Bisericile Muzeului Țăranului Expoziție de fotografie 13 mai – 5 iunie 2015 Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu

10.05.2015

Muzeul Național al Țăranului Român și Asociația culturală pictor Octavian Smigelschi în colaborare cu Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu și Complexul Național Muzeal ASTRA din Sibiu organizează, în perioada 13 mai – 5 iunie 2015, expoziția de fotografie Bisericile Muzeului Țăranului. Expoziția conține imagini mai puțin cunoscute ale celor șase biserici din lemn care se află în custodia Muzeul Național al Țăranului Român.

Vernisajul va avea loc miercuri, 13 mai 2015, ora 18 00 la Biblioteca Județeană ASTRA Sibiu, corp B, parter.

În cartea Horia Bernea – Câteva cuvinte despre muzeu, cantități, materialitate și încrucișare. Irina Nicolau, Carmen Huluță – Dosar Sentimental, Irina Nicolau scria: „1991 și mai târziu. Începem să salvăm biserici vechi de lemn. La Mintia, Bejani, Groșii Noi, Troaș, Julița, Lunca Moților. Două vor fi aduse la București și expuse, cea de la Mintia, în sala Reculegere, cea de la Bejani, în curte. Celelalte patru, restaurate, păzite și îngrijite, vor fi conservate in situ. Premieră românească. Evident, ideea a fost a lui Horia Bernea. Un umăr a pus și doctorul Costina. Restul, adică tot greul, l-au dus Geta Roșu, Dan Ștefănescu și oamenii lor, muzeografi, restauratori și conservatori. S-a muncit enorm. Proiectul avea o miză importantă. Horia spera că și alte instituții – bugetare și nebugetare – ne vor urma exemplul, luând sub protecția lor biserici de lemn care meritau să fie salvate. Nu ni s-a alăturat nimeni.”

Aspectul pitoresc al plaiurilor transilvănene este întregit de siluetele bisericilor de lemn. Toate acestea sunt locașuri de credință și speranță ce au durat în timp, adunând în ele o parte din comorile spiritualității românești. Valoarea de document istoric cât și valoarea lor de document artistic întregesc atestatul de perenitate materială și spirituală al acestor meleaguri.

Aici, în Trasilvania și în Maramureș, arta tradițională a prelucării lemnului, reprezentând modalitatea exprimării artistice, are ca temelie o adevărată civilizație a lemnului, civilizație ce s-a desăvârșit din generație în generație într-o formulă socială inegalabilă în spațiul european, prin tot ce se realizează din acest material și prin toate simbolurile încrustate în el.

Valoarea artistică a bisericilor de lemn constă în armonia subtil stabilită între părțile componente ale construcției, în care știința folosirii spațiului se manifestă în linii ce exprimă grație și putere, îndrăzneală și măsură.

Calitățile arhitecturale ale edificiului stau mărturie pentru măiestria și ingeniozitatea meșterilor constructori țărani, care au ridicat biserica folosind doar barda și securea, lucru extrem de rar întâlnit la alte biserici din lemn, ceea ce îi conferă o valoare deosebită. La arhaismul tehnicii constructive se adaugă, paradoxal, deschiderea spre noutate a formei arhitecturale. Simplitatea și masivitatea se împletesc armonios într-un ansamblu arhitectonic de dimensiuni mici spre mediu, singura piesă, deosebit de frumoasă, care reprezintă un plus de decorație sculpturală fiind portalul ușii de la intrare.

Datând din secolul al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea, pictura bisericilor de lemn aparținând zonei Aradului (Groșii Noi, Julița, Troaș) și Hunedoarei (Lunca Moților, Bejan), care fac obiectul acestei expoziții, este o elocventă mărturie a măiestriei meșterilor țărani-zugravi. Deși la origine ansamblul iconografic al acestor biserici a fost destul de bogat, astăzi se mai păstrează doar scene din Ciclul Cristologic – Cina, Judecata și Batjocorirea Mântuitorului, Drumul spre Golgota, Purtarea Crucii, Răstignirea, Plângerea Mântuitorului și Învierea.

Discursurile politico-istorice au identificat de-a lungul vremii bisericile de lemn din Transilvania ca mărturii ale statorniciei românilor și a credinței pe aceste meleaguri, le-au înnobilat cu metafore demne de capodopera lui Michelangelo - Capela Sixtină - însă de foarte puține ori autoritățile și chiar autorii acestor cuvântări înflăcărate le-au considerat îndreptățite să devină priorități naționale când vine vorba de alocare a sumelor în privința restaurării, conservării sau altor tipuri de lucrări.

Acesta este și mesajul unei astfel de expoziții, pe lângă bogăția patrimonială pe care o deținem, rostul nostru acum este acela de a păstra, de a conserva și restaura tot ce se poate. Valorificarea unor astfel de monumente sugerează cel mai bine priceperea și aplecarea către frumos a românului și deschide noi drumuri în privința dezvoltării turismului rural și spiritual.

Expoziția va putea fi vizitată până pe 5 iunie 2015. Intrarea este liberă.

Consultant științific: dr. Georgeta ROȘU

Curator și text: Alexandru Constantin CHITUȚĂ

Fotografie: Mircea TANCĂU

Expoziția a mai fost itinerată la Gura Humorului, Focșani și Ploiești.