“Creating the Future 2.0.” International conference for children architectural education – Helsinki, Finlanda, 8-9 may 2014

02.06.2014

DAA mai2014

În perioada 8-10 Mai 2014, echipa De-a arhitectura a participat la conferința internațională de educație de arhitectură pentru copii și tineri, “Creating the Future 2.0.”, organizată de ARKKI, școala de arhitectură pentru copii și tineri din Helsinki, Finlanda, una dintre primele școli de acest gen din lume, care își desfășoară activitatea încă din 1993. Prima conferință ARKKI a avut loc în urmă cu 5 ani și se pare că mulți dintre cei prezenți la ediția de anul acesta au fost și la conferința precedentă.

Au participat arhitecți din peste 30 de țări, toți uniți de aceeași pasiune pentru a deschide ochii copiilor către arhitectură și mediu construit. Este un domeniu relativ nou în lume. Primele inițiative au început în anii 1990 în Finlanda, Anglia, Franța, Germania, Elveția. Abia din anii 2000 a crescut interesul arhitecților pentru a lucra cu copiii. Se poate vorbi acum de o efervescență în multe locuri din lume, și din prezentările făcute de arhitecți din Japonia, Columbia, Spania, Norvegia, Suedia, Austria, Estonia, se putea constata că sunt grupuri active de arhitecți în acest domeniu al educației de mediu construit. Cele mai multe inițiative internaționale au început din sectorul privat și apoi au mers ulterior spre școlile de stat. Fie au fost mai întâi cluburi de arhitectură pentru copii, fie ateliere punctuale în cadrul unor evenimente culturale sau al unor proiecte cu obiective de dezvoltare comunitară, etc. Cert este că, peste tot unde există grupuri de arhitecți implicați în lucrul cu copiii, este recunoscută necesitatea de a introduce o curriculă de arhitectură și mediu construit în școli.

În România, demersul De-a arhitectura de introducere a unei discipline opționale în școli a început în 2012, prin dezvoltarea materialului didactic “De-a arhitectura în orașul meu”, care a generat apoi un program cultural mai amplu, care cuprinde în prezent proiectele De-a arhitectura Povestită, De-a arhitectura Hands On, De-a arhitectura formare îndrumători, training pentru cadre didactice și arhitecți voluntari, Întâlnirile De-a arhitectura (prima ediție programată în octombrie 2014), De-a Arhitectura “de vară“ (prima ediție în lunile iulie-august 2014).

“Creating the Future 2.0.” a durat două zile, iar conferințele au fost completate de ateliere practice, ținute de diverși arhitecți activi în acest domeniu, în care participanții adulți, majoritatea arhitecți, aveau rolul copiilor. Ideea era de a experimenta aceste ateliere din perspectiva unui copil, dar și de a înțelege strategia pedagogică propusă, obiectivele didactice și de a lucra împreună cu participanții pe sugestii concrete. În prima seară, organizatorii au lansat și expoziția Școlii ARKKI în Laituri - spațiul centrului de informare al departamentului de planificare urbană al administrației publice locale Helsinki. Expoziția cuprindea 2000 de lucrări realizate în cadrul școlii ARKKI de către 500 de cursanți, copii, în ultimele 6 luni.

Urmează o scurtă trecere în revistă a principalelor idei prezentate de cei care au urcat pe scena evenimentului:

Paavo Arhinmaki – reprezentant pentru cultură în parlamentul finlandez, a vorbit despre lansarea politicii culturale finlandeze pentru copii, “Children cultural policy of Finland" pentru următorii cinci ani, ce are ca scop creșterea numărului și a calității activităților culturale în educația copiilor. Până foarte recent ministru al culturii, vorbitorul a subliniat, în contextul conferinței, că una dintre direcțiile principale este să se accentueze implicarea copiilor în activități de arhitectură și de educație a mediului construit. Documentul de politică publică inițiat și promovat de dl Arhinmaki și aprobat recent la nivel național ca program guvernamental, este continuat și de actualul guvern.

Jaana Räsänen – Architecture Information Center Finlanda – www.arhinfo.fi a explicat că primul document de politică public pentru arhitectură în Finlanda a fost asumat în 1998 în regiunea Ita Suomi. Genul de acțiuni considerate prioritare în astfel de documente de politică publică atât la nivel local cât și la nivel național sunt în strânsă legătură atât cu educația copiilor, dar și cu sensibilizarea adulților cu privire la mediul construit și la patrimoniu. Practic, procesele de elaborare a documentelor de politici publice de arhitectură și respectiv procesele de educație de arhitectură se sprijină reciproc: documentele de politici publice de arhitectură cresc credibilitatea educației de arhitectură care este luată astfel în serios, iar procesele participative de elaborare pentru politicile publice de arhitectură sunt imposibile în lipsa unor cetățeni și factori de decizie care să fie deja atenți la calitatea mediului construit, deci care să fi fost deja sensibilizați asupra acestor aspect prin procese de educație și conștientizare. Centrul de Informare despre Arhitectură din Finlanda promovează procese participative , dar și www.finisharchitecture.fi office@de-a-arhitectura.ro www.de-a-arhitectura.ro facebook/de-a arhitectura

I.Inițiative și programe

Barbara Feller- BINK Initiative, Austria. În Austria, nu există o politică de arhitectură sau politici naționale de educație culturală pentru copii, dar există priorități în aceste direcții, la nivel de regiuni și de orașe. Deși educația de mediu construit este parte din curiculă, profesorii nu se simt prea siguri pe ei în acest domeniu. Ideea generală este de a pregăti pe viitorii adulți să vadă și să poată vorbi despre mediul lor de viață, și să își accepte responsabilitățile lor de cetățeni. Numai prin pregătirea acestora să aibă abilități de înțelegere a diversității și a valorii ne asigurăm că protejăm generația de mâine de o acceptare pasivă.

Pe lângă departamentele specializate de la organizația profesională a arhitecților, în Austria există și multe ONG-uri care activează în domeniul educației de arhitectura pentru copii și tineri. Scopul BINK este de a unifica într-o rețea națională toate aceste inițiative, pentru a crea o platform comună și a putea accesa mai ușor fonduri. Pe www.bink.at există o bază de date cu materiale didactice, majoritatea gândite să fie predate de către cadrele didactice. O idee interesantă este și aceea a organizației profesionale a inginerilor structuriști care au dezvoltat și ei ateliere pentru copii, cuplându-le cu cele de arhitectură, pentru a atrage copii și tineri spre domeniul lor.

Andreia Peñaloza Caicedo –Columbia, cadru universitar la universitatea de arhitectură din Cartagena. În Columbia, în ciuda discrepanței dintre clasa săracă și cea medie și bogată, sunt numeroase acțiunile de mediere a arhitecturii către copii și tineri, văzute adesea ca un mijloc de integrare și coeziune socială. Acestea sunt conduse de către arhitecți independenți, școli de arhitectură sau al ONG-uri: Archi zoom are proiect similar cu “De-a arhitectura în orașul meu”, cei de la School of architecture PUJ construiesc case reale împreună cu copiii, Muzeul de arhitectura Leopoldo Rother găzduiește zilnic ateliere de arhitectură pentru copii, Social and Political Science University UTB refac clădirile din sate cu ajutorul copiilor din materiale locale, Alvaro Restrepo, un artist coregraf, propune o combinație între mișcare, dans, cultură și spațiu. Majoritatea acțiunilor sunt o colaborare între pedagogi, arhitecți, sociologi și chiar artiști.

II.Proiecte

Hanneke Scott van Wel – architect olandez, care trăiește în Scoția, dorește să “reîmprospăteze” jocurile de construit cu cuburi și a inițiat un proiect de cercetare prin care să construiască un sistem de evaluare care să poată demonstra cât sunt de utile lecțiile și jocurile de arhitectură în evoluția copiilor. Vor să studieze impactul acestui joc asupra dezvoltării abilităților de percepție spațială a copiilor. Din cuburi mari de carton, au făcut un joc la scară mare, pe care l-au utilizat la Bienala de la Veneția în 2012, dar și la Helsinki, în cadrul atelierului pe care l-au propus în cadrul conferinței ARKKI. Există numeroase provocări pentru a face măsurători viabile în acest domeniu, ei lucrează cu chestionare cu simboluri care măsoară diverse aspecte, care se pot utiliza și pentru copii mici care nu știu să citească.

Alf Howlid – arhitect, Centrul Norvegian pentru Arhitectură și Design realizează ateliere foarte interesante cu adolescenți. Temele acestor ateliere se află la intersecția dintre arhitectură și fizica structurilor. Lucrează în special cu ei, pentru că sunt într-o perioadă critică a vieții lor, în care se petrec transformări importante ale corpului lor, și de aceea le propune să simtă forțele fizicii construcțiilor cu propriul corp. Un principiu foarte important pentru aceste ateliere este și cel legat de experiența directă de învățare pentru o generație de adolescenți care petrec foarte mult timp în mediu virtual. Copiii și adolescenții de azi sunt înconjurați de foarte multe imagini și de mulți adulți care vor să îi învețe ceva ce le va fi util în viitor. Dar cât sunt ei încurajați să experiementeze, să se angajeze în învățare cu toată convingerea? Să decidă ei dacă este sau nu important pentru ei?

III. Școli de arhitectură pentru copii

Kadri Klementi - un grup de arhitecți din Estonia, care activează într-o școală privată de arhitectură pentru copii, ce își desfășoară activitatea în cadrul muzeului de arhitectură din Tallin. Spațiul în care se derulează atelierele cu copiii este și spațiul muzeului de arhitectură și astfel aceștia pot vedea expozițiile și pot expune și ei în galerie. Vizibilitatea pentru rezultatele muncii lor îi motivează foarte mult: unul din ateliere, care a presupus construirea unui adăpost afară, a fost descris de către copii într-un articol din presa națională în așa fel încât și alți copii să îl poată face. Alt experiment interesant: au luat scaune și au mers cu ele în piața din centrul orașului, deoarece au observat că acolo nu erau scaune gratis, te puteai așeza doar la cea mai scumpă cafenea din oraș. Deși inițial se simțeau foarte jenați să care scaune pe stradă, au înțeles că este o formă prin care pot face să fie vizibil un mesaj către ceilalți oameni și au fost foarte mândri că și-au însușit spațiul public, au intervenit asupra lui, l-au “revendicat”, creând un happening

Pihla Meskanen – arhitect, Finlanda, directoarea Arkki, care a povestit despre școala ARKKI și despre metodele lor de predare. Școala a fost înființată în 1993, și a început cu 24 de copii. Aici se predă prin experiment, prin explorare, iar profesorul este un facilitator, care asistă copilul.

Aici se predă prin experiment, prin explorare, iar profesorul este un facilitator, care asistă copilul. Nu este vorba numai despre ceea ce vedem, iar discuția nu se reduce la arhitectură ca artă vizuală: pe lângă cele cinci simțuri de bază, exercițiile se adresează și către simțul echilibrului, percepția proporțiilor, termopercepția, percepția propiului corp (propriperception), etc. La Arkki copiii devin cercetători, se învață în trei dimensiuni, se învață construind.

Accentul este pus pe a opera legături între cunoștințele pe care copiii le au de la materii pe care le studiază în școală și cunoștințe noi, pe care copiii le descoperă. Pentru Arkki, este important procesul, nu rezultatul. Rezultatul devine important cand este pus în expoziție și copiii se simt apreciați. Imaginile din acest articol sunt de la expozitia Arkki și conține lucrările a 500 de copii realizate într-o jumătate de an.

Junko Taguchi – arhitect, Japonia, reprezenta Ito Juku, școala de arhitectură pentru copii a lui Toyo Ito. Ito Juku are o abordare foarte poetică, filosofică, a educației de arhitectură pentru copii, dar scopul final fiind de a dezvolta sensibilitatea copiilor înspre o “alfabetizare” cu noțiunile mediul construit.

Japonia, în anii 70, preocuparea pentru poluare a căpătat o importanță socială și a intrat pe agenda publică. Acest fapt a generat apoi o mai preocupare pentru mediul construit, iar mesajele și cunoștințele despre mediul construit au fost încorporate în curicula educațională. Cercetări și articole despre importanța educației de mediu construit au apărut în anii 80 în revista Institutului de Arhitectură din Japonia. În cadrul acestei organizații, există un Consiliu de sprijin pentru educația de arhitectură pentru copii. Nu există un curs de arhitectură în școli, dar sunt activități extra-școlare prin care arhitecții fac vizite la clase, sau în care clasele de elevi merg să facă ateliere în muzee.

Toyo Ito, împreună cu câțiva prieteni și asistenți, a inițiat această școală care are o clasă pe an, cu copii între 9 și 12 ani, și aproximativ 20 de copii. Programa este foarte clară și în cele 10 întâlniri pe semestru, obiectivele pedagogice se înlănțuie logic. În primul semestru, copiii trebuie să se gândească la o casă care să fie ca natura și, în imaginile prezentate, se putea vedea o casă ca un nor, ca o pădure, ca o floare, ca o pasăre, sau o casă ca apa. În semestrul al doilea, o altă serie de ateliere interesante sunt dezvoltate în jurul ideii de a vedea "arhitectura pentru o viață cu orașul". Fiecare copil interpretează această provocare tematica proiectelor realizate de copii este foarte interesantă: o viață cu oameni și fantome, o viață cu apa, o viață cu pădurea, o viață cu flora și fauna, o viață cu dealurile,etc. Copiii sunt învățați cum să prezinte ceea ce au realizat în fața unui public restrâns și se pune accent pe modurile de prezentare și pe ceea ce face o prezentare să fie interesantă pentru public.

IV. Educația de arhitectură în școli

Monika Abendstein – arhitect, Austria, care a prezentat un conceptul atelierului său pentru copii de vârstele 4-6 ani. Ea consideră că îi motivezi pe copii dacă îi lași să își creeze singuri spații, gen adăpost, dacă au libertate de mișcare și exprimare. La vârste mici, copiii sunt preocupați să își testeze limite, să cunoască spațiul și să se poziționeze în spațiu, să îl cucerească, să folosească tot ce au la îndemână pentru a satisface interesul lor din acel moment. Îi vedem mereu că fac un spațiu la scara lor: cortul care îl fac sub masă este mobilat cu obiectele lor, astfel își organizează spațiul lor privat și și-l însușesc.

Este foarte interesantă structura atelierelor propuse: copiii încep prin a experimenta cu ochii închiși spațiul în care se află, întrebându-i dacă sunt înconjurați de oameni, ce pot mirosi, dacă le este cald, cum este pardoseala, tare, moale, vălurită, ce ating mâinile lor, etc. Pasul al doilea este ca ei sa construiască un cort, apoi acoperă structura cu un material la alegere și acolo, ascunși și protejați, afla povestea care le va da tema atelierului (pasul 3). Personajele principale din aceste povești sunt Archi și Turi, doi copii isteți și foarte curioși, care introduc 13 teme. În acest fel sunt mult mai atenți,

absorb toată informația. Apoi au un joc/experiment de arhitectură prin care să înțeleagă noțiunile inserate în poveste, urmând ca la sfârșit să construiască ceva care să se potrivească ideii poveștii.

Apoi au un joc/experiment de arhitectură care să îi face să înțeleagă noțiunile inserate în poveste, urmând ca la sfârșit să construiască ceva care să se potrivească ideii poveștii.

Cristina Llorente și Pablo Amor – arhitecți, Mallorca, Spania a prezentat câteva experiențe de lucru de la Arquitectives, o asociație care predă arhitectură copiilor în școli, majoritatea private, cu o curricula bazată pe explorări ale orașului, experimente și ateliere practice. Sistemul de învățământ din Spania trece prin niște transformări în prezent care nu sunt favorabile educației umaniste. Grupul de arhitecți care formează Arquitectives au ateliere în 14 școli, pentru grupe diferite de vârstă de la 6 la 16 ani, cu un număr de copii care ajunge la 2000 în prezent. Fac exerciții pe teme foarte diverse: tipologie de case tradiționale în Mallorca, structuri și rezistență, locuire colectivă, sau exerciții de gimnastică arhitecturală cu mișcare în aer liber (arce, galerii, etc).

Andras Cseh – arhitect, cadru didactic universitar, facultatea de arhitectură din Gyor, Ungaria, a prezentat experiența grupului Pre-arhitectura, care derulează ateliere ce aduc împreună copii și studenți la arhitectură. Aceste întâlniri sunt benefice pentru ambele părți: copiii au modele mai apropiate de vârsta lor și sunt foarte deschiși la colaborarea cu ei pentru că îi percep ca pe niște copii mai mari, iar studenții învață să explice și se pregătesc pentru a comunica unui public nespecializat, viitorii lor clienți. În Ungaria, în toamna anului 2013, după un demers anevoios și de durată, a fost aprobată noua programă școlară în care au fost introduse 20 de ore de educație de mediu construit la fiecare 2 ani ca parte a disciplinei arte vizuale pentru ciclul primar și gimnazial. Practic, aceste ore se pot traduce într-un atelier de o zi întreagă în fiecare semestru. Există deja o colecție de idei pentru modul în care profesorii din toată țara ar putea folosi această oportunitate. Practic, în acest moment, prin introducerea unui număr de ore în programă pe acest subiect, sistemul de învățământ ar putea integra arhitecți-educatori. Din toamna viitoare, o arhitectă are post de profesor de arhitectură care este compus din ore la 5 școli din Budapesta, și va fi deci plătită precum orice alt profesor. Principiul fundamental care a alimentat grupul ce a promovat introducerea educației de mediu construit în curiculă este faptul că învățarea despre mediul care ne înconjoară în cotidian este baza pentru orice învățare. Există studii de psihologie și cercetări de pedagogie care demonstrează că, dacă sunt propuse exerciții care să stimuleze în diverse etape de evoluție a unui copil, conștientizarea acestei învățări, atunci atât creativitatea cât și spiritual critic au de câștigat.

V. Proiectare cu participarea copiilor

Sini Koivisto – arhitect, Finlanda, a prezentat lucrarea ei de masterat, un studiu asupra copiilor cu care a lucrat la Arkki și care ne arată viziunea copiilor asupra școlilor pe care și le doresc. Un număr de 25 de copiii de 7-10 ani și 13-18 ani au făcut propuneri care au fost analizate în cadrul proiectului de cercetare, și au fost clasificate în 5 tipologii de școli, care însumează necesitățile lor. Au reieșit din acest studio faptul că lumina naturală este foarte importantă pentru copii, că își doresc spații flexibile și deschise, că vor să fie în legătură cu natura, că vor să existe spații de învățare în aer liber, și că au nevoie și de spații de mai mici dimensiuni în școală, unde să poată avea o ambianță de spațiu privat. O concluzie a studiului este că școlile ar trebui să medieze procesul de învățare, iar relaționarea între spațiile unei școli este cel mai important aspect din punct de vedere arhitectural. Acest demers a fost încadrat într-un program mai amplu de cercetare, finanțat de guvernul finlandez (Agenția Națională de Finanțare a Inovației), care urmărește inovația în sistemul de învățământ. Prezentarea a fost precedată de cea a d-nei profesor universitar Helena Teräväinen, care a condus studiul doctoral.

Rosie Parnell –arhitect, Marea Britanie,reprezentantul rețelei internaționale de arhitecți mediatori de arhitectură pentru copii, PLAYCE, a prezentat aici site-ul designingwithchildren.net, o bază de date cu 40 de proiecte adunate din întreaga lume, proiecte reale, construite, pornite de la un design al copiilor, sau în care au fost implicați copiii în procesul de proiectare. Dacă aveți un proiect realizat în care au fost implicați copii, vă puteți înregistra proiectul pe site-ul lor. Întrebarea în jurul căreia au construit proiectul de cercetare din cadrul Universității Sheffield a fost: ce învață arhitecții și designerii dintr-un dialog creativ cu copiii? În cadrul Departamentului Arhitectura Copiilor din facultatea de arhitectură, au organizat interviuri și au analizat discursurile designerilor.

Juan del Barrio – arhitect,Panama, reprezentantul inițiativei Ooperai, o primă inițiativă în acest domeniu din Panama, care caută să aducă educația mediului construit în școlile sărace, cu mijloace simple, care să angajeze comunitatea școlară locală.

Pentru echipa De-a Arhitectura, participarea la această conferință a fost un schimb fructuos de experiență, și un moment de inspirație pentru idei de activități noi. Am putut constata că există peste tot o preocupare din ce în ce mai intensă pentru introducerea educației de arhitectură și mediu construit în o consolidare a intenției de a promova arhitectul-educator pentru copii și tineri Pe multi dintre acesti arhitecți, organizații, școli, îi vom invita, treptat, în cadrul proiectului nostru “întâlnirile de-a arhitectura”, un schimb de experiență, între membrii Asociatiei De-a Arhitectura și organizații similare naționale și internaționale, având ca temă centrală educația de arhitectură și mediu construit pentru nespecialiști, copii, tineri și chiar adulți.

Prima ediție se va desfășura în octombrie 2014, în București, urmăriți-ne pe www.de-a-arhitectura.ro.

_____________________________________________________________________________________

„De-a arhitectura” este o asociatie care isi propune dezvoltarea si promovarea educatiei de arhitectură și mediu construit pentru copii și tineri în România.

Asociatia a fost creată de arhitectii: Mina Sava, Vera Marin, Eliza Yokina, Corina Croitoru, Claudia Pamfil si Miruna Grigorescu. În 2011, cu sprijinul Filialei Teritoriale Bucuresti a Ordinului Arhitectilor din România a fost dezvoltat programul cultural „de-a arhitectura” - deschiderea școlarilor către arhitectură și mediu construit. În cadrul acestui program cultural s-a elaborat, cu sprijinul Facultății de Psihologie și Știintele Educatiei din Universitatea Bucuresti, curricula opțională „de-a arhitectura- educație pentru arhitectură și mediu construit” pentru clasa a III-a și a IV-a. Aceasta curriculă va fi predată în 2014-2015 în 100 de clase din întreaga țară.

Programul cultural este finanțat parțial din fondul Taxa de Timbru de Arhitectură, acordată de Ordinul Arhitectilor din România în urma concursurilor de proiecte culturale.

Proiectul “întâlnirile de-a arhitectura” va fi finanțat din fondul Taxa de Timbru de Arhitectură, acordată de Ordinul Arhitectilor din România în urma concursurilor de proiecte culturale.

Din 2014 Uniunea Arhitecților din România susține și finanțează atelierele de pregătire a îndrumătorilor arhitecți care vor preda curricula „de-a arhitectura” în școli alături de cadrele didactice.

Pentru a asigura continuitatea programului cultural și a proiectelor sale complemetare Asociația De-a Arhitectura a beneficiat și de sprijinul: Holcim, Ytong, Fundația Acvatot, Pazo Grup, Fundația Comunitară Sibiu.

office@de-a-arhitectura.ro

www.de-a-arhitectura.ro

facebook/de-a arhitectura