Cărți fundamentale: John Ruskin, Cele șapte lămpi ale arhitecturii

16.09.2015

Programul Cărți fundamentale pentru arhitecți, inițiat în 2013, adaugă o nouă carte fundamentală, care va apărea în această toamnă la Editura Universitară Ion Mincu, în urma câștigării unei finanțări din partea Uniunii Arhitecților din România.

Cred că nu exagerez spunând că nu poți înțelege proza britanică de secol nouăsprezece, dar nu numai, dacă nu ai citit operele lui Ruskin cu creionul într-o mână și dicționarele de epocă în alta; cu siguranță, nu poți înțelege până la ultima nuanță stilistică proza lui Oscar Wilde, de exemplu. Cartea a fost ridicată în slăvi de Marcel Proust, care își dorea enorm să o traducă, dar nu a reușit, pentru că textul, a cărui frumusețe stilistică este de necontestat, este și unul tehnic.

De aceea, echipa de traducători include studenți-arhitecți și arhitecți profesioniști (în calitate de consilieri științifici). Am dorit ca prima traducere integrală a unei opere aparținând uneia dintre cele mai sclipitoare minți ale secolului al nouăsprezecelea (dar și a multora de acum înainte) să reușească să redea în aceeași măsură frumusețea complexă, greu de prins, a textului și a limbajului architectural folosit de Ruskin neabuziv dar, foarte precis. Cele șapte lămpi ale arhitecturii sunt, de fapt, tot atâtea principii morale pe care autorul le asociază arhitecturii, alegându-le pentru a pune ordine în domeniul care îi pare asaltat de urât, prost-gust și neștiință. Gestul creator veritabil este unul al sacrificiului, adevărului, puterii, vieții, frumosului, memoriei și obedienței. Ar putea să fie mai mult de șapte, ar putea să fie infinite, spune Ruskin, dar asta nu ar face decât să vulgarizeze demersul. La acest lucru m-am gândit când am dat, inițial, numele proiectului: Șapte Cărți Fundamentale pentru Arhitecți. Echipa proiectului (studentele Adina Ceară și Antonia Ivancu, Andreea Höfer, masterandă la MTTLC, precum și arhitecta-asistentă universitară, Ilinca Păun-Constantinescu și arhitecta-lector universitar, Miruna Stroe) dorește să amintească faptul că nu foarte departe în timp, mai precis, în anul 2000, s-a sărbătorit centenarul morții lui John Ruskin, ocazie pentru numeroase gesturi de cultură, concretizate prin apariția unei avalanșe de studii și cărți care pun din nou sub lupă opera acestuia; gestul nostru, deși ușor întârziat, se înscrie în aceeași linie.

(Magda Teodorescu, coordonatorul proiectului și traducerii).