat în secole de conviețuire, de aglomerație urbană în care moștenirile culturale multinaționale se îmbină și se completează armonios și profitabil pentru întreaga comunitate.

Citiţi mai mult

Revista

„SPRE ORADEA”

Oradea reprezenta cândva cea mai importantă şi mai activă comunitate evreiască din Ungaria (cea mai numeroasă, după Budapesta) şi, după Marea Unire, cea mai importantă şi mai activă comunitate evreiască din România, martor al impactului major al culturii evreieşti asupra principalelor aspecte ale societăţii, dezvoltării vieţii urbane, dar, mai ales, asupra arhitecturii.

Oradea Heritage

Capitalul noilor puncte de atracție de pe harta arhitecturii orădene, readuse la viață prin eforturile Primăriei Oradea, ale constructorilor, restauratorilor și ale proprietarilor, merită să fie făcut cunoscut publicului european, care țintește, în planurile de călătorie, destinații cu o astfel de încărcătură culturală.

Câteva cuvinte…

Parcursul profesional de excepție al unui student îndrumat nemijlocit în anii formării sale, prezența acestuia în arealul realizărilor definitorii pentru arhitectura de astăzi, așa cum este cazul lui Andrei Șerbescu, cuprinde și reprezintă, îmi place să cred, o parte din efortul și dăruirea profesorilor săi.

Arhitectura orădeană şi creatorii ei din prima parte a secolului al XX-lea

În primul rând, este relaţia arhitect – comanditar (de ce au proiectat anumiți arhitecţi, în acel loc?; de ce au fost aleşi de către comanditar?), apoi este funcţiunea clădirii, tema de proiectare. Mai pot fi menţionate: statutul comanditarului (nivelul de instruire şi averea lui); contextul economic al oraşului, al zonei, politica urbană a municipalităţii; relaţia cu centre de iradiere culturală, cu marile modele şi influenţa acestora.

Noaptea Muzeelor 2019 MUZEUL „ȘCOLII DE ARHITECTURĂ” DIN BUCUREȘTI

Din clipa când, într-o noapte magică de mai a anului 2015, la Noaptea Muzeelor, „Școala de Arhitectură” își deschidea întâia dată pentru vizitatori marele portal sculptat din lemn de stejar de pe Strada Bisericii, din ce în ce mai multă lume a aflat că, într-o anumită parte a demisolului ei misterios, există un adevărat muzeu al arhitecturii și artelor.

Frânturi de arhitectură orădeană la început de secol XX

(…)Spiegel a fost un artist complex, cu preocupări în diverse domenii: arhitectură, amenajări interioare, arte aplicate, bijuterii etc. S-a remarcat prin faptul că a proiectat la Budapesta primul imobil cu faţadă decorată în manieră Art Nouveau, Casa Lindenbaum (1896-1897) şi prin concepţia modernă privind organizarea spaţiului interior al imobilelor şi locuinţelor. (…)

Orașul și cetatea

Schimbarea semnificațiilor arhitecturale nu echivalează cu dispariția lor, ci, dimpotrivă, cu diversificarea și îmbogățirea semantică a mediului construit. Asumarea valorilor patrimoniale de către comunități – fie și doar marginal, ca fundal pentru fotografii – susține speranța că vom ști să ni le păstrăm peste timp. Iar economicitatea reabilitării structurilor istorice pentru funcțiuni actuale se compune, cum nu se poate mai bine, cu imperioasa nevoie de a drămui resursele planetei. Din acest motiv și în acest sens, conservarea monumentelor de arhitectură nu ține de paseism, ci de o nouă avangardă.

VĂ PLACE SPAȚIUL PUBLIC?

Titlul dezbaterii profesionale, care s-a ținut în incinta Cetății Oradea, în spațiile reamenajate din zona fortificațiilor, a fost sugerat de tematica și titlul similar al numărului 18, din 2014, al revistei Urbanismul Serie nouă. La dezbatere au fost circa 20 de invitați: participanții și laureații celor două secțiuni ale BNA 2018, găzduite de municipiu: Secțiunea 3 – Restaurare. Consolidare. Clădiri restituite comunităților și Secțiunea 5 – Spațiul public incluziv.

CO-WORKING sau Centrul comunitar creativ

În cadrul Bienalei Naționale din toamna anului 2018, la secţiunea rezervată acţiunilor de restaurare şi de redare a patrimoniului construit către comunităţi, a existat un proiect atipic, „Mater – biblioteca de materiale”. Acest proiect este atipic nu atât prin obiectivul recuperării – o fostă clădire a industrializării comuniste, din epoca relativ recentă, ci prin tema de proiectare care răspunde unei cerinţe de investiţie încă neînţelese în spaţiul românesc.

Powered by Jasper Roberts - Blog