Ileana Dana Marinescu - Un Prospero feminin

20.05.2014

În arta colajului tridimensional și feeric, între regretatul Ion Bitzan și între elevul său, designerul Alexandru Nestor, Ileana Dana Marinescu (n. 1944), este un adevărat și original „objectator” adică autor de familii de obiecte. Regatul Ingeniosului a pornit la ea prin 1985, iar prima personală de acest fel a fost în 2004, cu bricolajul prețios al unor narative panouri-bijuterii „de perete” (Galeria Simeza). Au urmat expoziția pascală cu scenariate ouă de struț (galeria Căminul Artei), cu mare insectă aeroplan (Foișor Mogoșoaia), cu pistol și colivii (galeria Orizont), cu lupe și fluturi din ochelari (Anaid Gallery). Au fost premii și participări la saloanele tuturor disciplinelor decorativului, unde eteroclitul surprinzător al Danei Marinescu dădea un inconfudabil tonus ludic tehnicilor acreditate ale sticlei-metalului-textilului.

Dana Castelana, cum se alintă în mijlocul unei case din Marile (Bune) Speranțe ale cabinetelor de curiozități, este formată ca artist monumentalist, acum patru decenii. Vocația sa deplină se va împlini însă în universul mic al imaginarului prilejuit de memoria obiectelor din budoarul unei cochete. Una dintre primele materii „titlu” ale compozițiilor sale, personaj principal al travestiurilor practicat de artistă, este sticluța de parfum, antroporfizată sau trecută în regnul insectelor. Apoi din cutii, cutiuțe, sertare, cadre alveolate, recipiente casnice și detritusuri ale îndeletnicirilor domestice feminine sau cioburi de sticlă prețioasă țâșnește o sarabandă de vietăți, zâne sau personaje retro, din epoca jobenului și a crinolinei.

Artista lucrează cu două mari câmpuri imaginative, care se aliază ludic, în regim de torent asociativ. Este universul candid al insectelor înaripate și al vegetalului proliferant, alături de referințe culturale, romantic-desuete, pentru început. Mai recent, artista are comentarii la zi, pietonale, până la cele de actualitate parodică, precum „purtătoarele de cuvânt” sau „sfada cu mass-media” realizate prin reciclarea și deturnarea obiectului utilitar: cordoane de duș, siguranțe electrice de porțelan, robineți, lupe, carcase de telefoane.

Titlurile Danei Marinescu se constituie într-un episod de creativitate de sine stătător. Iată niște mostre: Măr indehescent, Argint contra cupru, Cochetele de pe Herbert-Strasse, Limbi de sunet, La curtea regelui «J`adore». Nu ne surprind titlurile asociative din familia de cuvinte ale mariajului: nunțile, cuplurile, nașterile, doicile, puii. Căci lucrările ei ipostaziază, în genere, un moment de metamorfoză nupțială între regnuri. Artificialul industriei feminității urbane este imediat învecinat serpentinei floralului. Geologicul, prin gemele semiprețioase, ca pete de culoare, devin aripi și elitre. Ele întâlnesc metalul galvanizat adus, în silistica artistei, la rolul de dantelă sau lichen așternut lemnului. Firele metalice devin vrejuri, antene de coleoptere sau cili. Dana Marinescu compune aceste arătări arccimboldești, trupuri din fragmente eteroclite, pe un traseu răzlețit, diagonal, pe noduri de energii, ca ale plantelor grimpante sau în evantai de rizomi. Organizarea se sprijină mai totdeauna pe suporturi care au un principiu de ortogonalitate (adică rasteluri, caroiaje, trame de sârmă din construcții) din care irumpe poporul ei minuscul, parfumat și înaripat. Reciclaj-deturnare și asamblaj-bricolaj sunt tehnologiile unui basmobiectual țâșnit din popoarele ierbii și ajuns la poveștile urbane ale Silviei Kerim.

Aurelia Mocanu, curator