Programele culturale (centre culturale, muzee, mediateci etc.) sunt foarte agreate de studenţi ca teme de diplomă, fapt explicabil prin libertatea de interpretare tematică, mai mare decât în cazul altor programe, şi prin accentuata dimensiune spirituală a funcţiei de bază. Sunt, totodată, programe complexe care, pe lângă funcţia definitorie, îşi asociază şi componente complementare, de la spaţii de alimentaţie publică şi comerţ la cele de destindere şi socializare.

Prin natura lor, ele acoperă întreaga arie de probleme a căror rezolvare îi revine prioritar arhitectului: situarea în cadrul construit şi natural al amplasamentului; ierarhizarea, definirea şi compunerea spaţiilor dependent de compatibilităţi, incompatibilităţi şi diferenţiere semantică a funcţiunilor; parcursul arhitectural; relaţia interior-exterior; conformarea structurală şi modelarea volumetrică; expresivitatea.

Dacă interesul studenţilor faţă de program este însoţit de o muncă de documentare şi analiză susţinute şi de un potenţial creativ real, rezultatele pot fi într-adevăr semnificative.