Marele Premiu al Bienalei: Ambulanța pentru Monumente

HANDS ON TRAINING PRIN PROIECTUL „AMBULANȚA PENTRU MONUMENTE”

Cuvinte cheie: hands-on training, soft skills, meta-competențe, meșteșuguri, identitate culturală, implicarea comunităților locale

PROIECTUL

„Ambulanța pentru Monumente” (ambulanța) a fost lansată în 2016 de Asociația Monumentum cu scopul de a conserva și prezerva patrimoniul construit din România.
Proiectul vizează, într-o cursă disperată împotriva timpului, salvarea de la prăbușire și degradare a sute de clădiri din România aflate pe lista monumentelor istorice aflate în pericol, prin intermediul unei rețele largi de organizații active în domeniul patrimoniului. Acesta realizează intervenții de urgență implicând experți voluntari, studenți, profesioniști sau amatori și meșteri pricepuți, întotdeauna cu sprijinul nemijlocit al comunităților și autorităților locale. Majoritatea activităților implică înlocuirea acoperișurilor deteriorate, reconstruirea zidurilor, realizarea unui drenaj adecvat al apelor și stabilizarea picturilor murale. În centrul proiectului din fiecare regiune se află un kit de intervenție: o camionetă echipată cu unelte, echipamente de construcție și materiale. Pe parcursul celor șapte ani de existență, „ambulanța” a stabilit o strânsă cooperare între sectorul public și cel privat și un model de intervenții sustenabile asupra clădirilor istorice publice prin formarea de tineri experți și nespecialiști, prin sensibilizarea comunităților cu privire la identitatea culturală, prin utilizarea de materiale locale și prin implicarea resurselor umane locale.
„Ambulanța” a fost lansată cu sprijinul The Anglo-Romanian Trust for Traditional Architecture (ARTTA) și, ulterior, al The Prince’s Foundation (Marea Britanie) - prezidată de Majestatea Sa, Regele Charles al III-lea - în scopul conservării patrimoniului construit românesc. A fost conceput ca un proiect de tip „umbrelă” pentru mai multe organizații, similar unui sistem de franciză, pentru a oferi autonomie inițiativelor „de la firul ierbii”, care sunt implementate de o rețea de ONG-uri din întreaga Românie. Proiectul acoperă în prezent 60% din teritoriul național și se extinde rapid de la an la an. Din 2016 au fost realizate 100 de intervenții pe situri de patrimoniu local, național și mondial, cum ar fi: biserici de lemn, biserici fortificate, mori, conace, gări, ruine de fortificații istorice, sere, cuptoare, turnuri, case memoriale, poduri, cule, porți, cetăți/ziduri de fortificații, case, sinagogi, case parohiale, cabane montane etc. Asociația Monumentum sprijină înființarea de noi organizații, le pune la dispoziție unelte și o camionetă și le ajută să caute finanțare pentru derularea proiectelor lor locale. Fiecare organizație strânge la nivel local fonduri suplimentare pentru implementarea proiectului.
Marea realizare la nivel național este stabilirea unui model de intervenție și de finanțare sustenabil și de succes, în care autoritățile locale și regionale suportă majoritatea costurilor pentru materiale, companiile private și donatorii finanțează materiale, echipamente și unelte suplimentare, comunitățile lucrează cot la cot cu voluntarii pe care îi găzduiesc și îi hrănesc, voluntarii și meșterii se ocupă de execuție, iar mass-media este implicată la un nivel înalt pentru a promova mesajul de protejare a patrimoniului.
Proiectul încearcă să găsească soluții pentru probleme similare din alte țări est-europene: lipsa educației în domeniul patrimoniului pentru societatea civilă, lipsa abilităților și cunoștințelor practice ale specialiștilor, pierderea autenticității și intervenții de slabă calitate, abandonarea monumentelor (clădiri publice) de către comunități din cauza sentimentului scăzut al valorii proprii, pierderea identității și a cunoștințelor despre cultură și istorie în graba lor pentru globalizare și valori efemere.
Criteriile de selecție pentru un obiectiv se raportează la media ponderată între valoarea culturală a monumentului istoric, starea de degradare (urgența intervenției) și gradul de implicare a comunității locale.
„Ambulanța pentru monumente” a câștigat Premiul Publicului și Premiul pentru Educație, în cadrul Premiilor Europene pentru Patrimoniu - Europa Nostra 2020, cea mai înaltă distincție europeană în domeniul patrimoniului. Voturile s-au exprimat prin intermediul unui sondaj online la care au participat peste 12.000 de cetățeni din întreaga Europă.
REȚETA
Rețeta care a făcut ca proiectul să funcționeze și să fie extins la nivel național se bazează pe împățirea echilibrată a sarcinilor între cei patru actori care contribuie la conservarea patrimoniului construit, în funcție de capacitățile și potențialul fiecăruia: comunitatea oferă cazare și alimente, proprietarul/administrația locală acoperă cea mai mare parte a costurilor pentru materialele de construcție, experții investighează construcțiile, fac proiectarea și coordonează lucrările pe șantier, în timp ce ONG-ul gestionează logistica și coordonarea acestor trei actori. Acest lucru funcționează bine mai ales în cazuri precum cel al bisericilor, care sunt considerate de comunitățile locale ca fiind simboluri aparte ale identității și ale coeziunii culturale.

OBIECTIVELE

Proiectul își propune să atingă cinci obiective interconectate:
- Prim-ajutor („pălărie și pantofi” buni pentru clădirile istorice)
În ultimii 30 de ani, de la căderea regimului comunist, multe clădiri istorice au fost neglijate și abandonate de către proprietarii lor și de comunitățile locale, în timp ce, în același timp, statul nu a avut mijloacele necesare pentru a le conserva. „Ambulanța” a fost o reacție directă la un potențial dezastru cultural iminent și la posibila pierdere a sute de clădiri de importanță istorică vitală pentru România. Intervențiile au fost realizate cu o mare sensibilitate pentru conservarea substanței și autenticității clădirii, păstrând în același timp diversitatea de expresii pentru fiecare componentă a clădirii istorice în contextul local.
Materialele noi care au fost folosite au fost compatibile cu cele istorice, iar intervențiile sunt reversibile.
- Hands-on training (educație informală pentru tinerii specialiști)
Dezvoltarea profesională prin intermediul conceptului de „hands-on trening”. Acesta este o modalitate de implementare a educației non-formale care este identificată ca fiind deficitară nu doar în România, ci și în majoritatea țărilor din Europa de Est. Majoritatea voluntarilor sunt studenți și tineri specialiști care doresc să își extindă cunoștințele, abilitățile transversale, consolidarea competențelor și meta-competențelor (management de proiect, strângere de fonduri), participând în același timp la o abordare interdisciplinară de amploare.
- Implicarea comunității locale (creșterea gradului de conștientizare și inițierea de acțiuni pentru membrii comunității locale)
„Ambulanța pentru monumente” este o mărturie a puterii conservării patrimoniului de către comunitate.
Conservarea și întreținerea durabilă a clădirilor istorice nu ar fi posibile fără implicarea directă și activă a comunităților locale. În prezent, „ambulanța” desfășoară, cu sprijinul The Romanian-American Foundation, un proiect de cercetare și o metodologie pentru a crește implicarea comunității locale în viitoarea întreținere, conservare și reutilizare adaptată a propriilor obiective de patrimoniu. Concluziile preliminare ale studiului condus de Institutului de Cercetare Făgăraș (ICF) relevă că comunitățile locale acordă un capital de încredere crescut proiectului „Ambulanța pentru Monumente” față de alte instituții.
Intervențiile majoritar pe clădiri publice au fost o premisă pentru a implica comunitățile la o scară mai largă. Zeci de primari, preoți, consilieri locali și alți reprezentanți ai comunităților locale au pus mâna pe unelte și și-au unit forțele cu voluntarii într-o cursă disperată contra cronometru pentru a preveni distrugerea propriului patrimoniu. Acest lucru a concentrat atenția comunităților locale asupra propriului patrimoniu, redescoperind în același timp un puternic sentiment de identitate culturală și valorile proprii.
- Păstrarea și recuperarea patrimoniului imaterial (descoperirea și reutilizarea tehnicilor și tehnologiilor tradiționale de construcție).
Tinerii meșteșugari sunt încurajați să lucreze la intervenții, ajutați de meșteri mai în vârstă, care sunt invitați să își transmită competențele și cunoștințele în cadrul activităților de formare.
- Creșterea filantropiei/implicarea decidenților politici (vizite la fața locului și învățare peer-to-peer pentru autoritățile locale)
Tinerii din zonele urbane, membrii comunităților locale și factorii de decizie politică sunt invitați să lucreze voluntar sau să doneze fonduri pentru materiale ori să ofere hrană și cazare pentru meșteri și voluntari, într-un efort susținut de a crea sinergii între public și proiect și de a ajunge la noi audiențe pentru patrimoniu din sectoare netradiționale.

ABORDAREA INTERVENȚIEI

Nicio intervenție nu este similară cu alta. Fiecare activitate pe șantier este valorificată pentru a obține un maximum de oportunități și pentru a le transforma pe cele mai importante în vectori de intervenție. Luăm în considerare următoarele aspecte atunci când abordăm o intervenție: disponibilitatea resurselor locale, impactul asupra mediului, potențialul de a dezvolta o economie circulară (re-cycling și up-cycling a materialelor vechi), oportunitatea de învățare, nivelul de cunoștințe tradiționale care ar putea fi obținut și raportul cost-beneficiu.

HANDS-ON TRAINING

Întrucât voluntarii sunt o componentă importantă a întregului proiect, formarea profesională continuă a studenților și a tinerilor specialiști în timpul intervențiilor este una dintre chestiunile cruciale care ne preocupă. În fiecare an, în luna martie, se deschide platforma de înscriere a voluntarilor pentru cele 15-20 de intervenții. Participarea femeilor este promovată pe șantiere - chiar și împotriva dificultăților și prejudecăților ca urmare a unor mentalități învechite, provenind în principal din zonele rurale, deoarece munca în construcții este o activitate tradițional masculină - astfel încât, în prezent, rata de participare a femeilor pe șantiere este de 75%. Majoritatea voluntarilor sunt studenți și provin din domeniile Arhitectură, Restaurare, Urbanism, Inginerie, Arheologie, Istorie și Turism cultural, dar avem studenți și de la facultăți ca Medicină, Psihologie etc.
Din păcate, universitățile românești de arhitectură abordează doar superficial latura practică a formării studenților și, în cele 1-2 săptămâni de activitate mai mult sau mai puțin practică pe care le includ în programul lor anual, studenții nu reușesc să dobândească cunoștințele necesare pentru a deveni specialiști maturi, capabili să se adapteze la exigențele reale ale proiectelor lor. Pentru ei, intervențiile de la Ambulanță desfășurate în fiecare vară reprezintă una dintre puținele ocazii pe care le au de a-și consolida cunoștințele teoretice dobândite în școală. Pe lângă atmosfera animată de pe șantier, unde intră în contact cu alți studenți cu interese similare (networking), ei au ocazia să întâlnească specialiști din domenii complementare, să lucreze alături de meșteri, să cunoască problemele comunității, să înțeleagă cum funcționează o intervenție și etapele acesteia și să execute de unii singuri îmbinări sau detalii pe care altfel le-ar fi abordat doar teoretic.
Tinerii din România nu au foarte multe opțiuni care să-i ajute să-și dezvolte cunoștințele profesionale practice. După anii ’90, a devenit tot mai clară ruptura față de transmiterea tradițională a cunoștințelor între meșter și ucenic, tată și fiu, mamă și fiică. Importul de materiale noi și rapiditatea de execuție a acestora a reprezentat un motiv important al acestei rupturi și, treptat, al pierderii meșteșugurilor tradiționale. Astăzi, în special în mediul rural, tinerii caută să se rupă de ceea ce înseamnă tradiție și să se orienteze către meserii mai degrabă teoretice sau locuri de muncă din vestul Europei, unde câștigă mai bine, iar cei care nu sunt interesați de urmarea unui liceu sau a unei universități nu au nicio opțiune de pregătire profesională. Dacă în trecut în România existau școli de arte și meserii, unde elevii care încheiau 8 clase puteau să învețe o meserie practică (tâmplărie, sculptură, olărit, țesut/croitorie etc.), în anul 2009 acestea au fost desființate.
Un rol major pentru educația non-formală și in-formală a arhitecților și a viitorilor arhitecți îl au atelierele și școlile de vară de arhitectură care se desfășoară în 90% dintre cazuri în mediul rural, acestea urmărind creșterea calității obiectului de arhitectură prin familiarizarea arhitecților, a viitorilor arhitecți, a beneficiarilor proiectelor de arhitectură și a publicului larg cu cercetarea și cu tehnica de producere a materialelor tradiționale și folosirea lor în alcătuiri care să corespundă necesităților de locuire contemporane.
Considerăm că la construirea unei clădiri noi, cât și la restaurarea clădirilor existente, contribuția este una concertată și succesul și calitatea intervenției se bazează pe colaborarea strânsă între toți actorii implicați: beneficiar, finanțator, proiectant, executant, comunitate locală, cercetător, elaborator de politici publice. Rolul acestei colaborări in situ între meșteri și studenți, între studenți și comunitate duce la înțelegerea problemelor cu care se confruntă fiecare dintre acești actori, la înțelegerea limitelor lor și până la urmă la propunerea unor soluții realiste, compensând astfel lipsurile din formarea teoretică din universități. Totodată contribuie la dezvoltarea softskillurilor și meta-competențelor necesare unor viitori coordonatori de proiect și lideri. În proiectul Ambulanța pentru Monumente, după 6 ani de la înființare, sunt deja zeci de tineri profesioniști, foști voluntari, care sunt implicați în asistența de proiect și chiar în coordonare, una dintre ei fiind chiar coautor al articolului de față.
În general, studenții sunt interesați de o experiență cât mai diversă în ceea ce privește diferitele metode de restaurare și fac adevărate itinerarii de la o intervenție la alta pentru a-și însuși o formare completă în ceea ce privește experimentarea diferitelor tipuri de materiale și tehnici de construcție.
În cele ce urmează sunt prezentate câteva dintre aceste tehnici.

Învelitorile din lemn

Datorită aportului de fonduri structurale guvernamentale și europene care au facilitat pătrunderea marilor companii în toată țara, a apărut o standardizare a învelitorii din lemn după principiul celei mai ieftine șindrile. Astfel, de la nord la sud, de la vest la est, găsim același tip de șindrilă din lemn de brad din Maramureș. Ambulanța pentru Monumente a încercat să contracareze această practică, adoptată și de firmele mici, prin studii aprofundate care au stat la baza revenirii la diversitatea speciilor de lemn folosite în trecut, la varietatea formelor și la amenajările tipice locale.

Învelitorile din țigle

Peisajul învelitorilor din zonele de deal și de câmpie s-a schimbat substanțial în ultimii 30 de ani, din cauza apariției producției industriale și a fabricilor de mari dimensiuni. Micii producători locali sau itineranți de țiglă și cărămidă ceramică au dispărut aproape complet. Calitatea noilor țigle este îndoielnică, forma lor este diferită de cea istorică, iar patina de îmbătrânire naturală este abia vizibilă. Asociația Monumentum a reușit să înființeze două țiglării tradiționale de țiglă și cărămidă care aprovizionează „ambulanța” cu o parte din materialele de construcție necesare. Însă cea mai mare parte a țiglelor și cărămizilor necesare pe șantier sunt refolosite din curțile vecine.

Învelitorile din paie

Învelitorile din paie, perisabile prin natural lor, ce necesită o mentenanță constantă, se regăsesc încă în foarte puține zone ale țării, în special în Munții Apuseni. Acestea au acoperișuri cu pante înalte, cu un unghi de peste 60 de grade, iar secara din care sunt realizate nu se mai cultivă decât industrial în România, cu excepția unor mici loturi ale muzeelor sătești, care au nevoie de ele pentru propriile lucrări de restaurare, și câțiva gospodari care locuiesc în zone muntoase și nu pot folosi utilaje mecanizate și continuă să adune snopii manual. Există două tipuri de acoperire cu paie - cele cu snopi și cele în vrac. Ambele necesită un suport lat din trestie la bază ca să susțină poala, iar paiele sunt legate din loc în loc de lețurile cioplite din fag prin intermediul unor nuiele din viță-de-vie sălbatică sau curpen. Pe direcție vertical, învelitoarea de paie este susținută de niște crengi din mesteacăn. Coama din paie a acoperișului trebuie completată după doi ani, timp în care aceasta se lasă.

Dulgheria

Dulgheria aduce cu sine cele mai mari provocări în intervențiile Ambulanței, pe de o parte pentru că se dorește menținerea cât mai mult din materialul istoric, iar pe de altă parte, în unele cazuri, trebuie tăiat mai mult din partea sănătoasă a lemnului pentru a realiza o joncțiune care să corespundă cerințelor structurale. Un meșter tradițional are tendința să înlocuiască cu totul un element afectat pentru că nu cunoaște tehnicile de îmbinare și completare a elementelor precum un tehnician în restaurare. De aici și provocările. Multe dintre structurile șarpantelor istorice vernaculare sunt concepute la limita inferioară a rezistenței, astfel că este nevoie de consolidări suplimentare. Tăierea cu fierăstrăul și cioplirea cu barda în lungul fibrei aduce cele mai mari provocări participanților. Fierăstrăul de tip European, care taie la împingere, flambează, iar tăietura ia o formă torsionată.

Zidăria de cărămidă și de piatră

Cea mai uzuală țesere a cărămizilor este de tip englezesc. În cazul zidăriei de piatră, se folosește deseori țeserea neregulată sau dispunerea rectangulară cu pietre fasonate.
Cele mai multe dintre ele sunt construite cu mortar simplu de argilă, dar clădirile medievale timpurii reprezentative au folosit mortarul de var.
În unele zone, pentru fundațiile bisericilor de lemn se întâlnește adesea montaj uscat de piatră calcaroasă. La unele intervenții, lucrările încep cu manipularea primară a pietrei, de la extragerea din groapă până la fasonare. Întotdeauna lucrările depind de timpul și de meșterii pe care îi avem la dispoziție.

Fierăritul

Fierăritul pare să fie atelierul preferat al participanților, dar rareori găsim o fierărie locală. În trecut, fiecare sat avea câte una, dar de când a dispărut creșterea cailor, cele mai multe au dispărut. Acolo unde găsim una, de cele mai multe ori burduful (foalele) a fost înlocuit de un suflător electric. Activitățile noastre se rezumă la confecționarea unor elemente mai simple cum sunt piroane (cuie mai mari), bride de prindere sau chei de tiranți.

CINE? CE? UNDE? CÂND? DE CE (De ce e important pentru tine să te implici ca voluntar coordonator în Ambulanța pentru Monumente)?

1. Asociația MONUMENTUM (2016-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Transilvania Sud (județele Sibiu, Brașov, Mureș, Alba și Hunedoara, cu intervenții în Cluj, Maramureș și Bacău)

Biserica Sfântul Nicolae din Gherdeal
Biserica evanghelică fortificată din Velț
Haltă Șaeș
Poarta de la Ansamblul Castelului Brâncoveanu din Sâmbăta de Jos
Turnul din Apața
Biserica de lemn cu hramul „Cuvioasa Paraschiva” din Grânari
Turnul incintei fortificate din Copșa Mare
Gara C.F. - stație Apold
Biserica evanghelică fortificată din Alțâna
„Biserica din deal”, ruine, Gârbova de Sus
Palatul Principilor din Alba Iulia
Biserica evanghelică fortificată din Filitelnic
Biserica de lemn din satul Breb cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Biserica de lemn „Sfântul Nicolae” din satul Vălari
Biserica Adormirea Maicii Domnului din Strei
Biserica de Lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din Brusturi
Biserica de Lemn „Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil” din Borza
Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul” din Baru
Biserica de piatră din Streisângeorgiu cu hramul Sf. Gheorghe
Biserica de lemn hramul „Sfântul Nicolae” din Cuștelnic
Biserica de lemn cu hramul „Sf. Ioan Botezătorul”, Săliștea Nouă, Cluj
Biserica evanghelică fortificată din Hosman
Biserica evanghelică fortificată din Apoș
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate Roadeș (incinta fortificată), Drumul de strajă al fortificației Bisericii evanghelice din Roadeș
Cetatea dacică Costești-Cetățuie
Biserica De Lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Satul Rădulești
Biserica de lemn „Sf. Arhangheli” din Sânbenedic
Biserica de lemn din Gârbău Dejului cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Tronsonul 11 al Zidului Cetății Sighișoara
Casa cu paie din Cib
Biserica evanghelică fortificată din Beia
Castelul Brukenthal din Micăsasa

Biserica „Sfântul Gheorghe” din Șesuri
Sinagoga din Făgăraș
Casa Citera Mărișcuța din Zlatna
Biserica de zid cu hramul „Arhanghelul Mihail” din Gurasada
Casa parohială din Hosman
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, Homorod
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate, Ungra
Biserica evanghelică fortificată, Țapu
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Șona
Cabana Leaota
Biserica Evanghelică, Hoghilag
Moara Hazaparu din Dărmănești
Banca „Cordiana” din Fofeldea
Remiza de locomotive pentru calea ferată îngustă, Sibiu
Biserica de lemn din Păniceni, hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Biserica din Fântânele cu hramul „Sfântul Nicolae”
Ansamblul bisericii evanghelice fortificate din Dealu Frumos
Podul lui Ștefan cel Mare din Negoiești


„Ce m-a atras la Ambulanța pentru monumente a fost energia pe care am găsit-o și sentimentul de empowement pe care l-am simțit după primele zile ca voluntar. Proiectul nu doar că salvează construcții monument istoric și prin asta o parte din identitatea noastră culturală, dar este un proiect care activează comunități, demonstrează că schimbarea e posibilă și când pornește de la firul ierbii, educă și încurajează oamenii să se implice. În plus, implicarea în proiect m-a ajutat să mă dezvolt profesional și personal, să fiu mai conștientă și să mă bucur mai profund de patrimoniul bogat și foarte variat din Romania.”

Andreea Năprădean, arhitect

2. Asociația ARHAIC (2018-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Sălaj (județul Sălaj)

Biserica de lemn din Șoimușeni
Biserica de lemn din Răstolțu Deșert
Biserica de lemn din Zalnoc cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Biserica de lemn din Porț cu hramul Înălțarea Domnului
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” din Hida
Biserica de lemn din Bocșița
Grup statuar din Benesat
Biserica de lemn din Purcăreț, hramul „Adormirea Maicii Domnului”
Biserica de lemn din Derșida, hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”

„Experiența dobândită în ultimii cinci ani arată că voluntarii Ambulanței se situează într-o zonă de maximă importanță pentru soarta unui monument, la confluența nevoilor comunităților, dată fiind calitatea lor de proprietari de monumente, a meșterilor, respectiv a autorităților cu responsabilități în domeniul patrimoniului.
Ca voluntar, satisfacția salvării unui monument ajuns pe calea ruinării este majoră, greu de descris în cuvinte: așa cum zicea la un moment dat Mătușa Viorica din Noțig: Cine a repara biserica asta, înger a fi!
În mod particular, activitatea ca voluntar în cadrul Ambulanței pentru Monumente îmi oferă posibilitatea să cercetez și să documentez o categorie aparte de monumente, bisericuțele de lemn!”

Bogdan Ilieș, istoric


3. Asociația Tri (2019-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Arad (județul Arad)

Biserica de lemn „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Luncșoara, comuna Hălmăgel, județul Arad
Sera de pe domeniul Mocioni din Bulci
Biserica de lemn cu hramul ,,Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Ionești
Cuptorul de topit fier, Jumelț
Biserica de lemn din Troaș
Biserica de lemn din Ciuntești
Biserica de lemn din Julița, hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”

„Consider că patrimoniul material și imaterial și modul în care ne raportăm la acesta compun identitatea noastră și a comunităților locale. Dacă ne nemulțumește starea patrimoniului și modul în care este gestionat, schimbarea nu poate porni decât având o atitudine pro activă. Acestea, dar și calitatea didactică a voluntariatului în cadrul proiectului Ambulanța pentru Monumente m-au făcut să mă implic ca voluntar.”

Maria Tamașan, arhitect


4. Asociația ACTUM (2020-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Moldova Nord (județele Suceava, Iași și Botoșani)

Casa memorială Ion Creangă din Fălticeni
Biserica ruină Vovidenia
Podul de piatră din Zlodica
Hanul din Deleni, Iași

„Din punct de vedere profesional și pedagogic, prin participarea studenților ca voluntari, aceste intervenții umplu un vid care există, din păcate, în educația de arhitectură, anume cel al conexiunii dintre teorie și practică. Lucrul efectiv cu materialul, capacitatea de a pune pe șantier în operă lucrări care de multe ori au o semnificație sau o ordine prea vagă în faza de proiectare, eficiența lucrului în echipă în condiții de cele mai multe ori puțin favorabile, sunt, după părerea mea, esențiale pentru formarea profesiei. Cred că e nevoie ca arhitecții să își formuleze problemele pe care le au de rezolvat într-un mod mai aplicat social, mai puțin elitist, iar societatea (cu precădere cea românească, pentru care această criză este mai acută), la rândul ei, trebuie să perceapă și să recunoască adevăratul rol al arhitecților.”

Radu Andrei, arhitect

„Pe primul loc aș pune bucuria de a conduce camioneta Ambulanței, pe locul următor trebuie să amintesc de satisfacția lucrului cu tinerii voluntari!”

Filip Ciobănașu, arhitect

„Când la sfârșitul unei zile intense de muncă ne strângem în jurul ceaunului cu mâncare și discutăm cu pasiune tot despre arhitectură, îmi dau seama că mă aflu în locul cel mai bun, alături de voluntari implicați, făcând ceea ce ne place tuturor.”

Nicoleta Caba, arhitect

5. Asociația Inima Olteniei (2020-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Oltenia Vest (județele Mehedinți, Gorj și Dolj)

Cula „CIOABĂ-CHINȚESCU” din Șiacu
Biserica „Adormirea Maicii Domnului” din Velești
Cula Nistor din Cerneți
Cula Crăsnaru din Groșerea

„Implicarea mea în proiect este una dintre cele mai frumoase, interesante și provocatoare modalități prin care reușesc să ajut la salvarea monumentelor pe care ani de zile le-am văzut pierind sub ochii mei.”

Carina Tătăranu, istoric
6. Asociația Prin Banat (2020-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Banat (județele Timiș și Caraș Severin)

Biserica Romano-Catolică „Sfântul Vendelin” din Ofsenița, jud. Timiș
Biserica romano-catolică din Bobda
Ansamblu stăvilar și canal aducțiune apă din Bocșa Montană
Cimitirul romano-catolic din Bulgăruș
Turnul de pe deal din Grădinari

„Cu siguranță cel mai plăcut aspect al coordonării proiectului Ambulanța pentru Monumente este întâlnirea constantă cu tineri entuziasmați, pasionați de patrimoniu, și ajutarea acestora să se apropie și să înțeleagă într-un mod firesc și direct conceptul de patrimoniu. Proiectul se situează la mijlocul distanței dintre căutarea de sens, a curiozității (personale și profesionale) și găsirea unui parcurs profesional, comunitar și personal, fiind un facilitator atât în dezvoltarea profesională a voluntarilor, cât și în relația acestora cu profesia, comunitățile, lumea. Mai mult, suprapunerea complexă a tuturor straturilor care compun proiectul (monitorizare, cercetare, documentație, punere în siguranță, implicare comunitară, sustenabilitate etc.) într-o acțiune unitară, care pune la aceeași masă toți actorii relevanți obiectului (de la beneficiar, la comunitare locală, voluntari, meșteri, profesioniști și donatori), creează un sentiment unic, pe care nu l-am mai întâlnit în altă parte.”

Mihai Moldovan, arhitect

„Să fiu voluntar al acestui proiect a fost ca un roller coaster. Am pornit în Ambulanță din dorința de a învăța, iar câțiva ani mai târziu pot spune că mi-a schimbat viața, aducându-mi oameni dragi alături, un număr de monumente în așteptare și alți voluntari care pornesc pe drumul acesta în speranța unei lumi mai frumoase, cu povești și legende încapsulate în aceste clădiri. După toți acești ani, pot spune că pasiunea pentru descoperirea clădirilor istorice și dorința de a face ceva în ajutorul lor doar s-a accentuat de-a lungul timpului.”

Simona Iovănescu

„Să fiu voluntar și apoi coordonator în Ambulanță a însemnat să fac ceva practic și concret pentru patrimoniu, pentru un mod de viață și pentru niște aptitudini care dispar și care nu se salvează cu un #share. Cel mai important lucru, însă, e că am învățat că oamenii simpli pot înfrânge indiferența și neputința care ne distrug și pot porni o schimbare de jos în sus.”

Dragoș Nută

7. Asociația PACT (2018-2020), Ambulanța pentru Monumente – Banat (judeţele Timiş şi Caraş-Severin)

Moara „Îndărătnica de la părete”, Etfimie Murgu
Biserica de lemn cu hramul „Sf. Cuvioasă Paraschiva” din Jupânești
Turnul castelului din Banloc
Moara de Tuluji din Ibulcina
Biserica de lemn din Dragomirești cu hramul „Nașterea Domnului”
Biserica de lemn din Crivina de Sus cu hramul „Cuvioasa Paraschiva”
Biserica de lemn „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, Povergina

8. Asociația Petrus Italus Trust (2022-2023), Ambulanța pentru Monumente - Bistrița-Năsăud (județul Bistrița-Năsăud)

Biserica Evanghelică din Vermeș

„Pentru mine, voluntariatul în domeniul protejării patrimoniului, prin proiectul Ambulanța pentru monumente, înseamnă posibilitate de schimbare. Paradoxal, într-un fel, schimbare în bine prin conservarea unui obiect (de arhitectură) istoric. Posibilitate de evoluție, atât pe plan profesional, cât și personal. Implicarea în mod direct, prin muncă fizică în special, alături de alți zici de tineri, pentru salvarea unui bun cultural, în ultimul moment, înainte să se prăbușească, îți dă, ca tânăr arhitect, sentimentul că poți într-adevăr să ai o contribuție reală pentru promovarea principiilor în care crezi. Pentru că, da, consider că voluntariatul în domeniul patrimoniului necesită o doză puternică de activism și o luptă constantă cu idei despre pasivitate, dezinteres și obișnuințe de tot felul, venite din societate, dar și din mediul profesional. Înseamnă și foarte mult învățat din mers, pentru a putea face față provocărilor pe care le ridică un șantier de punere în siguranță. Aceste lucruri, alături de oamenii dedicați pe care i-am întâlnit în acest proiect mă inspiră.”

Lavinia Cociubei, arhitect

9. Asociația Atelierul de patrimoniu (2020-prezent), Ambulanța pentru Monumente - Muntenia Nord (județele Argeș, Dâmbovița și Prahova)

Spitalul „Regele Carol I” din Filipeștii de Târg
Biserica de Lemn „Adormirea Maicii Domnului” din Butoiu de Sus

„Într-un fel, din rolul de coordonatori, putem fi un model pentru tinerii din comunități ca să nu aștepte să facă alții ceea ce pot învăța să facă singuri. Printr-o conștientizare a existenței valorilor construite și prin a învăța cum să le întrețină, evitând astfel să mai ajungă în paragină, comunitățile pot căpăta o oarecare independență în a-și salva patrimoniul.”

Bogdan Teodor, inginer și Andreea Teodor, arhitect

10. Asociația Laborator Zero Pozitiv (2023), Ambulanța pentru Monumente - Bihor (județul Bihor)

Biserica de lemn din Fâșca cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”
Biserica de lemn din Luncșoara, hramul „Sfântul Gheorghe”

„Coordonarea Ambulanței a adus pentru noi un alt nivel de responsabilitate, deoarece la bordul echipei, chiar și pe șantier, îi avem și pe cei doi copilași ai noștri. Acest proiect aduce în educația lor spiritul de a trăi cu grijă față de mediul înconjurător, fie acesta construit sau nu. Procesul de punere în siguranță a monumentelor este un sprijin subtil prin care monumentul își poate regăsi aprecierea noastră, a tuturor celor implicați direct și indirect în derularea șantierului. Chiar dacă este un proces greu și îndelungat și necesită mult timp coordonarea acestor proiecte, bucuria și impactul pozitiv imediat al oamenilor implicați îți dau energie să continui. Este un mod de a trăi, noi așa trăim și încercăm să dăm mai departe acest lucru copiilor noștri, studenților și celor interesați să învețe.”

Greta Zsak și Adrian Percariu, arhitecți