Studio Zaha Hadid Vienna /// en{CODED}fields /// workshop ///

06.06.2013

/// Text /// Bogdan ZAHA /// Studio ZAHA HADID Vienna ///

Care este scopul proiectării? Aceasta este poate cea mai frecvent întâlnită întrebare într-o lume atât de complexă […] într-o lume post-Fordista, o lume a rețelelor de comunicare și socializare, acolo unde suntem împinși să comunicăm în orice manieră posibilă și prin orice dispozitiv avem la dispoziție. Dispozitivele de comunicare sunt variate și ne permit nouă, utilizatorilor, să putem selecta și alege în ce fel să comunicăm și cu cine să comunicăm. Întrepătrunderea vederilor multiple, unde putem intui ante-comunicare modalitatea în care se va desfășura comunicarea noastră este unul dintre aspectele-cheie ale contemporaneității, este definită ca Societate rețea.

Sarcina arhitecturii devine atunci aceea de a integra aceste procese sociale în limbajul și articulările sale. Ca parte a unei investigații academice continue, de mai bine de 10 ani, Studioul ZAHA HADID VIENNA, prin Zaha HADID și Patrik SCHUMACHER, participă la dezvoltarea unui discurs și a unei metodologii numite Parametricism. Acesta a căpătat formă în urma a peste 20 de ani de cercetări și introspecții în ceea ce înseamnă arhitectură și cum relaționează și participă în sistemul social general.

Prin experiența acumulată în timp, cunoștințele și concluziile generate, urmărim să introducem participanții la acest curs într-un discurs nou, o viziune conformă cu cerințele avansării domeniilor conexe arhitecturii. Arhitectura ca proces „auto-poetic” și „auto-referențial” - termeni preluați de Patrik SCHUMACHER din teoria sistemelor, pe care a dezvoltat-o Niklas LUHMANN, între anii ’80 și ’90, ai secolului trecut - nu depinde și nu este rezultatul celorlalte sisteme sociale existente ca discurs, ci este un produs bazat pe dezvoltarea sa proprie, cu reguli intrinseci de limbaj specific și specializat.

Ca parte din discurs ne vom focaliza pe o problematică urbană. „Civilizația noastră globală bazată pe tehnologie și-a expandat puterea de a crea bunăstare până în punctual în care devine propria-i barieră”1. Dacă privim dintr-o perspectivă a Parametricismului, orașul ar trebui să fie capabil să se adapteze atât terenului, climei, cât și mediului social actual, să devină cu adevărat parametric. O evoluție culturală nu poate fi oprită. Ceea ce propunem este o investigație multiplă, prin evaluări ale multiplelor straturi ce participă la a identifica și a crea o identitate specifică contextului local și celui global. „O arhitectură bună reușește să ofere soluții unor probleme inexistente!”² Metodele folosite pentru a genera o soluție urbanistică în siturile propuse se regăsesc în proiectarea urbanistică încă de la începuturile ei, condițiile de câmp sunt un interes continuu, „condițiile de câmp trec de la una la multiple, de la indivizi la colectivități, de la obiect la câmp”³. Sfera de cercetare a acestor condiții s-a deschis recent și a trecut de la formele primar euclidiene la condiții mult mai complexe, ce pot fi adaptate și prelucrate conform unei complexități ridicate a țesutului urban actual sau viitor. Condițiile unui câmp pot cuprinde factori de teren, volume existente, trasee predefinite, câmpuri de forță, magnitudini de atracție față de puncte de interes (polarizante), suprapuneri, juxtapuneri și articulări de straturi funcționale, acestea includ sisteme fractale: sistemeL, sisteme Mandelbrot; sisteme dinamice: dinamica fluidelor, sisteme de particule; sisteme de cristalizare: agregare prin difuzie limitată; sisteme auto-optimizabile: voronoi și celulare (bureți și bule); sisteme geometrice: triangulație, subdivizie auto-referențial similară; sisteme comportamentale: stoluri sau

roiuri; celular automată: game of life; teorii de rețele: Frei Otto / optimizări de trasee sau opera lui Hiller în rețele urbane.

Toate acestea au un specific comun, definit prin potențiale maleabilități, complexități, manifestări. Acestea pot să crească nivelul de control asupra procesului de proiectare a unui câmp și pot extinde paleta de posibilități de la bidimensional la tridimensional și pot atinge din punct de vedere procedural a patra dimensiune, cea a timpului în care se manifestă și cresc. Câmpul (field) este o unitate omogenă și continuă alcătuită din entități heterogene, tranzițiile graduale - gradientul – sunt elementul unificator, constituind forța care conduce spre fluiditate.

Că strategie de proiectare, se vor alege câteva situri subdezvoltate din Timișoara, luând în considerare aspectele strategiilor de dezvoltare actuale ale orașului, găsind noi factori potențiali generatori sau influențatori, se va încerca o intervenție coerentă asupra țesutului urban timișorean. Rezultatul acestui workshop va consta în machete pentru fiecare sit în parte la nivel de instalație, machete ce vor constitui obiectul unei expoziții temporare după finalizarea workshopului. Proiectele obținute se vor prezenta în fața unui juriu compus din profesori și asistenți ai Studio Zaha HADID Vienna și invitați locali, la jurizare vor fi invitați membri ai administrației publice din Timișoara, ca oaspeți de onoare.

Ținta este de a oferi atât o mai bună înțelegere asupra fenomenului de avangardă în disciplina noastră, de a transmite cunoștințe teoretice și practice, cât și aceea de a trezi interesul față de un altfel de discurs, mai complex față de problematica urbană în fața administratorilor acesteia.

Pentru condiții de participare: http://encodedfields.wordpress.com/

  1. Patrik SCHUMACHER /// Londra 2010 /// Publicat în /// Zaha Hadid - Recent Projects /// A.D.A. Edita //// Tokyo 2010
  2. Hernan Diaz ALONSO /// Praga, mai 2013 /// Simpozion /// Bienala de arhitectură experimentală
  3. Stan ALLEN /// 1999