Scultură / Arhitectură - Workshop Expoziție 2013

15.01.2014

Teoreticianul de arhitecturǎ Joseph Rykwert identificǎ momentul construcției reședinței princiare din Würzburg, concepute de cǎtre Balthasar Neumann și decorate de artistul Giovani Battista Tiepolo, ca fiind ultimul exemplu de bunǎ și completǎ colaborare ȋntre artist și arhitect din Europa. Argumentele sale sprijinǎ ipoteza conform cǎreia jumǎtatea secolului al XVIII-lea reprezintǎ adevǎratul ȋnceput al modernismului.

Teoreticianul britanic nu este singurul care regretǎ slǎbirea influenței artelor vizuale asupra procesului creației de arhitecturǎ; Robert Venturi observǎ efectele secundare ale fenomenului schismei ȋn Learning From Las Vegas: lipsa colaborǎrii ȋnzestreazǎ orașele moderne fie cu formalisme arhitecturale de inspirație zoomorfǎ, fie cu „hambare ornamentate” („decorated sheds”). Aceste rezolvǎri stȃngace au ȋnsǎ o calitate evidentǎ: existența, din partea proprietarului, a unei intenții de apropriere.

Situația este mai dificil de diagnosticat ȋn cazul construcțiilor ȋn care beneficiarul nu ȋși dorește implicarea. „Paralelipipedul profitabil” al lui Rykwert este, deocamdatǎ, standardul ȋn materie de rezolvare arhitecturalǎ ȋn orașele moderne ȋn care proliferarea formelor banale denotǎ existența unui fond din ce ȋn ce mai sterp.

Intenția arhitectural-artisticǎ este un bun barometru al aspirațiilor unei societǎți: putem spune cǎ, ȋn momentul ȋn care o societate depǎșește un prag virtual satisfǎcǎtor din punct de vedere al evoluției spirituale, primele schimbǎri palpabile vor apǎrea ȋn spațiul public. Graffitiul sub diversele sale expresii este doar ȋnceputul unei colaborǎri deocamdatǎ tacite, deși mutual asumate, ȋntre artiști și unii arhitecți. Intenția de apropiere se datoreazǎ primilor, ȋnsǎ existǎ exemple de arhitecți ce le vin ȋn ȋntȃmpinare. Patrick Bouchain, autorul intervenției inspirat denumite Lieu Unique din Nantes, este doar unul dintre ei.

Bouchain a vǎzut ȋntr-o halǎ industrialǎ pǎrǎsitǎ ceva ce multora le-a „scǎpat”: calitatea de „adǎpost” pentru activitǎți culturale. Fosta fabricǎ de biscuiți din centrul orașului franțuzesc a devenit, ȋncepȃnd cu anul 2000, grație inițiatorilor acestui proiect, un centru viu de artǎ contemporanǎ și muzicǎ; aici, intențiile de dizolvare a barierei dintre artǎ și public, de ȋntrepǎtrundere a diferitelor zone artistice și de difuzie a fenomenului cultural sunt facilitate de cadrul scenografic.

Existǎ o serie de asemǎnǎri, dar și multiple diferențe ȋntre situația noului hotspot cultural din Nantes și Combinatul Fondului Plastic din București.

Combinatul Fondului Plastic ȋnseamnǎ fizic o serie de construcții de mari dimensiuni ȋntr-o zonǎ destul de ȋndepǎrtatǎ de centrul Capitalei (ȋn spatele Casei Scȃnteii). Ȋn trecut, incinta gǎzduia funcțiuni ce serveau interesele producției de artǎ; dintre ele, momentan, funcționeazǎ doar secția ce produce culori.

Inițiativa unui eveniment cultural ȋn Sala Tipografia a CFP a aparținut celor de la Uniunea Artiștilor Plastici și a devenit realitate cu concursul Uniunii Arhitecților și a Ordinului Arhitecților din Romȃnia. Evenimentul „SCULPTURǍ X ARHITECTURǍ 2013” nu este la prima ediție, dar s-a desfǎșurat pentru prima datǎ aici; dorim sǎ atragem atenția publicului iubitor de artǎ asupra potențialului de dezvoltare a acestui loc, deoarece ne dorim ca, ȋn timp, sǎ transformǎm ȋn realitate aici un viitor Centru al Artelor Vizuale.

Evenimentul a avut douǎ pǎrți: cea dintȃi a fost workshopul pentru tinerii arhitecți/artiști și s-a desfǎșurat ȋn perioada 1-15 octombrie, iar cea de-a doua - expoziția de proiecte rezultate ȋn urma workshopului: rǎspunsul echipelor implicate la tema datǎ, un proiect pentru un centru viu cu funcția de „Muzeu Național al Artelor Vizuale”.

De-a lungul ȋntregii perioade, ȋn Sala Tipografia au fost expuse lucrǎri de artǎ create de cǎtre artiști romȃni consacrați ȋn țarǎ și ȋn strǎinǎtate precum Mircea Roman, Marian Zidaru, Peter Jacobi, Paul Neagu, Liviu Russu, Alexandru Pǎsat, Ovidiu Maitec și Titi Cearǎ. Ne-a onorat cu contribuția sa domnul Dan Perjovschi, care a lǎsat amprenta trecerii sale pe suprafața unuia dintre pereții Sǎlii Tipografia.

Ediția 2013 a evenimentului a avut parte de contribuția unei numǎr important de personalitǎți din sfera artelor și a arhitecturii. Necesitatea unei mai strȃnse legǎturi ȋntre artǎ și arhitecturǎ a fost tema principalǎ a prezentǎrilor invitaților noștri, dintre care ȋi amintim pe domnii arhitecți Șerban Țigǎnaș, președintele Ordinului Arhitecților din Romȃnia, Șerban Sturdza și Marius Marcu-Lapadat, decan al Facultǎții de Arhitecturǎ de Interior; despre conceptul de muzeu de artǎ ne-a vorbit domnișoara drd. arh. Anca Cioarec.

Dintre artiștii care ne-au onorat cu prezența ȋi amintim pe domnii Marian Zidaru, personalitate cu multiple expoziții de artǎ ȋn țarǎ și ȋn strǎinǎtate, Peter Jacobi, autor al proiectului cȃștigǎtor al concursului pentru crearea Muzeului Holocaustului din București, dar și pe doamnele Corina Gertz și Gudrun Teich, prima artist, ce-a de-a doua regizor, autoare ale filmului documentar „Insel am Rhein”.

La finalul perioadei aferente workshopului propriu-zis i-am avut alǎturi de noi pe Andrei Ivǎnescu, arhitect, și pe Virgil Ilian, inginer specialist ȋn roboticǎ, autorii unei instalații digitale interactive.

Evenimentul s-a ȋncheiat cu premierea proiectelor care au rǎspuns cel mai bine cerințelor temei. Intenționǎm sǎ organizǎm și o ediție 2015 a acestui workshop; credem cǎ aceastǎ calitate de resursǎ cu adevǎrat inepuizabilǎ a imaginației este marele atuu al ȋncercǎrii noastre de a-i aduce mai aproape pe artiști de arhitecți.

Urmǎtorul pas al acestei inițiative ȋl reprezintǎ transformarea Sǎlii Tipografia (cu o suprafațǎ de aproximativ 400 mp și o ȋnǎlțime de cca. 9 metri) ȋntr-un punct de atracție pentru iubitorii de artǎ bucureșteni.