Boris Buden - Zona de trecere. Despre sfârșitul postcomunismului

Editura Tact, Colecția de stradă, Cluj, 2012

Hollywoodul fără happy end e cel mai crud realism, dar ne complacem să-l criticăm, și aici e adevăratul opium, pentru simplul fapt că ne lasă să ne simțim foarte deștepți. Happy end-ul este un soi de final emfatic convenit tacit cu consumatorul. Tot așa este istoria Estului privit dinspre Vest. E o poveste dură (comunistă) cu un happy end de un atât de mare prost-gust încât a rezistat douăzeci de ani.

Mulți gânditori importanți spun deja povestea Estului fără happy end - de la Žižek la Groys (sau numiți orice alt star-pop-philosopher vă mai trece prin minte).

Boris Buden scrie povestea asta fără happy end într-un stil alert, cu o dexteritate a argumentației pop incredibilă și cu o forță de retransmisie demnă de un hit. Ia postcomunismul estic și îl diagnostichează cu precizie: ne-am întors în același punct din care am plecat acum 20 de ani.

Când te întorci în punctul în care a picat ceva ce s-a numit „comunist”, nu mai ai nici happy end, nici happy beginning. Nu entuziasm, nu sentimentalism. Ai altceva, iar cu acest ceva invizibil ne pune în legătură Buden.

(Costi Rogozanu)